Revenirea la Natură – Produse vegane BIO/ECO/Organice – Handmade – Vegan

De când s-a mutat superba vară în Vale, viața a devenit agitată nu numai din cauza cosașilor care cântă de dimineața până noaptea sau din cauza păsărelelor care ne încântă cu trilul lor fermecat pe tot parcursul zilei, ci și datorită forfotei umane. Tot felul de persoane se perindă pe meleagurile Văii.  Din ce în ce mai mulți curioși, simpatizanți și aspiranți, am întâlnit în aceste zile. Am o vagă presimțire că aceste pelerinaje nu se vor sfârși decât poate odată cu venirea toamnei și acest lucru nu face decât să ne bucure deoarece avem ocazia să cunoaștem o mulțime de oameni iar fiecare este deosebit în ochii noștri.

Am întâlnit oameni care se simțeau încătușați și alții care se simțeau liberi. Am întâlnit oameni care iubesc natura și alții care doar spun că o iubesc. Am văzut oameni râzând cu poftă și simțindu-se în largul lor și am văzut oameni stânjeniți de situația în care se aflau. Am văzut oameni orbi, muți și surzi care nu vedeau, nu auzeau sau nu vorbeau despre adevărul din fața lor. Am cunoscut oameni care puteau să te citească ca pe o carte fără ca tu să deschizi gura. Am mâncat și am băut împreună cu oameni care păreau veniți din spațiul cosmic. Am simțit împreună, am râs și am plâns împreună. Și am realizat că în asta constă marea minune, marea frumusețe a vieții…libertatea de a fi ceea ce vrei să fii și posibilitatea de a te schimba la infinit.

O comunitate, după părerea mea, presupune o comuniune între mai multe persoane, un punct comun, o legătură care nu poate fi ruptă. Un țel comun, o idee comună. De aici poate porni o comunitate. Însă pe parcursul formării comunității se vor contura alte idei, alte țeluri care nu vor mai fi comune, care vor fi în funcție de fiecare om sau familie. Și iarăși aici apare frumusețea vieții, faptul că suntem diferiți și nu roboți care trăiesc aceeași experiență colectivă. În comunitățile care se formează în lumea aceasta eu presupun că punctul comun a fost atins deja, acela de a îmbrățișa natura. Prin asta înseamnă să nu mai risipim nici un minut și să trecem la fapte. Să luăm primul copac, să-l ținem în brațe și să-i ascultăm inima, să ne iertăm pe noi înșine și pe cei din jurul nostru, să zâmbim zilnic, să nu ne mai pese de trecut sau de viitor, să vedem elefantul din cameră și să nu ne fie frică să vorbim despre el, să ne luăm viața în mâini și pentru prima oară să facem ceva și nu doar să vorbim despre asta.

Știu că sunteți speriați și știu că vă găsiți o multitudine de motive pentru care astăzi, de exemplu, nu ați avut nici măcar un minut de împlinire, însă viața este mult mai mult decât ceea ce vedeți în jurul vostru. Dacă nu ai încercat niciodată un măr nu poți să îți formezi o părere despre gustul lui. Este același lucru și cu natura. Dacă nu ai experimentat-o niciodată, de unde ai putea să știi cum este? Pentru că ți-au spus alții despre ea? Cine ți-a spus? Educatoarea, părinții, preotul, mass-media? Dacă nu ai încercat tu pe pielea ta cum este să lași natura să-ți invadeze ființa, atunci nu știi nimic despre ea. Cândva poate ai știut dar ai decis să uiți. Nu e nimic, mai ai o șansă. Și probabil vei avea o infinitate de șanse însă acum ai putea să nu o mai irosești. Ai putea să te ridici și să încerci „fructul interzis”. Și noi am fost speriați și încă mai suntem câteodată, însă credința noastră este de neclintit. Este greu sau este ușor, pentru noi nu contează. Luăm fiecare zi așa cum este și ne bucurăm că am trăit-o. Chiar dacă ne împiedicăm, ne scuturăm și ne ridicăm la loc. Nu e nimic mai frumos ca atunci când ajungi sus după ce ai fost jos.

Vecinătatea este cam același lucru, oameni care se adună într-un loc ca să conviețuiască împreuna în armonie. De obicei acești oameni au aceleași interese, aceleași puncte comune. Și aici intervine diferența între oameni iar viața se exprimă cel mai bine în felul acesta. Toți ne diferențiem nu numai prin lucrurile la care excelăm dar și prin ceea ce suntem în momentele respective. Și totuși diferențele dintre noi sunt atât de mici încât ele nici nu contează câteodată. Asemănarea însă, este cea mai importantă. Faptul că suntem același material cu toții și că toți trăim aceleași experiențe doar în momente diferite.

A fi într-o comunitate, a te afla într-o vecinatate cu alții sau a fi în natura înseamnă un singur lucru: a fi liber. Liber să decizi cum dorești să-i vezi pe cei din jurul tău, liber să îți învingi fricile, liber de constrângeri, tipare, clișee, dogme și altele. În cadrul unei comunități cu o bună vecinătate se poate să ne amintim ce înseamnă natura însă ceea ce ne-a determinat pe noi să ne schimbăm viețile este simpla și puternica dorință de a fi liberi. Știam că acest lucru nu este posibil, pentru noi, în cadrul civilizației moderne din orașe. Și mai știam că natura ne va ajuta să ajungem acolo. Așa că pentru noi nu există regrete și nici nu contează dacă vom fi într-o comunitate sau în vecinătate cu alții. Însă contează ca în jurul nostru să respire alături de noi alte vietăți și plante. A te întoarce la Sursă și a accepta pentru prima dată ceea ce ești cu adevărat, a fost și este în continuare cel mai important lucru pentru noi. Călătoria noastră nu s-a terminat, ba din contră, tocmai ce a început. 

Iar în final nu ai nevoie de comunitate, vecinătate sau natură pentru ca tu să îți aduci aminte că liber înseamnă să fii ceea ce ești în fiecare minut, adică o FIINȚĂ DIVINĂ cu capacități nelimitate de a se reinventa în fiecare moment.  

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Nor de etichete

%d blogeri au apreciat asta: