Revenirea la Natură – Produse vegane BIO/ECO/Organice – Handmade – Vegan

Așa cum există atașament între ființe așa există și atașamentul oamenilor față de lucrurile neînsuflețite din jurul lor, față de lucrurile pe care le dețin, cărora de obicei le atribuie o atenție deosebită. Pentru unii televizorul este în centrul atenției, poate telefonul, îmbrăcămintea, ceasul, bijuteriile iar pentru alții mașina. Mulți tind să își cumpere o mașină pentru a-și întări imaginea în societate (sau pentru a suplimenta acolo unde nu există respect, încredere sau opulență). Noi am hotărât că imaginea de societate nu ne mai poate afecta în nici un fel odată cu hotărârea de a ne vinde mașina „luxoasă” de oraș (cât mai mare desigur, într-un oraș cât mai neîncăpător). O astfel de mașină ar fi fost imposibil de exploatat în Vale – aveam nevoie de o mașină de OFF-ROAD! După săptămâni de căutări și nenumărate filmulețe vizionate pe Youtube, căutări pe site-uri de vânzări și cercetări pe forumuri rămăsesem cu 2 opțiuni – Suzuki Vitara și Lada Niva. Despre Suzuki numai cuvinte de laudă, mașină japoneză cu tradiție însă cu mulți ani la bord și kilometri și mai și. Despre Niva cam puține auzite, dar filmările erau evidente – era ca un tanc, trecea pe oriunde! Am rămas într-un final pe Niva ținând cont că la banii unei Vitara din 95 cu peste 150.000 km am luat Lada din 2007 cu 23.000 km (verificați la reprezentanța Lada – dar oricum se vedea că are motorul în stare excepțională).

Mașina am luat-o din Galați, astfel încât a trebuit să conduc înapoi spre București. Ce mai experiență! Când treci de la o mașină de oraș (oricare ar fi ea) la Niva, șocul este inevitabil. Totul este spartan la ea… caroseria este numai din tablă iar interiorul precum și aspectul exterior sunt aceleași cu ale primelor versiuni de Lada din anii 1970 (cu un plastic la interior asemănător cu cutiile de margarină). La drum, la peste 70km/oră ia-ți adio de la conversații în mașină. Nimic nu te izolează de motor decât tabla și nimic nu te izolează fonic de transmisia și cele două cardane ale mașinii (decât desigur sunetul motorului). La drum ai tot timpul senzația că este ceva stricat la ea, stai cu telefonul lângă tine cu tractările pe speed dial. Schimbul de viteze nu se face lin ci brusc, te întrebi dacă mai ține mult transmisia. Dorești să treci de 90? Curaj! Nu se știe ce rafală de vânt îți poate schimba traiectoria! Situație neprevăzută în care trebuie să frânezi? Curaj! Roțile de pe spate se blochează imediat (din cauza greutății foarte reduse pe spate) astfel încât trebuie să fii atent să redresezi din volan noua direcție! Surprinzător mașina are servodirecție, servofrână (dar nu ABS), precum și aer condiționat (care funcționează exact așa cum s-a referit într-o ediție Jeremy Clarkson – ca un astmatic ce tușește printr-un pai). Motorul este de 1.7 benzină, 8 valve, 82 cai putere, pe injecție (față de anteriorul motor de 1.6 pe carburație). Transmisia este permanent 4×4, neavând manetă de decuplare puntea față (i s-ar fi putut monta însă prețul nu se justifica ținând cont de consumul cu doar 1 litru mai puțin la sută). Celelalte două manete (pe lângă schimbătorul de viteze) sunt pentru schimbarea de la mare la mic (greu/ușor), precum și pentru blocarea diferențialului (blocarea ambelor roți de pe o punte pentru a rula în aceeași direcție în cazul pierderii aderenței – de exemplu dacă ar avea o roată în aer). Consumul la început a fost surprinzător de bun (mai ales dacă i se fac la timp toate schimburile de ulei și filtre și nu se merge pe principiul că merge oricum) – 7.5l/100 la drum… și câte drumuri nu am mai făcut. Distanța din București până în Vale este de 500 km (deci 1000 dus-întors). În offroad consumul crește simțitor în funcție de exploatare – cel mai mare consum îl are iarna desigur (am avut un maxim de 18 dar de obicei ia cam 14).

Primul drum cu mașina a fost după revizia de filtre și ulei, de verificat aerul condiționat (chiar nu credeam că așa merge el) și eventuale probleme la direcție sau frâne (nu au fost din fericire probleme, direcția și frânele încă mai mergeau). Dacă tot a venit vorba de AC, aici e o mică povestioară – compresorul fusese montat de o firmă din București, astfel încât am zis să sun la ei să fac o verificare. Tipa de la telefon, în momentul în care îi spuneam că doresc să vin cu o Lada Niva pentru o verificare, mă întreabă dezinvolt – „Ce tip de ladă frigorifică?”. Mda… așa am rămas cu aerul care la data acestui articol nu mai funcționează deloc. Revenind la drum – eram în luna aprilie 2012 după o iarnă cu extrem de multă zăpadă. Tot drumul până în Vale nu era pic de zăpadă însă în Vale încă mai era – fără nicio experiență asupra mersului în offroad mașinuța a străbătut cu bine și fără incidente drumul până la capăt. La întoarcere însă, pe Valea Oltului, fix într-o curbă, la 60 la oră un rulment de pe dreapta față s-a hotărât să se spargă și să blocheze roata în mers. Aveam de ales acum – să mergem cu 10 la oră până în București sau să apelăm la tractare. Norocul ne-a surâs cu service-ul unde fusesem inițial cu mașina la revizie, deoarece aceștia aveau o mașină de tractat. Am ajuns într-adevăr la ora 1 noaptea acasă dar teferi și noi și mașina.

Va urma…

Postat de Alexandru

LADA NIVA II

Anunțuri

Comments on: "LADA NIVA I" (3)

  1. Iustin said:

    Felicitări, Lada Niva este o mașină adevărată. Aștept urmarea acestui articol . Cu stima Iustin 🙂

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Nor de etichete

%d blogeri au apreciat asta: