Revenirea la Natură – Produse vegane BIO/ECO/Organice – Handmade – Vegan

Terenul respectiv a devenit încet-încet al nostru în decursul anului 2012. I-am amenajat 4 grădinițe cu legume care s-au dovedit a fi doar niște experimente. În primul rând solul este argilos. În al doilea rând pe tot terenul nostru avem mici puieți de copaci pe care nu ne-am îndurat nici să-i mutăm, nici să-i omorâm. I-am lăsat exact acolo unde erau iar acum grădinițele de legume sunt pline de copaci în loc de legume. De un mare succes s-au bucurat doar ridichile. Am avut atât de multe încât nu am făcut față să le mâncăm atât de repede. Au fost cam singurele care au crescut în seceta de anul trecut. Mai mult, au fost atât de rezistente încât din iunie până în septembrie noi am avut ridichi. Foarte important de știut: FRUNZELE ridichilor sunt comestibile.

Au crescut și câteva păsti de fasole, câteva de mazăre, câțiva morcovi de vreo 2 cm, o roșie, o floarea-soarelui (celelalte semințe ni le-au mâncat păsările și furnicile), ceapa pusă din arpagic plantată în  martie, usturoiul plantat în martie și…cam atât. Însă aproape în fiecare zi am avut grijă să ne delectăm cu câte ceva din grădinițele noastre, chiar dacă nu au fost multe. Salatele nu au crescut decât cățiva cm și erau foarte amare.

În partea de sus a terenului la a 4-a terasa am făcut o mică plantație de cartofi în formă de smiley. Am făcut un șanț în care am plantat fasole și in. În jurul șanțului și în interior și în exterior am plantat cartofi direct pe iarba cosită și le-am pus foarte puțin pământ deasupra și fânul cosit. Spre surprinderea noastră, fiecare cartof a dat roade. Într-adevăr nu au fost cartofi mari, însă au fost mici și mulți. De curiozitate am mâncat unul crud și era dulce în comparație cu frunzele de salată și altele pe care le-am plantat și erau amare.

Cartofii nu i-am cules. I-am lăsat în fân. Inul a răsărit foarte repede și a făcut floare. Fasolea a făcut și ea câteva păstăi.

Probabil că anul acesta în toamnă va trebui să relocăm grădina de legume sau să mutăm copacii. Nu ne gândim prea mult la aceste lucruri. Toate vor veni de la sine, în timpul lor.

În martie-aprilie 2012 am plantat și câțiva copaci fructiferi: cais, păr, cireș, vișin, piersic, gutui și un mic nuc. A fost mai mult un experiment pentru a observa ce se întâmplă cu ei. La o zi după ce i-am plantat au început ultimele zvâcniri ale iernii. A nins, a bătut vântul și a dat și grindina peste ei. În fiecare zi când am stat în Vale ne-am dus la ei să-i încurajăm. După ce am plecat, nemaiavând cine să vorbească cu ei, au rămas singurei să înfrunte frigul. Însă nu a durat mult și a venit primăvara.

În mai când ajunseserăm noi deja începuseră să înmugurească câțiva. Cei mai voinici erau caisul, gutuiul și vișinul. Cel mai precaut s-a dovedit a fi piersicul. Însă până în iunie erau toți cu frunzulițe, unii chiar cu flori. La bază le-am pus căței de usturoi ca să-i ferim de căprioare și alte viețuitoare.

Pe marginea terenului am plantat tufe de zmeură și mure, un afin, coacăze, agrișe și viță de vie. Zmeura, murele și coacăzele au fost foarte hărnicuțe și au înverzit rapid. Afinul nu prea știm exact ce s-a întâmplat cu el fiindcă a crescut peste el foarte multă vegetație și nu l-am mai găsit. Probabil ne vom da seama în primăvara aceasta. Agrișele au fost și ele hărnicuțe și le-au dat frunzulițele. Din două rămurele de viță de vie doar unul a prins la vreo 3 luni după ce le-am plantat. Nu am mai sperat să prindă având în vedere că au fost roase de un câine chiar în fața noastră. Însă, ca de obicei am fost extrem de plăcut surprinși de puterea plantelor.

După prima sesiune de plantări, din viața noastră, am tras mai multe concluzii:

  1. Legumele trebuie plantate în partea de jos a terenului unde este mai multă umezeală
  2. Copacii au prins oriunde i-am plantat.
  3. Fructele de padure au prins foarte bine oriunde au fost plantate.
  4. Frunzele sunt amare în anii secetoși.

Trebuie să menționez că noi, în comparație cu alții nu am plantat nimic în bălegar. Nu dorim să aplicăm această metodă din simplul considerent că acel bălegar provine de la animale chinuite și obligate să alimenteze oamenii care le au în grijă cu secrețiile lor glandulare și carnea lor. În Spațiul nostru de Iubire o astfel de energie ar dăuna tuturor ființelor vii inclusiv nouă.

Luând în considerare concluziile de mai sus am decis să ne bazăm pe o alimentație compusă din copaci fructiferi, nuci, fructe de padure și foarte puține legume. Legumele care le-am crește ar fi: cartofi, dovleci, rădăcinoase, ceapă, usturoi și poate câteva din cele care sunt consumate frecvent vara (ardei, roșii, vinete, dovlecei). Însă locul în care vor crește aceste legume trebuie ales foarte bine având în vedere schimbările majore de climă din ultimii ani. Verile sunt mai secetoase decât anii trecuți și chiar și aici apa devine o problemă dacă nu mai plouă câteva săptămâni.

Va urma….

PARTEA 1 – Schimbarea

PARTEA 2 – Alegerea

PARTEA 4 – Prima casă renovată

PARTEA 5 – Prima grădină

PARTEA 6 – Căsuța noastră din deal I

PARTEA 7 – Căsuța noastră din deal II

PARTEA 8 – Căsuța noastră din deal III

PARTEA 9 – Căsuța noastră din deal IV

PARTEA 10 – Bella și Bianca

PARTEA 11 – Căsuța noastră din deal V

Anunțuri

Comments on: "Partea 3 – Terenul" (11)

  1. Sorin said:

    de ce nu incercati sa faceti paturi inaltate? Puteti face niste cutii mari din copaci cazuti la pamant http://curtisandkayeabsher.blogspot.ro/2010/05/raised-bed-gardening.html , sau in pietre mari. Eu as face chiar mai ianlt decat in poze. Astfel o sa aveti roade bune chiar si daca e seceta. In paturi puneti orice resturi vegetale gasiti.

    Apreciază

    • Intr-adevar, stiam de metoda aceasta. In anul 2011 fostul proprietar s-a gandit sa taie toata livada de pe terenul acesta si a lasat toti copacii acolo sa putrezeasca. Anul acesta speram sa avem timpul necesar sa ii sortam, taiem si sa-i aranjam in straturi inaltate. Anul trecut am avut timpul limitat si mai mult ne-am jucat cu terenul. Multumim de sugestie oricum.

      Apreciază

  2. flaviand said:

    Felicitari. Spor la treaba si numai bine !

    Apreciază

  3. Paul said:

    O carte de mare folos.

    Apreciază

  4. ioana said:

    cum va spalati hainele? o metoda neinvaziva pentru mediu ar fi instalarea unei valtori pe un parau. hainele se spala cu bule de aer, fara detergenti sau sapun./

    Apreciază

    • Noi doi spalam cu nuci de sapun si sapun 100% vegetal din uleiuri vegetale. E foarte buna ideea ta, insa debitul paraului nostru nu este grozav plus ca vara seaca.

      Apreciază

  5. Sorin said:

    multumesc pentru carte!

    Apreciază

  6. Sorin said:

    i-am multumit lui Paul pentru link-ul care pe care l-a postat 🙂 . Intre timp a mai aparut o carte tradusa de cei de la TEI http://www.scribd.com/doc/121341876/Edward-Faulkner-Nebunia-aratului-TEI

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Nor de etichete

%d blogeri au apreciat asta: