Revenirea la Natură – Produse vegane BIO/ECO/Organice – Handmade – Vegan

Posts tagged ‘dianusa’

Galerie

În doi

În urechea stângă se aude un zumzăit. Încep să se audă și păsărele cu al lor ciripit. Este dimineață. Începe o nouă zi. O zi plină de frumusețe.

Deschizi ochii și te uiți lângă tine. El deschide ochii. Te privește ca și cum te vede pentru prima oară. Îți zice din priviri ceea ce tu știai deja, și tu îi zici lui. Îi zâmbești și îi arăți că ești nerăbdătoare să începi ziua. Te ridici din pat și îți întinzi trupul. Te uiți pe geam și îți mijești ochii spre soare. „Azi este o zi minunată cu soare”  spui cu voce tare. Te dezbraci de pijamale și te îmbraci cu o rochiță. Ieși afară, atingi roua cu picioarele goale, te uiți din nou la soare și aduci apă de la pârâu. Îți speli fața și dinții. Îți piepteni părul și ți-l prinzi într-un coc. Te duci în livadă și aduni câteva mere pentru micul dejun.

Îl iei de mână și vă uitați împreună la soarele dimineții și îi aduceți aminte Universului că sunteți recunoscători pentru viața pe care o trăiți. Râdeți și chicotiți iar râsul vostru se aude în toată valea.

Astăzi este ziua în care veți termina biblioteca. Lemnele trebuiesc doar tăiate și asamblate. Însă până acolo, vă faceți timp să mâncați împreună micul dejun. Întinzi o păturică pe jos și așezi pe ea mere, nuci, migdale și mure. Le mâncați cu poftă savurând fiecare îmbucătură în parte. Râdeți și iarăși râsul vostru se aude în toată valea.

Îl iei de mână și-l săruți așa cum nu ai mai făcut-o niciodată aducându-ți aminte în fiecare moment că împreună creați lucruri extraordinare în lumea aceasta. Primul lucru l-ați făurit deja iar voi știți asta. Dragostea care vă unește este cea mai mare realizare.

Lucrați până la prânz la bibliotecă apoi luați prânzul împreună. Un vecin se vede în depărtare și vă salută. Și pentru el este o zi deosebită fiindcă azi își inaugurează lacul. Schimbați vorbe între voi și păreri. Te bucuri să auzi că alte persoane vor veni în vizită. Te bucuri să auzi că valea aceasta care cândva era fără picior de om acum are parte de fericirea atâtor oameni.

Se face după amiază. Citești o carte și hop, deodată apare o vulpiță lângă tine. Nici nu te bagă în seamă. Trece pe lângă tine la jumătate de metru iar tu te bucuri ca un copil. Adulmecă un pic în jurul tău și apoi pleacă în treaba ei. El nu era acolo ca să vadă fericita întâlnire însă îi vei povesti imediat cum îl găsești. Îl strigi pe nume și apoi apare din pădure cu o buturugă enormă pe care s-a gândit să o transforme în scăunel. Vă minunați împreună de întâlnirea cu vulpița și apoi îți spune și el că a văzut o căprioară în depărtare. Esti fericită că viața este atât de darnică cu voi și îți continui ziua.

Plecați la o plimbare pe culmile văii și culegeți plante și fructe. El culege prune, mere și mure iar tu culegi salvie, sânziene și izmă. Vă așezați pe culme să trageți aerul adânc în plămâni. Vă uitați la frumusețile care se reflectă în ochii voștrii și încă nu vă vine să credeți că sunteți acolo. Râdeți de amintirile de demult și râsul vostru se aude în toată valea. Îl iei de mână și vă îndreptați spre casă.

Asamblați biblioteca pe peretele nerăbdător. Este superbă, așa cum ați visat-o. Acum aveți unde să vă depozitați zecile de cărți pe care le adorați atât de mult. Mâine probabil veți proiecta masa la care veți scrie toate trăirile voastre, așa cum ați promis.

Vă îmbăiați afară până se lasă seara cu apă călduță lăsată la soare să se încălzească. Când te usuci la ultimele raze ale soarelui observi o bufniță care își deschide larg aripile și vine înspre tine. De fapt venea spre copacul din spatele tău însă tu ai impresia că venea să te salute. Păsările își răresc ciripitul și viespile se ascund în cuib.

Te duci din nou la pârâu și aduci apă proaspătă. În drumul tău întâlnești o șopârlă mică foarte colorată. O saluți și îți vezi de drum. Intri în casă și el te așteaptă lângă foc. A pornit soba fiindcă serile au devenit mai reci de când s-a scurtat ziua. Îți iei o lumânare lângă tine și citești o carte. Îți aduci aminte ce zi minunată a fost azi și cât de mult ai râs. Lași cartea și îl iei în brațe. Îi mulțumești că este cine este și că este acolo cu tine. Râdeți de se aude în toată valea. Râdeți până în toiul nopții. Și apoi adormi în brațele lui știind că fericirea ai reușit să o descoperi și că nimeni nu ți-o poate lua.

Postat de Roxana

Galerie

24 de ore

Ora 12 Noaptea – toată familia pare să fi adormit. Te schimbi repede în pijamale și te așezi în pat cu speranța că vei adormi. Însă, te gândești dacă ai oprit gazul și dacă ai încuiat ușa la intrare. Te gândești la ce vei face de mâncare mâine, ce haine vei potrivi pe tine și pe toți membrii familiei, ce vei face la serviciu, ce vei spune la serviciu, ce rufe sunt de spălat, când trebuie plătită rata la mașină, dar cea de la casă? Când trebuie plătite facturile la gaz, curent, telefoane mobile, și când vei ajunge la supermarket să iei lucrurile fără de care nu poți trăi, cum ar fi rimel, șampon, săpun, șervețele parfumate, hârtie igienică, scutece pentru cel mic, absorbante, pastă dinți, pâine, mezeluri, ouă, iaurt degresat, smântână și piept de pui. Apoi trebuie cumpărate medicamentele lunare: vitamine și minerale pentru copii, medicamentul pentru prostata soțului, anticoncepționalele și neapărat niște aspirina. Te gândești că poate o să ai timp să le faci pe toate mâine și încerci să adormi…

Ora 3 Dimineața – te trezești și începi să te întorci de pe o parte pe cealaltă. Cel mic începe să plângă. Îi dau dințișorii. Îți spui că oricum ai dormit vreo 3 ore, ceea ce este destul de mult, așa că te duci să vezi ce se întâmplă. Ca să-l liniștești îi prepari niște lapte praf și te bucuri că nu mai țipă cât timp are biberonul în gură. Biberonul este un plastic miraculos care reușește să liniștească și cei mai gălăgioși copii. Dacă mai are și niște lapte praf de la vacile din lagărele de concentrare moderne, copilul devine un îngeraș. Nici nu are cum să fie altfel, doar așa l-ai învățat. L-ai învățat să-i placă plasticul și laptele altei specii (al tău oricum n-a fost de ajuns de la început).

Ora 6 Dimineața – ești deja în picioare, fiindcă nu ai mai dormit de la ora 3. Servești masa: ouă prăjite, salam de vară, lapte, brânză topită și pâine. Un mic dejun al campionilor! Fructele și legumele nu se mănâncă dimineața fiindcă dau gaze și dureri la burtă, sau cel puțin așa ai citit undeva. Le faci pachețelul fiecăruia respectând cu rigoare alimentația completă: carne la fiecare masă și cu ceva gătit pe lângă. Copilului mare nu-i dai mâncare la școală fiindcă râd colegii de el dacă scoate pâinea cu salam din ghiozdan, așa că îi dai 10 lei ca să-și ia el ce vrea de la chioșcul din colț. Le calci cămășile la toți, apuci și tu 3 minute să te duci la baie (că deh, aveți doar o baie la 3 camere) în care te fardezi ca să-ți acoperi cearcănele, ridurile, petele, te coafezi ca să nu se vadă că nu ai mai apucat să te vopsești de vreo 2 luni, te dai cu toate cremele și apoi îi verifici pe ceilalți dacă nu au uitat ceva. Îl îmbraci pe soțul tău, îi îmbraci pe copii, te îmbraci și pe tine. Bona pentru cel mic sună la ușă așa că toată lumea poate să plece către destinație.

Ora 8 Dimineața – ești în drum spre serviciu undeva în trafic. Te întrebi de ce încă mai plătești rate la mașina asta care se strică în fiecare lună. Ai ajuns să stai cu ea mai mult în service decât pe drumuri. Se dă verde la semafor. Pornești un metru și te oprești. Așa este în fiecare zi, așa că nu te mai obosești să te enervezi. Ventilația ți s-a stricat de vreo două săptămâni așa că acum respiri toate gazele de eșapamente de la toate mașinile din jurul tău. Mai dai niște telefoane ca să-ți treacă plictiseala, îți verifici mail-ul și contul pe facebook. Afli că trebuie să asiști luna viitoare la frumoasa nuntă a verișoarei tale. Te întrebi de ce se căsătoresc oamenii. Te întrebi de ce își declară iubirea de față cu alții, dacă tot la divorț ajung. Nu ai un răspuns și de foarte mult timp nici nu-ți mai pasă.

Ora 9 Dimineața  – ai ajuns la serviciu în cele din urmă. Șeful tău țipă la tine că de ce nu ai ajuns mai devreme. Nu-i pasă lui că tu te-ai întors la muncă chiar dacă ai un bebeluș acasă. Te-ai întors la muncă fiindcă banii de la stat erau prea puțini ca să-ți permiți să crești doi copii. Bine că și soțul tău face niște bani, că altfel nu avea cine să plătească toate facturile și ați fi ajuns aurolaci. Nu te mai gândești la lucrurile negative, așa că iei o țigară și o cafea și îți începi ziua. Oricum în câteva ore vine pauza de masă.

Ora 13 Prânz – îți aduni colegele și vă duceți la restaurantul de pe colț ca să serviți o masă completă formată din kebab + cartofi prăjiți + un suc dietetic. Afli că una din colegele tale a descoperit că are o tumoră la sân, că uneia i-a murit un unchi de cancer, că alta are un soț cu apă la plămâni…și te îngrozești. Ești terifiată să auzi atâtea lucruri rele și speri să nu ți se întâmple și ție. Nu au cum să ți se întâmple ție pentru că tu duci o viață sănătoasă, mănânci doar lactate degresate, carne slabă de pui și curcan, sucuri dietetice și mai ales…te duci la sală o dată pe săptămână ca să-ți revii la forma inițială înainte să rămâi gravidă. Nu, ție nu ți se va întâmpla așa ceva. Nu are cum. Oare?

Ora 17 După amiaza – pleci de la muncă după opt ore de stat în șezut în fața calculatorului. Îți suni soțul și îi spui că nu ai timp să faci mâncare azi și să mănânce ce e prin frigider. Te duci la supermarket, îți faci lista. Îți aduci aminte de farmacie. Nu-i nicio problemă, întotdeauna este una după colț. Te îndrepți spre casă. Ajungi acasă, îți vezi copiii și soțul. Faci mâncare pentru a doua zi. Îți aduci aminte că ai uitat să plătești facturile. Știi că nu e bine să rămâi restantă așa că decizi ca mâine să te trezești cu o oră mai devreme ca să ai timp să le plătești. Te pui în fața televizorului. Soțul tău mănâncă lângă tine cina, tu știi că nu ai voie să mănânci seara așa că înghiți în sec și poate te duci să iei un măr din punga de la supermarket. Ajungi să faci lecții cu copilul cel mare și să-l hrănești și pe cel mic.

Ora 22 Seara – în sfârșit e un pic mai liniște în casă. Cel mic doarme. Cel mare stă pe mess. Soțul tău dormitează pe canapea. Este momentul tău de liniște. Îți iei o țigară și te duci pe balcon să fumezi. Începi să te gândești la ceea ce ai auzit azi. Te gândești că ești norocoasă că ai o familie atât de sănătoasă. Te gândești că nu ești fericită ca cei din filme, însă se poate și mai rău. Te gândești că e mai bine la etajul trei decât la etajul 10. Te gândești că poate ar trebui să schimbi marca asta de țigări. Te gândești la ce ai de făcut a doua zi.

Ora 12 Noaptea – pui capul pe pernă după ce îi spui noapte bună străinului de lângă tine. Pui capul și aștepți cu nerăbdare a doua zi….

Postat de  Roxana

Video

Festivalul Comunităților Autosustenabile Brașov Decembrie 2012

Galerie

Partea 1 – Schimbarea

În anul 2010 înainte de Paște, în urma multiplelor complicații de sănătate am decis să nu mai consumăm carne. A fost un dezastru la început, pe diferite planuri. Din punct de vedere fizic eram ca niște drogați care intraserăm în sevraj, iar din punct de vedere mental era și mai greu. Trebuia să ne luptăm cu binecunoscutele dogme care spun că fără carne, riști să mori. Nu, nu este o glumă. Chiar aceasta este mentalitatea, că poți să mori dacă nu ingerezi măcar o cantitate cât de mică de carne pe zi. Că suntem omnivori, carnivori și alte bazaconii inventate de câțiva oameni ca să prostească mintea umană.

Depresiile nu au întârziat să apară, cel puțin în cazul meu, iar cu cât suferința animalelor chinuite de mine îmi părăsea trupul și începeam să o simt la nivelul conștientului, totul era parcă desprins dintr-un coșmar. În același timp începuseră erupțiile pe piele, schimbările de stare de spirit, insomniile și cel mai rău poate, frica. O frică pe care nu am mai simțit-o niciodată. Era ca și cum am dormit 27 de ani și când m-am trezit îmi era frică să mă uit și în oglindă.

Acum după 3 ani, îmi pot explica frica aceea pe care o simțeam. Animalele omorâte în abatoare și nu numai, sunt perfect conștiente de ceea ce li se întâmplă. Când mor, frica lor (care este tot o energie) se imprimă în carnea lor, iar carnea lor rămâne în noi. La unii rămâne această carne și câte 30-40 de ani în intestine. Ca fapt divers, la autopsia lui John Wayne, medicii au scos din intestinele acestuia 20 kg de fecale (sursa – Robert Morse: http://ro.scribd.com/doc/33705063/Sa-Traim-Sanatos-Fara-Toxine). 20kg de carne și alte reziduuri de la animale. Nu 20 kg de plante! Cum e posibil să rămână carne în intestine dacă suntem carnivori sau omnivori? Este simplu: oameni nu sunt construiți să digere carne iar lactatele nu mai sunt digerate de la vârsta de 2 ani. Eu numesc bolile cardiovasculare, cancerul, bolile autoimune și celelalte boli degenerative contemporane, RĂZBUNAREA ANIMALELOR.

Într-adevăr a fost o schimbare enormă pentru noi, pielea începuse să se curețe, părul să își revină, unghiile să lucească, durerile de ficat/pancreas/cap să treacă. Până și somnul devenise mai odihnitor. Kilogramele începuseră să mai dispară și am căpătat ceva ce nu mai avusesem de mult timp: rezistență fizică.

Cu toate că eram foarte încântați de schimbarea noastră, am făcut aceleași greșeli pe care le fac majoritatea vegetarienilor: înghițeam cantități enorme de zahăr, făinoase, și cel mai rău lactate (unt, brânză, iaurt, smântână, cașcaval) și ouă. De asemenea, treceam cu vederea faptul că suferința animalelor tot trecea în corpurile noastre, prin lichidele acestora. Aceste lucruri nu puteau duce decât la un nou dezastru. Au reînceput durerile, depresiile, atacurile de panică și toate celelalte semne pe care ți le trimite un trup bolnav.

Astfel, trebuia făcut ceva. Și ….

Călătoria noastră a început în februarie 2011 când ni s-a schimbat definitiv perspectiva asupra vieții. În data de 15 februarie am decis, în urma unor noi complicații de sănătate, să ne schimbăm alimentația. Știind care ne sunt alternativele, am decis să devenim vegani (http://ro.wikipedia.org/wiki/Veganism).

Nu ne-am realizat impactul asupra planetei până nu au trecut vreo 2-3 luni de veganism. Încet-încet am realizat ce impact am avut noi, ca ființe umane asupra mediului. Câtă suferință am provocat animalelor, plantelor, aerului, apei, și nu în ultimul rând, oamenilor din jurul nostru. Pentru prima oară ne uitam în oglindă și observam cu atenție persoana reflectată.

Îmi amintesc cu puțină tristețe că la aproximativ un an după ce ne-am schimbat modul de viață, am simțit pentru prima oară în viața mea o durere necunoscută mie. Nu era o durere fizică ci una de conștientizare. Nu mi-o puteam explica, era ca un junghi undeva în ființa mea. Și se răsucea în mine fără să o pot opri. Câteva zile am suferit în continuu, reproșându-mi toate lucrurile pe care le-am făcut 26 de ani. Îmi era greu să înțeleg cum am putut eu, Roxana, ființă umană, să produc atâta suferință în lume. În acele momente mi-am dat seama cât de norocoasă sunt că îl am pe soțul meu lângă mine. El mi-a alinat durerea, asa cum a făcut-o în repetate rânduri, și mi-a arătat cel mai important lucru – faptul  că atunci sufeream pentru ceva ce deja s-a întâmplat și nu mai poate fi schimbat. Important era ce făceam în acel moment. Atunci am realizat că dorința noastră este să nu mai provocăm suferință și să aducem mai multă fericire în lumea asta.

Schimbarea alimentației a fost cea mai importantă dar și cea mai frumoasă etapă din viața noastră. Din punct de vedere fizic era uimitor cât întinerisem și slăbisem. Cel puțin Alex, arată și acum parcă are 18 ani :). Energia noastră începuse să devină explozivă și în același timp am învățat să ascultăm sunetele necunoscute nouă până atunci. Sunetul iubirii nu a sunat niciodată mai frumos ca atunci când trupurile au început să se curețe, conștiințele să se împace, și în sfârșit sufletele puteau să-și reia misiunile. Nu ne-am simțit niciodată atât de liberi….

Această stare a mai durat vreo câteva luni, să zicem vreo 4, după care au apărut întrebările: Și mai departe ce facem? Încotro mergem? Care este direcția? Dacă noi ne-am schimbat și cei din jurul nostru nu, noi cum vom conviețui cu ei? Dacă vom aduce un copil pe lume ce îi putem oferi, înafară de jucării chinezești? Ce îl vom învăța? Cum îl vom învăța? Cum va crește? Liber? Nimeni nu e liber într-un sistem sclavagist. Oare noi suntem liberi?

Răspunsurile erau terifiante și am preferat să le evităm decât să ne confruntăm cu adevărul.

În câteva săptămâni însă, a venit și răspunsul.

Va urma…

PARTEA 2 – Alegerea

PARTEA 3 – Terenul

PARTEA 4 – Prima casă renovată

PARTEA 5 – Prima grădină

PARTEA 6 – Căsuța noastră din deal I

PARTEA 7 – Căsuța noastră din deal II

PARTEA 8 – Căsuța noastră din deal III

PARTEA 9 – Căsuța noastră din deal IV

PARTEA 10 – Bella și Bianca

PARTEA 11 – Căsuța noastră din deal V

 

Nor de etichete

%d blogeri au apreciat asta: