Revenirea la Natură – Produse vegane BIO/ECO/Organice – Handmade – Vegan

Aproape la fel ca anul trecut, acesta a fost unul care ne-a întrecut așteptările peste măsură. Ne-a întins către extreme care nici nu ne-am gândit că le vom atinge vreodată. Și totuși, privind în urmă totul s-a întâmplat la momentul perfect și numai către binele nostru, chiar dacă în momentele respective totul părea să funcționeze în contra noastră. Cea mai mare realizare a noastră, pe lângă evoluția spirituală de care am avut parte anul acesta, este prima noastră casă, construită pe terenul nostru.

În urmă cu 3 ani când am pornit pe acest drum, știam că vom construi o casă cât mai curând și într-un mod cât mai ”curat”. Primele gânduri au fost către o casă din cob, apoi una din pământ bătut, apoi una din bârne. Toate opțiunile acestea le-am eliminat încet-încet pe parcursul șederii noastre în Vale. O casă de cob sau de pământ bătut implică vreme uscată pentru a avea timp să o construiești. Aici perioada uscată durează câteva luni, adică iulie-septembrie (dacă este un an normal, nu ca 2014 când a plouat aproape fără oprire), și în această perioadă cuvântul uscat este dus la extreme, adică se transformă în secetă. Pentru o astfel de casă sunt necesare cantități uriașe de apă în perioada aceasta secetoasă, care sunt aproape imposibil de obținut fără să nu seci unu-două-trei izvoare și atunci ajungi să nu mai ai cu ce să te speli la popou :). La o astfel de casă, bineînțeles cu niște dimensiuni în care să nu te simți că locuiești într-o scorbură de veveriță, se lucrează cel puțin 3-4 luni la foc continuu doar pentru ridicarea și închiderea ei. În plus o astfel de casă necesită căldură ca să se usuce pereții, care trebuie să fie foarte groși (de la jumătate de metru în sus) pentru a putea susține măcar o mansardă, ori aici în Vale căldura este doar ziua pe timp de soare, iar seara chiar în plină vară sunt necesare haine groase. Alt impediment ar fi fost paiele necesare amestecului de cob. Având în vedere că vorbim despre o casă și nu o colibă, sunt necesari foarte mulți baloți de paie care nu se găsesc în zona noastră (prin zonă mă refer la proximitate, nu la 60-100 de kilometri distanță). A nu se confunda baloții de paie cu fânul. Acesta din urmă este din abundență, însă nu este un liant la fel de bun ca paiul. Chiar dacă s-ar găsi la 50 de kilometri de noi, baloții sunt voluminoși și trebuie transportați cu un tir/o basculantă care ar costa nejustificat de mult, iar șansele să intre în Vale în anotimpul noroios (adică octombrie-iunie) sunt aproape nule. Un alt argument a fost experiența cu șoarecii. Dacă ar intra șoarecii în pereți nu mai este nimic de făcut decât ori să dărâmi pereții căutându-i și explicându-le că trebuie să se mute fiindcă aceea este casa ta, ori să te muți sub clar de lună. Într-adevăr poți să introduci un prădător natural al lor, pisica, în tablou, însă din punctul nostru de vedere animalele nu sunt proprietatea noastră ca să le ținem pe lângă casă pentru că avem nevoie de ele. În plus, câți șoareci poate o pisică să mănânce într-o zi? Cu siguranță nu destui pentru a apăra toți pereții casei. Casele din pământ bătut implică o muncă fizică extremă care poate doborî orice fel de meșter în zilele toride de vară, astfel că neavând rezervați câțiva Hercules, am renunțat rapid la idee. Casa din bârne este după părerea mea cea mai greu de făcut dacă nu ai pe cineva foarte priceput care să te ghideze. Lemnul (bârnele) se taie în timpul iernii și se lasă la uscat până primăvara-vara. Piatra pentru fundație trebuie adusă cu căruța sau cu basculanta. Dacă este vorba despre o casă în deal trebuie făcută o fundație mai adâncă, deci implică și mai multă piatră. O astfel de construcție se poate întinde și pe ani de zile, ceea ce noi nu ne permiteam din simpla dorință de a ne muta în propria noastră casă cât mai curând.

Acum un an, eram în aceeași cameră cu tatăl meu și încercam să-i explic pe limba mea cum arată în capul meu casa pe care ne dorim să o construim în Vale. Câteva luni mai târziu și multe nopți nedormite, a luat naștere încet-încet primul desen tehnic al casei. Știam că va fi o casă pe piloni din lemn, că va avea scheletul din bârne, că va fi acoperită și în interior și în exterior cu scândură și că va avea o lungime de 8 metri cu 4 metri lățime. De aici și până la construcția în care momentan locuim, am trecut prin atât de multe aventuri încât putem să declarăm acest an, cel mai aventuros din viața noastră, încărcat de bucurii și învățăminte.

Această căsuță este prima noastră casă proprietate personală. În toți cei 12 ani de când ne-am unit destinele am locuit în casele altora, așa că era și timpul ca și noi să ne luăm zborul și să ne construim o căsuță pe placul nostru. Pentru noi a fost de la început foarte important ca prima noastră casă să se afle într-un loc retras, curat și liniștit, astfel că Valea a îndeplinit toate condițiile acestea.

După 4 luni de desene tehnice, discuții aprinse și multă dragoste și pasiune, casa noastră avea pe hârtie o fundație din piloni de lemn, un parter înalt de 2,5 metri compus din hol, baie și cameră de zi, o mansardă cu pereți înalți de 1,3 metri open-space, și o terasă minunată cu o priveliște de vis de 2 metri pe 4 metri.

În continuare voi descrie fundația și scheletul, urmând ca în celelalte articole să scriu și despre acoperiș, pereți, podele, terasă și izolație.

Pe la începutul lunii aprilie am cumpărat o parte din lemnele necesare pentru structură, adică bârnele (coame, căpriori, clești, contrafișe etc.). Acestea s-au bucurat de o vreme ”minunată” cu ploi zilnice. Până la mijlocul lui iulie eram în fiecare zi, în fiecare oră cu ochii pe cer și cum observam că se apropie nori negri fugeam să le acoperim. Deci, le descopeream cum trecea ploaia și le acopeream cum venea ploaia. De multe ori nu am mai avut timp să le acoperim, norii fiind mai rapizi decât eram noi iar de multe ori au fost alarme false. Norocul nostru era că odată trecută ploaia se făcea foarte cald și se uscau lemnele.

Prin iunie am reușit să facem rost de piloni pentru casă. Aceștia sunt salcâmi, și sunt alături de stejari, unii dintre cei mai rezistenți copaci din România. Se cunosc poduri care sunt susținute cu piloni de salcâm (deci sunt scufundați în apă) care au peste 80 de ani și care nu au putrezit. Salcâmii au trebuit aduși la locul viitoarei case cu căruța, apoi decojiți cu toporul, lăsați la uscat și vopsiți cu ulei ars de două ori, operațiuni de care s-a ocupat în mare parte Alex.

Tot el a săpat cele 18 gropi necesare introducerii pilonilor în pământ cu o adâncime de aproximativ 60-70 centimetri și cu un diametru care să permită să încapă și pilonul și betonul. Bineînțeles că tot plouând, gropile se tot acopereau cu apă și în cele din urmă cu mâl. Astfel că în ziua în care trebuiau puși pilonii am scos apa din gropi și am folosit-o la amestecul pentru beton. Betonul a fost făcut din apă, ciment și pietriș. Acesta din urmă a fost adus de la pârâul Cerna cu o basculantă și mai apoi încărcat manual în căruță și urcat până la locul casei. Atunci când se turna betonul, am aruncat și pietre mari în acesta pentru o legătură mai bună. Așezarea pilonilor în pământ a durat aproximativ o zi de lucru, adică vreo 8 ore minus pauza de masă și alte pauze, în total vreo 6 ore de lucru într-o zi de vară fierbinte cândva la sfârșitul lui iulie. Fiindcă terenul nostru este în pantă, pilonii sunt la înălțimi diferite. Astfel că pilonii din spate sunt la 30 de centimetri față de sol iar cei din față la 170 centimetri față de sol.

În tot acest timp noi am locuit într-un cort mare de 8 persoane ca să putem fi mai aproape de construcție și astfel am îndurat zilnicele ploi în cort. Trebuie să mărturisesc faptul că în mare parte din timp, să te miști odată cu cortul și să fii umed 90% din timp, nu a fost distractiv, însă viața la cort te poate învăța multe lucruri. De exemplu cum să supraviețuiești atacurilor șoarecilor, care s-au înmulțit peste măsură anul acesta, sau cum să dormi în aer proaspăt la temperaturi sub 5 grade Celsius, sau cum să suporți umezeala etc.

Revenind, după ce fundația s-a odihnit câteva săptămâni, s-a început lucrul la scheletul casei. Înainte de aceasta însa au fost tăiați toți pilonii la boloboc pentru ca scheletul să nu devină strâmb. Construcția scheletului a fost cea mai frumoasă, după părerea noastră, deoarece am avut ocazia să contribuim și să observăm înălțarea structurii propriei noastre case. Îmbinările (în coadă de rândunică) dintre bârne au fost un lucru foarte important pentru o astfel de casă și nu trebuia să rămână loc de greșeli, deoarece odată ce se greșește scheletul, se greșește toată construcția. Bârnele care formau prima platformă au fost și ele vopsite cu ulei ars. Bârnele care au rămas la vedere în interiorul casei au fost rindeluite și urmează să fie lăcuite.

Va urma…

Căsuța noastră din deal II

Căsuța noastră din deal III

Căsuța noastră din deal IV

Căsuța noastră din deal V


Anunțuri

Comments on: "Căsuța noastră din deal I" (14)

  1. Catalin said:

    Foarte frumos! sa va fie de bine!

    Apreciază

  2. Mihai said:

    M-au impresionat placut munca, daruirea si ambitia voastra! Citind paginile voastre de jurnal, parca simteam si eu ce simteati voi cand va construiati „cuibul”… Va multumesc si va admir!

    Apreciază

    • Buna Mihai. Este destul de dificil sa exprimi pe ”foaie” emotiile unui nou inceput insa speram ca macar o particica sa se transmita catre cei care citesc….drept dovada tu ai reusit sa te transpui la locul constructiei 🙂
      Si noi iti multumim pentru cuvintele frumoase si iti dorim o viata luminoasa.

      Apreciază

  3. Adriano said:

    Bravi, va urez suces in continuare !

    Apreciază

  4. Mioara Fetan said:

    Tot in 2014 (am inceput in iunie tot intr-o zi torida de vara) sotul meu si cu mine am construit exact asa ca si voi pe piloni o cabanuta de 4X4,de fapt o camera, intr-o gradina situata in afara satului Sebesu de Jos din Sibiu intr-un peisaj de vis avand muntii in fata noastra atunci cand stam in fata cabanutei.Am facut totul singuri de la A la Z, am dus destul de greu materialele deoarece drumul care duce acolo era impracticabil,nu se putea ajunge cu masina din cauza noroiului.Multe dintre materiale le-m carat cu rucsacul iar cele mai grele ni le-a dus un vecin cu caruta.A fost greu dar satisfactia a fost mare.De aceea vreau sa va felicit si sa va urez sa aveti multe bucurii de felul acesta.

    Apreciază

    • Minunat Mioara ! Felicitări pentru inițiativa voastră și să vă bucurați de căsuță ! Știm cum este să te descurci singur, să nu găsești niciun sprijin în stânga și în dreapta. Însă dacă această aventură cu casa ne-a învățat ceva, acel lucru este că există oameni ca noi care pot și singuri. Iar satisfacțiile sunt enorme pe parcurs și mai ales la sfârșit.
      Poate ne trimiteți niște poze cu cabana voastră pe mail la valeacurcubeului@gmail.com. Ar fi o mare bucurie pentru noi !

      Apreciază

  5. foarte frumos…..si eu imi doresc o casuta….dar cum ai reusit sa treci de birocratie si sa construiesti in extravilan?

    Apreciază

  6. Doresc Sa cumpar 5-6 kg ce migdale romanesti,decojite.

    Apreciază

  7. Dar la toamna lui2017?

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Nor de etichete

%d blogeri au apreciat asta: