Revenirea la Natură – Produse vegane BIO/ECO/Organice – Handmade – Vegan

Posts tagged ‘animale’

Galerie

Izvorul

Cu toții știm cât de importantă este apa pentru această planetă și pentru toate formele de viată. Știm că fără ea am muri și noi și toate animalele în câteva zile, vegetația ar muri și ea treptat, lăsând în urmă un deșert care ar acoperi toată planeta. În cele din urmă ar muri orice formă de viață și această planetă s-ar transforma într-un fel de Marte. Totuși, după câteva milioane de ani, s-ar putea să apară din nou apa pe Pământ și ciclul Vieții se va relua.

Dar noi nu ne dorim un astfel de viitor și din acest motiv apreciem fiecare sursă de apă iar anul acesta a venit un moment care știam că va sosi în curând …. reamenajarea izvorului. De vreo 20 de ani nu i-a mai fost acordată importanță, deși de vreo 5 ani este folosit de aproape toți nou-veniții în Vale. Știam că dacă nu ne ocupăm acum de el, riscăm să rămânem fără izvor, acoperișul deja fiind prăbușit, pereții la fel, iar fundul era plin de mâl. Ne-am luat inima în dinți și ne-am apucat de treabă. Bine, recunosc, mai mult a lucrat Alex. Eu mai mult l-am încurajat de pe margine. Când învăț să mânuiesc drujba, promit să îl ajut mai mult 🙂

Mai întâi am dărâmat totul ca să vedem despre ce este vorba. Off…o grămadă de plastic și lemne putrezite. Era o minune faptul că se mai ținea ”în picioare”. Apoi am curățat fundul scoțând toată apa și l-am adâncit atât cât ne-a permis locul. Pe fund sunt pietre acum.
Sincer, nu ne așteptam ca lucrarea să necesite atâtea bârne, dar eram hotărâți să facem o treabă strașnică care să dureze cât mai mult timp. Norocul nostru a fost ca în vară am găsit un plop prăbușit care era încă verde și l-am folosit pe acesta pentru a face bârne din el. Toate bârnele le-a făcut Alex doar cu drujba. Apoi am îmbinat bârnele între ele cu multă îndemânare (meritul lui Alex, din nou 🙂 ) și le-am proptit cât mai bine în stâncă. La sfârșit am adăugat lăturoni de brad (resturi) ca și capac, peste care am pus o folie de plastic pentru ca ploaia să nu tulbure izvorul.

Lucrarea a durat 2 zile pline, însă a meritat fiecare minut. Suntem foarte mulțumiți de rezultatul final. Pentru prima dată de când suntem în această vale, izvorul nu mai riscă să se prăbușească și să se tulbure grav.
Îți mulțumim dragă Natură pentru tot ceea ce ești! Te iubim!

PRODUSE VALEA CURCUBEULUI

SUSȚINE VALEA CURCUBEULUI

Galerie

Grădinile 2016

Anul acesta ne-am întrecut așteptările proprii când a fost vorba de grădini. Am reușit să mai construim 3 grădini înălțate pe lângă cele 4 care le făcusem anul trecut. De asemenea am reușit să le amenajăm pe cele de anul trecut transformându-le în paturi înălțate.

Anul trecut am mulcit cu fân. Pentru cei care nu știu ce este mulciul, acesta este materialul vegetal cu care acoperim straturile după ce am plantat, eventual după ce au ieșit plăntuțele. Scopul acestuia este de a păstra umezeala pământului, de a-l îngrașă în timp și de a împiedica alte plante nedorite să crească. Nu prea ne-a încântat ideea fânului anul acesta deoarece vrem să diminuăm la minim practica cositului. Aceasta este o practică foarte nocivă care secătuiește pământul, distruge habitatul multor insecte și animale și este complet nenatural. Astfel, anul acesta am folosit frunze pentru a mulci. Am adus frunzele din pădure și am acoperit straturile cu ele. Am avut grijă la micile plăntuțe răsărite să nu le rupem. Pe parcurs am observat că frunzele uscate aveau tendința de a fi luate de vânt, așa că ne-am hotărât să le aruncăm deasupra câteva mâini de fân. A fost o combinație perfectă! Plantele nedorite care au răzbit prin mulci au fost extrem de puține. Ideal ar fi să se mulcească chiar înainte de perioadele secetoase însă în ultimii ani nu prea mai știm la ce fel de vreme să ne așteptăm. Noi ne-am grăbit cu mulcitul și am cam sufocat alte plante care au încercat să iasă. Anul viitor vom fi mai pregătiți!

În februarie am pornit să creștem plantele în casă pentru a le pregăti pentru exterior. La un moment dat casa noastră arăta ca o junglă 🙂 A fost o experiență frumoasă, însă nu o vom mai repeta. Majoritatea plantelor crescute în casă, nu au reușit să se adapteze la condițiile din exterior, chiar dacă le-am scos la începutul lunii iunie. Anul acesta avem în plan o mini-mini seră pentru răsadurile de primăvară. Unele semințe le vom planta din toamna aceasta iar unele primăvara devreme. Este mult mai bine pentru ele să se adapteze de la început la sol și la temperaturile exterioare. Astfel vor crește puternice și voioase.
La începutul toamnei am pornit primul compost adevărat. Am îngrădit o zonă de 1/1 cu gard cât mai des, am așezat un strat generos de frunze și puțin fân la bază, și am început să colectăm compostul. La câteva săptămâni adăugăm peste acesta încă un strat de frunze. Prin compost mă refer la resturile vegetale, materiile fecale proprii și rumegușul de la toaletă. Acum urmărim să vedem în cât timp se va composta și va putea fi folosit pentru grădini. Suntem foarte nerăbdători 🙂
Anul acesta am primit cu mare drag în grădinile noastre pe majestățile lor – căpșunile și frăguțele. Le-am amenajat un loc special pe un strat pentru a se aclimatiza, anul următor urmând să le mutăm într-un loc permanent și să le lăsăm să se înmulțească cât doresc ele. Am avut câteva căpșuni însă au fost întrecute detașat de frăguțe care au fost foarte bucuroase de noua locație.

Deși am avut foarte multe noutăți în grădină care ne-au bucurat enorm (cum ar fi roșiile crescute din semințe aruncate din greșeală pe straturi), niciuna nu a reușit să ne uimească cum ne-au uimit gălbenelele. Mulți ani ne-am dorit să creștem gălbenele, iar anul trecut fiind un dezastru pentru ele, anul acesta nu am avut așteptări foarte mari. Totuși, le-am pregătit un loc special. Am căutat prin vecini cauciucuri vechi care riscau să ajungă aruncate prin păduri sau râuri și le-am adus acasă. Le-am umplut cu pământ din pădure, le-am îngrășat cu puțin compost și le-am mulcit. Am plantat semințele și am așteptat. Până prin luna iunie nu prea au dat semne de viață. După aceea ne-au dat pe spate. La ora actuală(octombrie) încă mai culegem gălbenele, pe multe lăsându-le pentru semințe. Majoritatea gălbenelelor vor ajunge în unguente și săpunuri.

Ce am învățat anul acesta în grădină?
1. Mulciul este cel mai important aspect al unor grădini.
2. Compostul vegetal este foarte ușor de ”fabricat” și oricine are o mică grădină îl poate realiza din orice materiale vegetale. Astfel nu vor fi necesare chimicalele sau gunoiul de grajd (adică fecale de animale).
3. Plantele care cresc pe lângă grădini trebuie lăsate să le protejeze pe cele din grădini.
4. Plantele nu necesită apă suplimentară dacă există suficient mulci.
5. Grădinile trebuie să compună un ecosistem cu o grămadă de gâze, melci, șopârle, șoricei, șerpi, păsări. Toate acestea fac parte din NATURĂ și este nenatural să fie îndepărtate. Omul trebuie să lucreze cu Natura, nu contra ei.

6. La un moment dat am avut o mini-invazie de vreo 5-6 omizi pe un broccoli. Reacțiile au fost în această ordine:
–Trebuie să facem ceva în privința asta!
–La naiba, tot aici sunt omizile astea?
–Mă duc să le stropesc cu urzică!
–Cât pot să mănânce niște omizi?
–Mai avem broccoli?
–Știi ce? Lasă-le în pace! Că se satură ele și pleacă.
Peste o săptămână au dispărut. Se poate să fi intervenit pasările sau se poate să se fi plictisit, însă noi nu am mai avut nicio invazie. De ce? Pentru că grădinile noastre sunt în armonie cu NATURA. Cine venea la noi nici nu le observa necesitând indicații precise.
7. Grădina crește cu soare, sol bun, ploaie și MULTĂ DRAGOSTE!

Grădinile sunt doar o mică parte din minunea care ne înconjoară. După părerea noastră, ceea ce construiește Natura nu poate fi echivalat de om. Perfecțiunea din imperfecțiune, din dezordine, din haos, nu poate fi reprodusă de oameni. În această sălbăticie ar trebui să ne pierdem și nu să încercăm să o schimbăm.
Deși am avut parte de multe bucurii anul acesta, am experimentat și multe tristeți. Ceea ce am învățat anul acesta este că acele momente de tristețe și supărare ne-au ajutat să evoluăm. Ne-au împins către drumul potrivit nouă. Către acele drumuri care ne fac bucuroși. Astfel că am învățat să vedem bucuria din tristețe, dragostea din ură, lumina din întuneric. Iar toate acestea nu ar fi fost posibile dacă nu eram în Natură. Sau cel puțin ar fi fost foarte greu de atins.

PRODUSE VALEA CURCUBEULUI

SUSȚINE VALEA CURCUBEULUI

Galerie

Plantele medicinale vs Laptele medicinal

Când am crezut că auzisem destule prostii care se perindă libere prin mintea omului, surpriza mă aștepta la colț. Într-o dimineață foarte frumoasă, ca majoritatea aici în Vale, deschid radio-ul ca să ascultăm ultimele noutăți din lumea civilizată. La radio un reportaj prezenta ultimul trend în materie de lactate la noi în țară. Un fermier, sau mai mulți, au descoperit că străinii sunt înnebuniți după laptele medicinal. Poftim? Da, asta a fost și reacția mea. Mi-a stârnit curiozitatea. Trebuia să aflu mai mult. Dau radio-ul mai tare. Țăranul respectiv povestea cum el „produce” lapte medicinal și că străinii se îngrămădesc să-l cumpere fiindcă este foarte sănătos, poate cel mai sănătos aliment inventat de om vreodată. Ce este laptele medicinal? Aici devine cel mai interesant, pentru că este o întreagă serie de evenimente care trebuiesc parcurse pentru a ajunge la această miraculoasă invenție.

Mai întâi țăranul cumpără câteva vaci, cu cât mai multe cu atât mai bine. Se asigură că acestea produc lapte, adică ori au un pui pe care îl așteaptă abatorul la câteva luni de la naștere, ori sunt deja gestante. Mai apoi le plimbă, pentru ca acestea să mănânce iarbă curată de la munte. Foarte important s-a punctat în reportaj, ca iarba să fie din zone nepoluate și cu multă floră spontană. Apoi țăranul se asigură că vaca consumă cât mai multe plante medicinale. Țăranul știe foarte multe plante medicinale când e vorba de laptele medicinal, dar dacă îl întrebi cum arată păpădia va ridica din umeri așa cum fac majoritatea celor care trăiesc la țară. În reportaj a reușit să numească și vreo două plante, probabil și acestea suflate de către reporter, și să menționeze că acestea doar vaca le poate consuma, nu și omul. Apoi seria logică a continuat iar acest producător de lapte ne spunea că vaca dă un lapte mult mai aromat de la plantele respective și că toate substanțele bune din plante trec în lapte și astfel ….. tam-tam….hocus-pocus…..alimentul minune inventat de români – laptele medicinal.

Eu, ca orice alt om, și la rândul meu fost consumator de lactate, am înțepenit în inconștiență câteva secunde, după care rotițele au început să mi se învârtă la putere maximă. Astfel am ajuns să mă întreb mai întâi de toate…există oameni care au putut să considere logic acel reportaj? Dacă da, am de gând să desfac puțin firul în patru, doar puțin cât să înceapă și alte rotițe să se învârtă.

Cu toții știm că sclavia este un lucru rău care a provocat multe războaie și multe atrocități. Și totuși încă mai trăim într-o lume în care ni se pare corect să înrobim animale? Eu nu am știut până nu am devenit vegană că vaca produce lapte doar dacă face pui. Pur și simplu nu am făcut niciodată legătura între vacă și om. Nu am știut că mamiferele produc secreții mamare ca să-și hrănească puii și nu ca să hrănească alte specii. Nu am știut că ea trebuie să facă puii în continuu, la fel ca și omul, pentru a produce lapte. Și puii ei? Mai mult ca sigur puii ei sunt măcelăriți dacă se nasc de sex masculin și dacă sunt de sex feminin intră în producția de lapte, adică sunt violate de oameni care îi penetrează vaginul cu mâna sau cu mașinării specializate în acest domeniu pentru a implanta sperma unui taur. Asta se întâmplă în fermele mari, unde nu este timp să fie plimbată vaca la taur pentru ca ei să facă dragoste cât timp proprietarul își freacă mâinile gândindu-se la profit, așa cum se întâmplă la țară. Și astfel, văcuța ajunge să nască viței medicinali, nu?

Bun, să trecem peste partea aceasta pe care companiile de lactate nu ne-o prezintă la TV atunci când ni se prezintă iaurtul de la munte. Dacă este de la munte, înseamnă că a crescut pe pajiști, nu?

Poate mulți oameni nu știu ce înseamnă pășunatul. Pășunatul = ales o bucată de pământ, tăiat toți copacii, ars tot ce a mai rămas în urmă, adus zeci/sute de animale să mănânce iarba care se zbate în continuu să crească. Cu cât iarba se zbate mai mult să crească, cu atât își duce rădăcinile mai adânc, și astfel pământul devine argilos, fără substanțe nutritive în el. Acele plante în loc să formeze un strat de humus în fiecare an, care îngrașă pământul, ele sunt mâncate de către animale înrobite. Iar pe aceste pășuni plantele medicinale aproape că nu vor crește niciodată mai mult de câteva specii mai rezistente, deoarece nu au puterea necesară să se lupte cu gura înfometată a hoardelor de animale. Și atunci unde sunt aceste plante medicinale?

Și încă un aspect – există plante medicinale de care erbivorele nici nu se ating fiindcă nu le găsesc gustoase, cum ar fi urzica, sunătoarea, sânzienele, coada-calului, coada șoricelului, păducelul, măceșele, sovârful, salvia etc…Deci, ce plante medicinale consumă vaca? Nu am aflat exact din reportaj și nici nu merită aprofundat subiectul. Omul în schimb este capabil să consume acele plante fără a fi necesară intervenția unui alt mamifer.

Cât despre lapte, ce pot să mai spun și nu am zis deja în alte articole? Nu mare lucru, fiindcă adevărul este același și doar noi avem posibilitatea să-l schimbăm. Laptele fiecărui mamifer este specific acelui mamifer și puilor lui. Cât de denaturat este ca omul, un mamifer de 50-100 de kilograme să consume laptele intenționat unui vițel de 250 de kilograme? Cât de denaturat este să consumi laptele unei capre sau a unei oi, tu fiind om? Asta rămâne la latitudinea fiecăruia. Fiecare om în parte poate reflecta dacă laptele din paharul lui a meritat ca altă ființă să fie torturată, violată și în cele din urmă omorâtă în agonie. Fiecare știe cât de importantă este secreția mamară a altui mamifer. Merită aceasta atâta ură și violență? Din punctul meu de vedere, nici un lapte din lumea asta nu este atât de important. Din punctul meu de vedere, laptele mamei mele trebuia să fie singurul care să mă hrănească în primii ani de viață, însă mă bucur că măcar după 30 de ani de somn, m-am trezit. Tu ce vei face?

Postat de Roxana

VEGAN

4 ani de Veganism

Alimentația I

Alimentația II

REȚETE

Galerie

Plantele vindecătoare din Valea Curcubeului

Înainte de „aterizarea” noastră în Vale, am trăit ca mulți alți oameni printre betoane lipsite de viață, gri și urât mirositoare. Într-o lume pe care noi o consideram civilizată pentru că ne oferea supermarket-uri la doi pași, trăgeam apa la WC și ne distram în mall-uri. Viața din aceste cimitire de beton a devenit pentru noi greu de suportat din cauza lipsei conexiunii cu Mama Natură. Pentru că majoritatea oamenilor își reprimă această stare naturală a lor, aceea de a fi una cu Natura, apar atât de multe conflicte interioare și exterioare.

Astfel că noi am renunțat de ceva timp să ne mai luptăm cu Natura. Am lăsat-o să ne invadeze trupurile și mințile. Am lăsat-o să ne aducă aminte de lucrurile pe care le știam deja și le uitaserăm. Ne-a învățat să o ascultăm și să o admirăm. Să-i observăm toate organele, florile, copacii, gâzele, animalele, vântul, ploaia, ninsoarea, soarele, luna. Și astfel am pornit încet-încet pe drumul presărat cu minunile Naturii.

Nu de puține ori ni s-a spus că suntem foarte tăcuți atunci când suntem vizitați, și nu numai. Această atitudine se datorează simplului fapt că numai prin liniște putem să observăm. Uneori cuvintele sunt extrem de limitate și câteodată cu înțeles ambiguu, astfel că devine mult mai ușor să taci și să observi.

Și ce este atât de observat? În primul rând asculți liniștea, pe care o vei întâlni în tot și în toate. Apoi sunt miile de gâze care formează o simfonie de dimineață până seara. Plantele care se mișcă în ritmul impus de vânt. Picăturile de rouă care se scutură de pe frunze. Pădurea care foșnește. Soarele care mângâie. Luna care cântă. Stelele care clipocesc. Șoricarul din înaltul văzduhului. Bufnița de la asfințit. Șopârla din iarbă. Cosașii cântăreți. Furnicile grăbite. Sunătoarea deschizându-se. Fluturii dansând. Căprioarele zburdând.

Și astfel am învățat să ascultăm plantele și să le vedem minunăția. Am aflat că dacă vom consuma plante din flora spontană, fără să avem neapărat o afecțiune trupească, ne vom reîncărca bateriile mult mai repede. Într-adevăr ar fi ideal să ajungem să ne hrănim doar cu aer și lumină, însă până la nivelul acelor oameni (care există și în zilele noastre – breatharianism), mai avem de străbătut din drumul nostru.

Anul acesta am cules peste 15 plante din mai până în noiembrie. Probabil am fi reușit și mai multe însă spațiul de uscare ne este destul de limitat momentan.

Le-am uscat pe fiecare în parte câte cel puțin 2 săptămâni (unele și câte o lună) întinse în strat subțire la temperatura mansardei. După ce s-au uscat le-am depozitat în săculeți de pânză confecționați de către noi. Sacii i-am agățat tot în mansardă ca să profite de o ventilație optimă. După vreo 2-3 luni de repaus în saci, plantele sunt deja bine uscate (având în vedere și temperaturile mari din ultima perioadă) și pot fi mărunțite.

Plantele noastre nu sunt sterilizate, iradiate sau distruse termic. Acestea sunt exact așa cum au crescut în armonie cu pământul, vântul, apa, insectele, animalele, planetele. Majoritatea plantelor au fost culese de pe terenul nostru, celelalte fiind culese doar din zona Văii. Plantele nu au fost expuse la poluanți chimici și nu au fost culese de pe marginea drumurilor. Plantele nu provin din monoculturi, ca majoritatea plantelor din comerț. Pentru ca monoculturile să redea o productivitate maximă sunt stropite cu fungicide, insecticide, îngrășăminte chimice și se folosesc pentru irigarea acestora cantități enorme de apă.

Când folosim plante din flora spontană este bine de reținut:

  • Nicio plantă nu o smulgem din rădăcină decât dacă este absolut necesară rădăcina acesteia.
  • Nu culegem toate plantele dintr-o anumită zonă pentru ca acestea să aibă posibilitatea să se înmulțească și astfel să ne bucurăm și în anii următori de prezența lor.
  • Nicio plantă nu o folosim zilnic mai mult de 30-45 de zile. O pauză de 30 de zile între utilizări este binevenită. Secretul constă în alternarea plantelor.
  • Întotdeauna ne documentăm cu privire la planta dorită.

Un lucru foarte interesant pe care am avut ocazia să-l observăm, este rotirea naturală a culturilor. Mai exact, plantele care anul trecut erau majoritare, anul acesta au fost minoritare sau chiar inexistente. În funcție de cantitatea de apă (ploi) pe care au primit-o și căldură (soare), unele au fost mulțumite iar altele nu. Anul acesta a fost un an extrem de prielnic pentru sunătoare, izmă, sânziene, răchitan etc., iar pentru coada-șoricelului și sovârf nu a fost atât de plăcut.

Noi ne-am atașat foarte mult de plante în această perioadă în care am lucrat cu ele și sperăm să putem transmite acest sentiment mai departe. Pe lângă proprietățile curative ale fiecărei plante datorată compoziției ei unice de substanțe nutritive, ele sunt companionii noștri de drum, alături de care pornim fiecare zi.

PLANTELE le puteți găsi aici

Dragoste pentru Natură

Pentru comenzi vă rugăm să completați formularul din secțiunea COMENZI sau puteți să ne contactați la valeacurcubeului@gmail.com

PRODUSE VALEA CURCUBEULUI

Galerie

Mielul lui Dumnezeu

Iată a sosit încă o perioadă a anului în care simțim cum se schimbă energia din jurul nostru. Din păcate se schimbă într-un mod negativ, apăsător pentru noi. Este perioada când chiar de la casa noastră (fiind totuși la 1,5km depărtare de locuințele localnicilor) se aud strigăte de disperare. Se aude teroarea din glasul mamei ce asistă neputincioasă an de an când i se răpește copilul și îi este omorât în față, urletul mamei ce este forțată să rămână gestantă pentru profitul nostru, al oamenilor. Este greu să mai putem fi numiți oameni în perioadele acestea iar cuvântul omenie ni se pare o batjocură, un cuvânt egoist, inventat doar pentru a prelungi IGNORANȚA.

Probabil că citind rândurile de mai sus v-ați speriat puțin gândindu-vă ce s-ar putea petrece la noi în vale, dar cu siguranță ați reușit să faceți legătura cu perioada aceasta plină de evlavie, de credință, de iubire a oamenilor pentru tot ce ne înconjoară, încât v-ați dat seama că ne referim la urletele și chinul oilor și al mieilor.

Deja din punctul acesta considerăm că jumătate și-au pierdut interesul în a mai citi acest articol iar poate cealaltă jumătate vor continua lectura din curiozitate. Însă un astfel de articol, o exprimare a sentimentelor ce ne copleșesc, îl dorim a fi recepționat de 1% dintre voi. Măcar o persoană să deschidă ochii să vadă, să simtă, să se reconecteze cu ADEVĂRUL.

Am fost și noi prinși în jocul datinilor, al tradițiilor. Am contribuit an de an, zi de zi, la masacrarea a sute, poate chiar mii de animale pentru poftele noastre, pentru respectarea unei tradiții, pentru sentimentul acela că mâncând un animal mort ne va apropia și mai mult de familie. Îndoctrinarea nu ne-a permis să punem întrebări, să conștientizăm ce facem noi cu mâinile noastre, să vedem suferința din propria farfurie. Nu acuzăm pe nimeni pentru ce am fost noi. Nu acuzăm pe nimeni pentru ce este el sau ea. Fiecare are propriul drum în viață pe care și-l pavează cum consideră mai bine. Noi însă am avut marele noroc să ne fi născut în această eră a informației. Aceasta este pretutindeni, ignoranța însă ne-a împiedicat să o accesăm. Totuși o dată asimilată ne-a deschis ochii. Am oprit măcelul, durerea din viețile noastre. Am încetat să ne mai atragem energia negativă regăsită în chinul și lacrimile ființelor din jurul nostru.

În perioada de Paști oamenii vor să fie cât mai aproape de cei dragi, vor să aibă un moment de tihnă în familie. Ei bine, nu numai omul este construit să aibă familie ci și animalele. Problema este că omul le măcelărește familiile și le abuzează până acestea devin o bucată de carne prăjită în farfurie. Haideți să conștientizăm lucrul acesta și să diminuăm suferința a 150 de MILIARDE de animale măcelărite ANUAL pentru a spori veniturile industriei cărnii și desigur a celei farmaceutice. Haideți să ne mai oprim să fim îndoctrinați și să înghițim vorbele goale ale liderilor ”spirituali” ai bisericilor ce predică despre dragostea din cărțile sfinte (care sunt creația omului) și care sunt primii ce binecuvântează uciderea unui animal (care este creația lui Dumnezeu). Dacă se spune că Isus a fost Mielul lui Dumnezeu, haideți să nu-i mai perpetuăm jertfa și să nu ne mai ascundem după dogme și tradiții spunând că noi nu ucidem. Adevărul este că noi UCIDEM. Noi acceptăm ce se întâmplă și până nu ne oprim din crimă, nu vom ajunge niciodată la dragostea pe care Isus o vedea în fiecare dintre noi și la Edenul mult visat de noi toți.

Cum sărbătorim noi Paștele? La fel ca orice altă zi, alegând COMPASIUNEA și fiind SCHIMBAREA ce vrem să o vedem în alții.

Tu ce vei alege?

Postat de Alex și Roxana

VEGAN

4 ani de Veganism

Alimentația I

Alimentația II

REȚETE

Galerie

4 ani de Veganism

Stânga – 2008  /  Dreapta – 2010

În data de 15 februarie se împlinesc 4 ani de când ne-am schimbat complet viețile. Ce s-a schimbat în acești ani? Totul, absolut totul. De la gândurile noastre, la cuvintele noastre, la faptele noastre.

În urmă cu 4 ani eram doi lacto-ovo-vegetarieni care trăiau cu impresia că au făcut o schimbare majoră în viețile lor fiindcă au renunțat să mai consume cadavre. Însă viața ne-a demonstrat altfel. Nu fusese de ajuns să renunțăm la carne. Era doar o reparație temporară. Și astfel Universul ne-a oferit ceea ce i-am cerut, o altă schimbare. Una care să fie permanentă, un care să ne pună pe un drum potrivit nouă.

În februarie 2011 am fost diagnosticată cu un fibrom uterin, multiple chisturi ovariene și multiple chisturi mamare. Probabil că aș fi ignorat chisturile însă fibromul nu l-am trecut neobservat deoarece știam din auzite că este un lucru destul de grav. Doctorii mi-au recomandat să rămân însărcinată cât mai repede, iar atunci când voi naște, prin cezariană, îmi vor opera acel fibrom. De asemenea m-au avertizat că fibromul nu va da înapoi niciodată, doar se va mări în continuare până când va fi atât de mare încât voi fi forțată să îl operez.

După ce am primit asemenea vești, și eu și Alex am stat câteva ore împietriți pentru că nu știam încotro să o pornim. Au trecut ore în șir în care părea că nu mai există nicio soluție. Însă aceasta a apărut în cele din urmă. Astfel că, pe lângă puținul pe care îl știam despre alimentația crudivoră și cu ce am aflat despre tumori, am pornit în căutarea adevărului, pe internet. Am aflat că fibromul este o tumoră benignă care crește incontrolabil. Am aflat că ea se alimentează cu gunoaiele care i le dăm noi organismului. Câteva ore mai târziu am decis că singura noastră soluție nu este să facem un copil, așa cum ne-au recomandat doctorii, ci să ne schimbăm alimentația. De a doua zi, gurile noastre nu au mai atins carne, lactate sau ouă vreodată. Ba mai mult, am trecut direct la un regim crudivor vegetal aproape 100%.

6 luni mai târziu am fost la un consult la doctor. Fibromul era încă acolo însă nu mai crescuse absolut deloc. Conform celor spuse de doctori ar fi trebuit să crească în mod constant. Când i-am spus doctorului cum ne-am schimbat stilul de viață, a fost surprins, bineînțeles, însă ne-a recomandat, ca să fim siguri, să facem totuși un copil.

Pentru noi a aduce un copil pe lume este mult mai mult decât un schimb de lichide și energii. Aceasta implică profunda înțelegere că acel copil nu ne aparține nouă, așa cum nu ne putem exprima posesia asupra oricărei alte ființe vii. Da, am putea să spunem că un telefon ne aparține însă un copil nu ne aparține. De la ideea aceasta pornesc multe conflicte între generațiile de părinți și copii, deoarece majoritatea părinților au impresia că acel copil le aparține, că ei l-au făcut și că ei vor decide ce este bine pentru el. După părerea noastră, noi suntem simpli îndrumători ai unui copil și intervenția noastră în viața lui ar trebui să fie minimă ca să nu-i alterăm informațiile cu care acesta vine pe această lume. Copilul când deschide ochii în lumea noastră vine încărcat cu toate adevărurile Universului. El știe toate misterele lumii acesteia. El înțelege creația și o percepe cu toată ființa lui. Iar apoi, intervin părinții, familia, școala, biserica, corporațiile lacome și îi distrug toate informațiile. I le înlocuiesc cu valorile lor, toți urmărindu-și propriile interese. Părinții au pretenția ca acel copil să știe și să facă cum au făcut ei sau mai mult să facă altfel decât îi arată ei în fiecare zi, școala are pretenția ca să se alinieze cu ceilalți, biserica să creadă ce îi spune preotul, corporațiile să muncească ca un sclav toată viața lui. Și astfel toate informațiile ființei umane sunt călcate în picioare până când ele sunt estompate complet de obiceiurile generațiilor anterioare. Există și o veste bună totuși, aceste informații nu dispar niciodată. Însă cu cât trece mai mult timp, cu atât devine mai dificil accesul la ele.

După ce am trecut la veganism, Alex a scăpat de ochelarii de vedere, de durerile zilnice de spate, de durerile de stomac, de transpirația permanentă și durerile de picioare. Eu am scăpat de majoritatea simptomelor menstruației, de durerile provocate de varicele de la picioare, atacurile de panică zilnice și de migrene. Amândoi am scăpat de oboseala cronică și fiecare în parte de vreo 30 de kilograme. Multora nu le vine să creadă cum eram înainte și cum suntem acum din punct de vedere fizic. Pentru noi este ușor să le arătăm altora cum arătam fizic, ceea ce ne este încă dificil, este să le arătăm cât de mult ne-am schimbat mental. Suntem conștienți că dacă nu ne-am fi schimbat tiparele mentale nimic din toate lucrurile pe care le facem astăzi, nu ar fi fost posibile.

Simptomele de detoxifiere au fost destul de violente în cazul nostru, însă nu ne-am descurajat. Părul începuse să ne cadă în cantități foarte mari, dându-ne impresia că vom rămâne chei. Pe corp ne-au apărut tot felul de bube. Erau zile în care aveam și câte 6-7 scaune. Migrene, stări de amețeală, senzație de vomă, dureri de ficat, dureri de pancreas, oboseală, pe toate le-am simțit. După vreo 6 luni au încetat simptomele și totul a intrat într-un ritm natural. Ce fusese mai greu trecuse. Pe parcurs am început să consumăm și alimente preparate termic, păstrându-ne obiceiurile sănătoase, de a consuma peste 70% crudități, de mânca alimentele crude înainte de mesele gătite, de a bea peste 2 litri de apă zilnic, de a combina corect alimentele, de a mesteca bine alimentele, de a evita zahărul, sarea iodată și cerealele cu gluten.

Ce am învățat în acești ani? În primul rând ne-am redescoperit pe noi înșine. Am învățat să intrăm în noi și să ne ascultăm. Am învățat să ne tratăm trupurile ca un templu și să-i ascultăm cerințele. Am învățat că în noi există un potențial enorm pe care am început să-l scoatem la suprafață. Am învățat că putem face orice, atâta timp cât ne dorim acest lucru. Și cel mai important, am învățat să iubim necondiționat tot ce ne înconjoară, să nu mai provocăm suferință și să respectăm viețile altora, indiferent că sunt oameni, animale sau plante.

Neale Donald Walsch are publicată o carte minunată pe care vi-o recomandăm cu mare căldură și care explică că atunci: ”Când totul se schimbă, schimbă totul”.

Stânga – 2012  / Dreapta – 2013

Alimentația I

Alimentația II

VEGAN

4 ani de Veganism

REȚETE

Galerie

Alimentația II

În prima parte a acestui articol am pus accentul pe întrebările primite de la ceilalți referitoare la mâncare și pe miturile care s-au dezvoltat în jurul alimentației vegane. În această parte și în urmatoarele aș dori să lărgesc ideea de veganism. A fi vegan nu înseamnă doar a mânca vegetal ci înseamnă să nu rănești, să nu distrugi, să iubești necondiționat și să fii curajos când vei deschide ochii și vei observa că răul există la fiecare pas pe care îl faci. Însă el există doar pentru a-ți demonstra tu însuți că tu ești dragoste, iar o dată ce vei ști acest lucru, vei observa viața așa cum este ea și vei înțelege de ce se întâmplă anumite lucruri.

  1. „Dar produsele cosmetice ce au? Nu sunt ele făcute ca să ne facă viața mai frumoasă?” Probabil, cândva produsele cosmetice naturale așa au pornit, ca să ascundă defectele femeilor și să le facă mai plăcute vizual. În zilele noastre cosmeticele sunt niște prafuri toxice fără nimic natural în ele, testate pe milioane de animale care, logic, nu doresc să se dea cu ruj pe buze sau cu cremă de noapte. Deci nu este de ajuns că omorâm 150 de miliarde de animale pe an, mai este necesar să omorâm câteva zeci de milioane ca să ne testăm șampoanele cu ajutorul unor sadici numiți doctori. Noi am renunțat de ani de zile la produsele cosmetice toxice și testate pe animale. Ca și deodorant folosim piatra de alaun care este o piatră de sare, ca șampon și săpun folosim numai produse 100% vegane handmade (îi mulțumim Elenei pentru produsele ei de o calitate impecabilă http://naen-soap.com/). Alte cosmetice nu ne sunt necesare deoarece nu mai suntem posesori de mirosuri neplăcute.
  2. „Și animalele de la circ ce au? Nu sunt fericite acolo?” Având în vedere că sunt biciuite și mutilate ca să facă tot felul de giumbușlucuri, pe care în mod natural nu le-ar face, eu sunt sigură ca acele animale duc o viață îngrozitoare. Familia mea m-a protejat de trauma circului și nu am avut ocazia să particip la o asemenea batjocură, însă am văzut ce se întâmplă în spatele culiselor și nu este o priveliște plăcută. Atâta umilință și cruzime, încât câteodată este greu de suportat. La fel este și în cazul parcurilor acvatice. Mamifere superbe ca orcile sunt obligate să stea într-un acvariu de câțiva metri. Ele în mediul lor natural, oceanele, parcurg zeci de kilometri zilnic. Și totul pentru ce? Pentru amuzamentul meu? Sau pentru buzunarele unora care se îmbogățesc călcând la propriu pe cadavre. Nu, mersi. Așa ceva este o barbarie și așa cum multe state din Europa, Asia și America au renunțat la circul cu animale, așa vor renunța toate, fiindcă oamenii nu mai fac cerere pentru cruzime.
  3. „Animalele de la grădina zoologică nu sunt fericite?” Expresia ”grădină zoologică” este probabil una dintre cele mai stupide expresii din lume. Grădina simbolizează un loc natural cu plante iar când îi pui zoologică lângă ea, are sensul de grădină cu animale. Deci este ca un fel de Rai acolo pentru animale? Nu, din contră, este ca un fel de Iad. Mă întreb ce ”savant” a venit cu ideea de a aduna mai multe animale în cuști și să le țină ca la expoziție. Nu erau de ajuns animalele pe care le vedeau oamenii pe lângă ei? Era necesar să aducă lei și girafe în Europa ca să se bucure și europenii de ele? Captivitatea și starea de sclav este un motiv de bucurie? Cum să te duci cu copilul tău la zoo și să-i spui: ”Uite, mamă, acesta este un leu, el trăiește în mod natural în Africa, însă niște oameni cu puști mari l-au chinuit aducându-l aici și îl țin în cămăruța asta de 3 pe 3 pentru ca tu să vezi cum arată un leu în realitate. Dar vezi să nu-i dai mâncare că ar putea să te muște, el fiind captiv acolo, iar tu fiind liber aici.” Este inimaginabil câtă tristețe poate să inspire un animal captiv, la fel ca un om captiv. Eu îmi aduc aminte când am fost dusă prima dată la zoo și a fost o experiență traumatizantă deoarece nu înțelegeam cum stăteau animalele acelea în cuștile acelea atât de mici. Am credința că oamenii încep să înțeleagă că animalele nu sunt pentru amuzamentul nostru aici pe Pământ, așa cum nu sunt nici pentru consumul nostru.
  4. „Dar așa au făcut strămoșii noștri!” Într-adevăr strămoșii noștri erau într-un stadiu de evoluție mult mai scăzut decât cel de acum. Asta înseamnă să facem la fel ca ei și să rămânem la același nivel sau înseamnă să evoluăm, să-i depășim în gândire? Să ne extindem aripile și să creăm o lume mai bună? Înseamnă să facem aceleași greșeli sau să învățăm să nu le mai repetăm?
  5. „Dar așa scrie în Biblie!” După părerea mea Biblia este o carte scrisă și rescrisă de atât de mulți autori care și-au lăsat fiecare amprenta pe ea, încât mă întreb câteodată cum au scăpat câteva din cele mai importante mesaje. Când a fost scrisă Biblia oamenii erau într-un anumit punct al evoluției lor. Mai simplu, atât înțelegeau ei să zică și să facă. Însă viața este schimbare continuă, deci cum să ne trăim experiențele la fel ca acum 5-6000 de ani? Oamenii de atunci nu știau mai nimic despre planeta pe care trăiau. Și totuși mesajele cele mai importante din Biblie au supraviețuit, însă sunt distorsionate de religii, fiecare după cum îi convine. Dar, pentru oamenii inteligenți, mesajul este același de când există Universul, și anume că totul este dragoste iar noi suntem toți unul. Asta înseamnă ca noi suntem dragoste față de tot și toate, inclusiv animale, plante, aer, apă, pământ.
  6. „Și animalul dacă duce o viață sănătoasă și carnea este ecologică?” Asta este noua găselniță a ”producătorilor” de carne disperați că le-au scăzut vânzările și se gândesc să intre în trend cu mâncarea bio și eco. Să fie clar: mâncare bio și ecologică nu poate fi decât o plantă. Ce înseamnă carne eco? Ei zic: animale nestresate și hrănite natural. Eu zic: minciuni! Animale nestresate sunt doar cele care trăiesc în libertate și cărora nu le fură nimeni puiul de lângă ele și plâng săptămâni întregi de dorul lui. Animal nestresat înseamnă acel animal care are libertatea să se aventureze unde dorește, fără să fie îngrădit sau încătușat. Animal nestresat înseamnă acel animal care moare de bătrânețe sau alte cauze naturale și nu de cuțitul omului. Este incredibil ce bazaconii inventează unii ca să prostească oamenii. Indiferent ce ar zice ei despre produsele lor, tot moarte aduci în farfuria ta, chit că este ”bio”, ”eco”, sau ”organică”, cadavrul este tot cadavru. În schimb agricultura naturală, ecologică, implică îngrijirea plantelor doar prin metode naturale și prin intervenția cât mai redusă a omului. În cazul plantelor este posibil acest lucru, însă în cazul animalelor este ori un animal liber ori un sclav. Simplu.
  7. „Nu sunt legumele și fructele modificate genetic și stropite cu diverse pesticide, fungicide și alte -cide?” Așa este. Multe legume și fructe sunt modificate genetic și apoi iradiate, însă aici este vina oamenilor nu a extratereștrilor. Pe cine să dăm vina că ne otrăvește hrana? Pe animale, așa că le torturăm pentru că este mai ușor să mâncăm o friptură îmbuibată cu prafuri? Indiferent a cui este vina, ceea ce putem face în această situație este în primul rând să ne punem următoarea întrebare: ”Prefer să mănânc mortăciuni, fluide, ovulații sau legume, fructe, cereale, nuci, semințe iradiate? Sau mai bine încerc să-mi fac viața mai ușoară și ori îi încurajez pe cei care produc vegetale ecologice cumpărându-le produsele, ori mă adun cu mai mulți prieteni și ne facem noi o mică grădiniță undeva și lucrăm cu toții la ea, ori îmi cumpăr o bucată de teren și îmi cresc pe ea ce îmi doresc eu?”
  8. „Și plantele simt durere.” Aceasta este o afirmație incorectă care din păcate o fac și mulți oameni care au cunoștințe de botanică. Plantele nu au un sistem nervos central și sunt incapabile de a simți durerea. Totuși sunt multe studii care atestă că plantele răspund la anumiți stimuli. De exemplu, plantele care ”ascultă” muzică clasică sunt mai arătoase decât cele care sunt supuse muzicii hard rock. Acestea din urmă tind să moară din cauza acestui fel de muzică. Plantele nu și-au dezvoltat abilitatea de a simți durere, care la animale (inclusiv om) este necesară pentru supraviețuire. Animalele au nevoie de această abilitate pentru a se feri de prădători. Plantele nu se apără de prădători fugind din calea lor sau din calea altor situații inevitabile. Deci putem să stăm cu toții liniștiți, atunci când mestecăm pătrunjel, acesta nu simte nimic, iar atunci când ajunge în stomac este transformat rapid de organism în energie vie astfel că energia lui se transmite în noi.

Va urma…

Alimentația I

VEGAN

4 ani de Veganism

REȚETE

Nor de etichete

%d blogeri au apreciat asta: