Revenirea la Natură – Produse vegane BIO/ECO/Organice – Handmade – Vegan

Posts tagged ‘evolutie’

Galerie

Alimentația II

În prima parte a acestui articol am pus accentul pe întrebările primite de la ceilalți referitoare la mâncare și pe miturile care s-au dezvoltat în jurul alimentației vegane. În această parte și în urmatoarele aș dori să lărgesc ideea de veganism. A fi vegan nu înseamnă doar a mânca vegetal ci înseamnă să nu rănești, să nu distrugi, să iubești necondiționat și să fii curajos când vei deschide ochii și vei observa că răul există la fiecare pas pe care îl faci. Însă el există doar pentru a-ți demonstra tu însuți că tu ești dragoste, iar o dată ce vei ști acest lucru, vei observa viața așa cum este ea și vei înțelege de ce se întâmplă anumite lucruri.

  1. „Dar produsele cosmetice ce au? Nu sunt ele făcute ca să ne facă viața mai frumoasă?” Probabil, cândva produsele cosmetice naturale așa au pornit, ca să ascundă defectele femeilor și să le facă mai plăcute vizual. În zilele noastre cosmeticele sunt niște prafuri toxice fără nimic natural în ele, testate pe milioane de animale care, logic, nu doresc să se dea cu ruj pe buze sau cu cremă de noapte. Deci nu este de ajuns că omorâm 150 de miliarde de animale pe an, mai este necesar să omorâm câteva zeci de milioane ca să ne testăm șampoanele cu ajutorul unor sadici numiți doctori. Noi am renunțat de ani de zile la produsele cosmetice toxice și testate pe animale. Ca și deodorant folosim piatra de alaun care este o piatră de sare, ca șampon și săpun folosim numai produse 100% vegane handmade (îi mulțumim Elenei pentru produsele ei de o calitate impecabilă http://naen-soap.com/). Alte cosmetice nu ne sunt necesare deoarece nu mai suntem posesori de mirosuri neplăcute.
  2. „Și animalele de la circ ce au? Nu sunt fericite acolo?” Având în vedere că sunt biciuite și mutilate ca să facă tot felul de giumbușlucuri, pe care în mod natural nu le-ar face, eu sunt sigură ca acele animale duc o viață îngrozitoare. Familia mea m-a protejat de trauma circului și nu am avut ocazia să particip la o asemenea batjocură, însă am văzut ce se întâmplă în spatele culiselor și nu este o priveliște plăcută. Atâta umilință și cruzime, încât câteodată este greu de suportat. La fel este și în cazul parcurilor acvatice. Mamifere superbe ca orcile sunt obligate să stea într-un acvariu de câțiva metri. Ele în mediul lor natural, oceanele, parcurg zeci de kilometri zilnic. Și totul pentru ce? Pentru amuzamentul meu? Sau pentru buzunarele unora care se îmbogățesc călcând la propriu pe cadavre. Nu, mersi. Așa ceva este o barbarie și așa cum multe state din Europa, Asia și America au renunțat la circul cu animale, așa vor renunța toate, fiindcă oamenii nu mai fac cerere pentru cruzime.
  3. „Animalele de la grădina zoologică nu sunt fericite?” Expresia ”grădină zoologică” este probabil una dintre cele mai stupide expresii din lume. Grădina simbolizează un loc natural cu plante iar când îi pui zoologică lângă ea, are sensul de grădină cu animale. Deci este ca un fel de Rai acolo pentru animale? Nu, din contră, este ca un fel de Iad. Mă întreb ce ”savant” a venit cu ideea de a aduna mai multe animale în cuști și să le țină ca la expoziție. Nu erau de ajuns animalele pe care le vedeau oamenii pe lângă ei? Era necesar să aducă lei și girafe în Europa ca să se bucure și europenii de ele? Captivitatea și starea de sclav este un motiv de bucurie? Cum să te duci cu copilul tău la zoo și să-i spui: ”Uite, mamă, acesta este un leu, el trăiește în mod natural în Africa, însă niște oameni cu puști mari l-au chinuit aducându-l aici și îl țin în cămăruța asta de 3 pe 3 pentru ca tu să vezi cum arată un leu în realitate. Dar vezi să nu-i dai mâncare că ar putea să te muște, el fiind captiv acolo, iar tu fiind liber aici.” Este inimaginabil câtă tristețe poate să inspire un animal captiv, la fel ca un om captiv. Eu îmi aduc aminte când am fost dusă prima dată la zoo și a fost o experiență traumatizantă deoarece nu înțelegeam cum stăteau animalele acelea în cuștile acelea atât de mici. Am credința că oamenii încep să înțeleagă că animalele nu sunt pentru amuzamentul nostru aici pe Pământ, așa cum nu sunt nici pentru consumul nostru.
  4. „Dar așa au făcut strămoșii noștri!” Într-adevăr strămoșii noștri erau într-un stadiu de evoluție mult mai scăzut decât cel de acum. Asta înseamnă să facem la fel ca ei și să rămânem la același nivel sau înseamnă să evoluăm, să-i depășim în gândire? Să ne extindem aripile și să creăm o lume mai bună? Înseamnă să facem aceleași greșeli sau să învățăm să nu le mai repetăm?
  5. „Dar așa scrie în Biblie!” După părerea mea Biblia este o carte scrisă și rescrisă de atât de mulți autori care și-au lăsat fiecare amprenta pe ea, încât mă întreb câteodată cum au scăpat câteva din cele mai importante mesaje. Când a fost scrisă Biblia oamenii erau într-un anumit punct al evoluției lor. Mai simplu, atât înțelegeau ei să zică și să facă. Însă viața este schimbare continuă, deci cum să ne trăim experiențele la fel ca acum 5-6000 de ani? Oamenii de atunci nu știau mai nimic despre planeta pe care trăiau. Și totuși mesajele cele mai importante din Biblie au supraviețuit, însă sunt distorsionate de religii, fiecare după cum îi convine. Dar, pentru oamenii inteligenți, mesajul este același de când există Universul, și anume că totul este dragoste iar noi suntem toți unul. Asta înseamnă ca noi suntem dragoste față de tot și toate, inclusiv animale, plante, aer, apă, pământ.
  6. „Și animalul dacă duce o viață sănătoasă și carnea este ecologică?” Asta este noua găselniță a ”producătorilor” de carne disperați că le-au scăzut vânzările și se gândesc să intre în trend cu mâncarea bio și eco. Să fie clar: mâncare bio și ecologică nu poate fi decât o plantă. Ce înseamnă carne eco? Ei zic: animale nestresate și hrănite natural. Eu zic: minciuni! Animale nestresate sunt doar cele care trăiesc în libertate și cărora nu le fură nimeni puiul de lângă ele și plâng săptămâni întregi de dorul lui. Animal nestresat înseamnă acel animal care are libertatea să se aventureze unde dorește, fără să fie îngrădit sau încătușat. Animal nestresat înseamnă acel animal care moare de bătrânețe sau alte cauze naturale și nu de cuțitul omului. Este incredibil ce bazaconii inventează unii ca să prostească oamenii. Indiferent ce ar zice ei despre produsele lor, tot moarte aduci în farfuria ta, chit că este ”bio”, ”eco”, sau ”organică”, cadavrul este tot cadavru. În schimb agricultura naturală, ecologică, implică îngrijirea plantelor doar prin metode naturale și prin intervenția cât mai redusă a omului. În cazul plantelor este posibil acest lucru, însă în cazul animalelor este ori un animal liber ori un sclav. Simplu.
  7. „Nu sunt legumele și fructele modificate genetic și stropite cu diverse pesticide, fungicide și alte -cide?” Așa este. Multe legume și fructe sunt modificate genetic și apoi iradiate, însă aici este vina oamenilor nu a extratereștrilor. Pe cine să dăm vina că ne otrăvește hrana? Pe animale, așa că le torturăm pentru că este mai ușor să mâncăm o friptură îmbuibată cu prafuri? Indiferent a cui este vina, ceea ce putem face în această situație este în primul rând să ne punem următoarea întrebare: ”Prefer să mănânc mortăciuni, fluide, ovulații sau legume, fructe, cereale, nuci, semințe iradiate? Sau mai bine încerc să-mi fac viața mai ușoară și ori îi încurajez pe cei care produc vegetale ecologice cumpărându-le produsele, ori mă adun cu mai mulți prieteni și ne facem noi o mică grădiniță undeva și lucrăm cu toții la ea, ori îmi cumpăr o bucată de teren și îmi cresc pe ea ce îmi doresc eu?”
  8. „Și plantele simt durere.” Aceasta este o afirmație incorectă care din păcate o fac și mulți oameni care au cunoștințe de botanică. Plantele nu au un sistem nervos central și sunt incapabile de a simți durerea. Totuși sunt multe studii care atestă că plantele răspund la anumiți stimuli. De exemplu, plantele care ”ascultă” muzică clasică sunt mai arătoase decât cele care sunt supuse muzicii hard rock. Acestea din urmă tind să moară din cauza acestui fel de muzică. Plantele nu și-au dezvoltat abilitatea de a simți durere, care la animale (inclusiv om) este necesară pentru supraviețuire. Animalele au nevoie de această abilitate pentru a se feri de prădători. Plantele nu se apără de prădători fugind din calea lor sau din calea altor situații inevitabile. Deci putem să stăm cu toții liniștiți, atunci când mestecăm pătrunjel, acesta nu simte nimic, iar atunci când ajunge în stomac este transformat rapid de organism în energie vie astfel că energia lui se transmite în noi.

Va urma…

Alimentația I

VEGAN

4 ani de Veganism

REȚETE

Galerie

Alimentația I

Alimentația a devenit un subiect extrem de dezbătut în ultimii ani și cred din toată ființa mea că asistăm la cea mai mare și mai rapidă schimbare alimentară din istoria omenirii. Nu cred că omul a devenit vreodată conștient într-un timp atât de scurt de greșelile sale, așa cum o face omul contemporan în momentul în care eu scriu acest articol. Chiar acum, în timp ce eu tastez, undeva pe planeta asta cel puțin un om spune nu alimentației abuzive și îmbrățișează compasiunea și respectul față de cei care îi sunt vecini pe planeta asta.

Este într-adevăr ridicol de câtă nebunie a dat dovadă omul, și câte dezastre a putut să provoace. Într-o parte a lumii sunt protejați câinii prin legi și în alta sunt masacrați în piețe publice. Într-o parte a globului sunt măcelăriți delfini și în alta sunt o specie protejată prin legi. Într-o parte a globului elefanții sunt batjocoriți și mutilați pentru amuzamentul unora și în altă parte organizațiile se chinuie să prevină extincția lor. Într-o parte a globului sunt omorâte zeci de mii de găini pe zi iar în alta oamenii le spală în chiuvetă și le usucă cu foehn-ul (spre deliciul găinușelor J). Într-o parte a lumii mamele văcuțe sunt despărțite de proprii copii pentru că aceștia să ajungă în farfuria unor oameni, iar în altă parte se sărbătorește nașterea unui vițel cu mare fast iar mama nu va fi despărțită niciodată de puiul ei.

Și toate se petrec la noi pe planetă. Pe planeta aceasta extraordinară care este un conglomerat de minuni.

Ne bucurăm că facem parte din schimbare și că putem să fim martorii acesteia. În câțiva ani s-au schimbat atât de multe iar câteodată este greu să ținem pasul cu ultimele noutăți din lumea veganismului. Atâtea personalități care ajung să își schimbe modul de percepție asupra alimentației lor încât este imposibil să mai deschizi televizorul, sau paginile de socializare, și să nu afli că X a devenit vegan sau că era de nu știu câți ani însă nu s-a mediatizat lucrul respectiv.

Este încă dureros să înțelegem de ce omul spune că iubește doar anumite animale și pe altele le mănâncă, însă totul face parte din tranziție iar veganismul este o decizie pe care oricine o poate lua, din orice motiv, chit că este vorba de alimentație, ecologie sau compasiune. Iar modul de a te hrăni poți să-l schimbi prin simpla afirmație: Pentru mâncarea din farfuria mea nu a suferit nici o ființă.

În decursul anilor am primit o serie de întrebări de la diverse persoane și aș dori să le expun în cele ce urmează.

  1. „Te-ai mai întoarce vreodată la a mânca mortăciuni, fluidele acestora sau ovulațiile lor?” Întrebarea reală este de fapt ceva de genul: „Niciodată? Nici carne? Nici lapte? Nici brânză? Nici ouă? etc”. Răspunsul este și va rămâne același întotdeauna: am provocat destulă suferință în cei 27 de ani de alimentație ”omnivoră”. Îmi ajunge. Următorii ani, oricâți vor mai fi ei din călătoria aceasta, îi voi petrece fără cruzime în farfuria mea și a celor din familia mea. Niciodată nu îi voi pune în gura copilului meu, soțului meu, oricărui membru al familiei mele, prietenilor mei și oricărui om care îmi va călca vreodată pragul, suferință. De ce aș face așa ceva? Altceva nu este de mâncat?
  2. „Dar pește? Peștele nu este un animal, este mai mult o plantă. Dar icrele?” Pentru cei care încă nu au aflat că peștele este tot un animal…aceștia trebuie să știe că indiferent de faptul că majoritatea dintre ei nu țipă de durere (neavând corzi vocale) ca mamiferele terestre, ei tot pot percepe durerea la fel ca toți cei care au un sistem nervos central. Când li se prinde cârligul acela în cerul gurii nu există niciun dubiu că ei simt durerea aceea nimicitoare. Și doar pentru acest lucru niciodată nu consum pește. Cât despre icre, acestea sunt ovulația peștilor femele care pe mine nu mă interesează să o consum. Un alt lucru care mai preferă unii să consume sunt lapții, și aș dori să-i anunț că aceștia reprezintă sperma peștilor 🙂
  3. „Și carnea de pui sau curcan care sunt slabe?” Dacă prin slabe oamenii se referă la cantitatea de grăsime, într-adevăr au oarece dreptate că găinile sau curcanul nu vor fi niciodată grăsuțe ca porcii. Dar aici nu este vorba despre grăsimea lor, ci despre aceeași problemă de etică, de ce să ucid când aș putea să trăiesc în armonie cu natura și cu animalele? De ce aș ține animale lângă mine, să le cumpăr mâncare pe timpul iernii, să am grijă să nu le omoare alte animale ca în cele din urmă să le omor eu? Ce logică este aceasta? Pentru mine nu are sens să țin un animal lângă mine, să-l îngraș, să-l protejez, să investesc dragoste și atenție pentru ca mai apoi să-i tai beregata.
  4. „Dar ouăle ce au?” Stai să vedem…știai că oul este ovulația găinii? Ovulația este un ou nefecundat care așteaptă sperma cocoșului ca să iasă un pui din el. Dacă oul nu este fecundat în corpul găinii acesta părăsește corpul găinii. Ok, dacă încă nu s-a înțeles…de ce aș lua oul nefecundat al găinii scos pe târtiță și l-aș pune în tigaia cu ulei încins? Pentru mine acest lucru a devenit dezgustător și nepotrivit. Ovulația găinii este doar a găinii așa cum a mea este doar a mea și nu vine nimeni să-mi scoată ovulul din uter sau să aștepte sa-l elimin.
  5. „Dar lactatele ce au?” Pe lângă hormonii de creștere pentru rasa respectiva de la care provin? Înafară de tot felul de antibiotice? Înafară că este omorât un pui ca să sug eu lapte și să îmi pun brânză în salate? La ce îmi folosește mie laptele destinat unui vițel? Îmi doresc să ajung o vacă? Nu, mersi. Sunt bine în starea de om. Și mai presus de toate cine sunt eu să decid soarta puiului unei alte ființe? Cine sunt eu să-i iau puiul și să îl ucid? În plus, eu am fost înțărcată în urmă cu 30 de ani și corpul meu (la fel ca toate celelalte ființe) a încetat să mai producă enzimele necesare digerării laptelui, deoarece laptele este un aliment care substituie mâncarea solidă până poate puiul respectiv să își procure singur mâncare. Ceea ce înseamnă că toți oamenii aceia alergici grav la lactate nu pot să țină în corp astfel de produse. Ceilalți care consideră că le fac atât de bine, habar nu au ce dezastru se produce în corpul lor cu alimentele pe care corpul nu reușește să le descompună.
  6. „Cu proteinele ce te faci, ca doar carnea are proteină, și este o proteină de calitate superioară?” E simplu, ca să nu ucid pentru „super proteină” voi prefera proteinele vegetale, așa cum fac toate ierbivorele de pe planeta asta. Toate plantele au proteine în ele. Ideea este ca și în cazul cărnii să le mâncăm cât mai crude pentru a asimila acele proteine, care și ele la rândul lor sunt descompuse de organism în aminoacizi. Prin intervenția termică mare parte din proteine mor (în funcție de durata gătitului, intensitatea focului etc.). Aș fi curioasă să știu dacă cei care vorbesc despre „super proteina” animală ar alege să agațe un animal de cel puțin 100 de kilograme de picioare și să-l înjunghie în gât pentru ca apoi să-și taie o bucată din proaspătul cadavru și să o mănânce crudă. Sau va prefera să-și crească niște roșii și ardei în curte și să-ți facă o salată? Este o diferență, nu? Mai este un aspect: vaca mănâncă vegetale cu proteine iar omul mănâncă vaca care a mâncat vegetalele cu proteine. Nu este mai simplu să mănânci vegetalele decât vaca? Nu e mai bine să mănânci proteină vegetală la prima mână decât proteină animală de mâna a doua?
  7. „Și cu calciul cum stai? Prost, presupun, dacă nu mai mănânci lactate”. De obicei când aud întrebarea cu calciul îmi dau seama de câtă îndobitocire au parte oamenii cu „ajutorul” mass-media. Lactatele, pe lângă faptul că sunt niște lucruri complet nepotrivite pentru un om adult care a fost înțărcat la vârsta de un an, sunt pline de tot felul de ciudățenii pe care ”producătorii” nu sunt obligați să le scrie pe ambalaje. Cine a văzut un tabel de ingrediente pe sticla de lapte? De ce sunt antibiotice în lapte? Pentru că vacile stau într-o mizerie de nedescris iar ugerele lor sunt permanent pline de puroi și fecale. Tot puroiul acela și fecalele trec în lapte și pentru ca ”producătorii” să nu aibe probleme cu vreun client care face toxiinfecție alimentară de la vreun stafilococ, atunci „îmbunătățesc” laptele cu niște antibiotice, sau le injectează direct în văcuțe. De ce sunt hormoni de creștere în lapte? Pentru că puiul vacii, denumit vițel, crește conform rasei lui, vreo 200 de kg într-un an. Uau, nu-i așa? De ce sunt alte tipuri de hormoni în lapte? Pentru ca văcuțele să producă lapte până la epuizare pentru ca oamenii să aibe cu ce să mănânce cerealale de dimineață. Și calciul? Calciul este în stare vegetală în toate plantele. Mineralele sunt hrana plantelor, acestea transformându-le cu ajutorul soarelui și a apei din starea lor anorganică într-una organică care poate fi digerată de corpul nostru și al animalului respectiv. Este simplu: decât să mănânci var nu este mai plăcut să mănânci susan? Ideea ca și la proteine este să le mănânci cât mai crude deoarece prin intervenția termică se distrug în mare parte. Încă un lucru…dacă sunt atât de îngrijorați „producătorii de lapte”(de fapt ei sunt exploatatorii de animale, producătorii de lapte sunt animalele) ca populația ar muri fără lapte din cauza lipsei de calciu, de ce nu ne vorbesc și despre sutele de studii care demonstrează că laptele ne scoate calciul din oase și nu invers? De ce nu ne informează că în momentul ingerării produselor lactate, pentru ca organismul să încerce să le digere, folosește cantități industriale de calciu și magneziu? Pentru că ei, săracii, pe spinarea cui ar mai face atâția bani? Iar cei care își cumpără suplimente cu calciu, ar trebui să-și pună întrebarea următoare: de ce cumpăr calciu dacă mănânc atâtea lactate? Nu ar trebui să fie suficiente lactatele? Vrei să-ți spun eu de ce cumperi și suplimente? Pentru că cei care îți vând „gogoși” alimentare la televizor sunt aceeași care îți vând și medicamentele și nu este de ajuns pentru ei să îți vândă lactate, ci trebuie să îți vândă și niște suplimente, că doar sănătatea ta este cel mai important lucru pentru aceste corporații. Deci cu calciul, noi stăm bine…chiar foarte bine.
  8. „Și cu B12?” Asta este o întrebare care o adresează de obicei așa zișii „demagogi” cibernetici care preferă să stea cu mortăciunea în farfurie când citesc un articol. Într-adevăr despre vitamina B12 sunt puține informații iar doctorii știu și mai puține. Se pare că această vitamină este produsă în corpul nostru cu ajutorul unor bacterii undeva în intestin, se presupune în apendic. După părerea mea corpul este o mașinărie extrem de complexă despre care nu se știe mare lucru încă. Astfel, nu-mi fac griji pentru ceva ce au descoperit niște bezmetici în halate albe făcând experimente sadice pe alte ființe.
  9. „Păi și ce mai mănânci?” Mie mi se pare că lipsa de diversitate se află în industria aceasta monstruoasă a exploatării și nu în lumea vegetală. Un simplu exercițiu: enumerați pe o foaie câte fructe, legume, semințe, nuci, cereale, plante comestibile din flora spontană cunoașteți. Pe altă foaie enumerați produsele animale (nu trișați la iaurt să scrieți iaurt cu fulgi de cereale, iaurt dietetic, iaurt cu probiotice, iaurt cu căpșuni și altele – cum ar fi favoritul nostru IAURTUL PENTRU COPII; toate sunt același produs, doar că sunt schimbate din când în când ca să dea impresia că sunt atâtea alternative!). Se vede diferența?

Va urma…

VEGAN

Alimentația II

4 ani de Veganism

REȚETE

Galerie

Comunitate, vecinătate și natură

De când s-a mutat superba vară în Vale, viața a devenit agitată nu numai din cauza cosașilor care cântă de dimineața până noaptea sau din cauza păsărelelor care ne încântă cu trilul lor fermecat pe tot parcursul zilei, ci și datorită forfotei umane. Tot felul de persoane se perindă pe meleagurile Văii.  Din ce în ce mai mulți curioși, simpatizanți și aspiranți, am întâlnit în aceste zile. Am o vagă presimțire că aceste pelerinaje nu se vor sfârși decât poate odată cu venirea toamnei și acest lucru nu face decât să ne bucure deoarece avem ocazia să cunoaștem o mulțime de oameni iar fiecare este deosebit în ochii noștri.

Am întâlnit oameni care se simțeau încătușați și alții care se simțeau liberi. Am întâlnit oameni care iubesc natura și alții care doar spun că o iubesc. Am văzut oameni râzând cu poftă și simțindu-se în largul lor și am văzut oameni stânjeniți de situația în care se aflau. Am văzut oameni orbi, muți și surzi care nu vedeau, nu auzeau sau nu vorbeau despre adevărul din fața lor. Am cunoscut oameni care puteau să te citească ca pe o carte fără ca tu să deschizi gura. Am mâncat și am băut împreună cu oameni care păreau veniți din spațiul cosmic. Am simțit împreună, am râs și am plâns împreună. Și am realizat că în asta constă marea minune, marea frumusețe a vieții…libertatea de a fi ceea ce vrei să fii și posibilitatea de a te schimba la infinit.

O comunitate, după părerea mea, presupune o comuniune între mai multe persoane, un punct comun, o legătură care nu poate fi ruptă. Un țel comun, o idee comună. De aici poate porni o comunitate. Însă pe parcursul formării comunității se vor contura alte idei, alte țeluri care nu vor mai fi comune, care vor fi în funcție de fiecare om sau familie. Și iarăși aici apare frumusețea vieții, faptul că suntem diferiți și nu roboți care trăiesc aceeași experiență colectivă. În comunitățile care se formează în lumea aceasta eu presupun că punctul comun a fost atins deja, acela de a îmbrățișa natura. Prin asta înseamnă să nu mai risipim nici un minut și să trecem la fapte. Să luăm primul copac, să-l ținem în brațe și să-i ascultăm inima, să ne iertăm pe noi înșine și pe cei din jurul nostru, să zâmbim zilnic, să nu ne mai pese de trecut sau de viitor, să vedem elefantul din cameră și să nu ne fie frică să vorbim despre el, să ne luăm viața în mâini și pentru prima oară să facem ceva și nu doar să vorbim despre asta.

Știu că sunteți speriați și știu că vă găsiți o multitudine de motive pentru care astăzi, de exemplu, nu ați avut nici măcar un minut de împlinire, însă viața este mult mai mult decât ceea ce vedeți în jurul vostru. Dacă nu ai încercat niciodată un măr nu poți să îți formezi o părere despre gustul lui. Este același lucru și cu natura. Dacă nu ai experimentat-o niciodată, de unde ai putea să știi cum este? Pentru că ți-au spus alții despre ea? Cine ți-a spus? Educatoarea, părinții, preotul, mass-media? Dacă nu ai încercat tu pe pielea ta cum este să lași natura să-ți invadeze ființa, atunci nu știi nimic despre ea. Cândva poate ai știut dar ai decis să uiți. Nu e nimic, mai ai o șansă. Și probabil vei avea o infinitate de șanse însă acum ai putea să nu o mai irosești. Ai putea să te ridici și să încerci „fructul interzis”. Și noi am fost speriați și încă mai suntem câteodată, însă credința noastră este de neclintit. Este greu sau este ușor, pentru noi nu contează. Luăm fiecare zi așa cum este și ne bucurăm că am trăit-o. Chiar dacă ne împiedicăm, ne scuturăm și ne ridicăm la loc. Nu e nimic mai frumos ca atunci când ajungi sus după ce ai fost jos.

Vecinătatea este cam același lucru, oameni care se adună într-un loc ca să conviețuiască împreuna în armonie. De obicei acești oameni au aceleași interese, aceleași puncte comune. Și aici intervine diferența între oameni iar viața se exprimă cel mai bine în felul acesta. Toți ne diferențiem nu numai prin lucrurile la care excelăm dar și prin ceea ce suntem în momentele respective. Și totuși diferențele dintre noi sunt atât de mici încât ele nici nu contează câteodată. Asemănarea însă, este cea mai importantă. Faptul că suntem același material cu toții și că toți trăim aceleași experiențe doar în momente diferite.

A fi într-o comunitate, a te afla într-o vecinatate cu alții sau a fi în natura înseamnă un singur lucru: a fi liber. Liber să decizi cum dorești să-i vezi pe cei din jurul tău, liber să îți învingi fricile, liber de constrângeri, tipare, clișee, dogme și altele. În cadrul unei comunități cu o bună vecinătate se poate să ne amintim ce înseamnă natura însă ceea ce ne-a determinat pe noi să ne schimbăm viețile este simpla și puternica dorință de a fi liberi. Știam că acest lucru nu este posibil, pentru noi, în cadrul civilizației moderne din orașe. Și mai știam că natura ne va ajuta să ajungem acolo. Așa că pentru noi nu există regrete și nici nu contează dacă vom fi într-o comunitate sau în vecinătate cu alții. Însă contează ca în jurul nostru să respire alături de noi alte vietăți și plante. A te întoarce la Sursă și a accepta pentru prima dată ceea ce ești cu adevărat, a fost și este în continuare cel mai important lucru pentru noi. Călătoria noastră nu s-a terminat, ba din contră, tocmai ce a început. 

Iar în final nu ai nevoie de comunitate, vecinătate sau natură pentru ca tu să îți aduci aminte că liber înseamnă să fii ceea ce ești în fiecare minut, adică o FIINȚĂ DIVINĂ cu capacități nelimitate de a se reinventa în fiecare moment.  

Galerie

În așteptare cu regrete

Zilele trec iar primăvara a bătut la ușă. Și-a cerut drepturile iar nimeni nu are cum să i le refuze. Copacii au înflorit și iarba s-a înălțat. Gâzele de toate felurile mișună peste tot iar păsările se aleargă în văzduhul cel înalt. Șopârlele, căprioarele, vulpile și toate celelalte se hârjonesc pe ascuns. Toate vietățile simt natura și o îmbrățișează. Toate se bucură de prezent fără a trăi în trecut cu regrete sau în viitor cu așteptări. Pentru ele nu contează ce va fi sau ce a fost. Pentru ele contează ce este acum, în sfântul moment de ACUM.

Omul – plecat în gândurile din trecut și cufundat în planurile din viitor. El nici nu observă pomii care își deschid florile. Nu observă nici măcar cerul albastru sau vântul care îi atinge fața. El are ochii în jos iar mintea îi este în altă parte. El se gândește la ce a fost și ce va fi. Se gândește ca și cum aceste lucruri îl definesc. A uitat că doar momentul de acum este important. A uitat că pe el nu-l poate atinge nici viitorul și nici trecutul. A uitat că el este Divinitate. A uitat că viața este o înșiruire de evenimente care te vor împinge spre evoluție sau nu. A uitat fiindcă și-a creat o altă personalitate care trăiește în locul lui. Și atunci el continuă să ofteze posomorât și întunecat de gânduri care nu-i aparțin. Nu observă că păpădia este în floare, nici mugurii de salcie, nici că este înconjurat de albine care sug nectar. Totul nu mai are niciun sens pentru el fiindcă mintea lui este absorbită de probleme inexistente. Are momente scurte de luciditate în care se vede din exterior însă nu este de ajuns. La orice atingere zvâcnește și se tulbură ca nisipul din pârâu. Este prea puțin, prea târziu. Lupta este în desfășurare iar el nu vede nicio scăpare. Sentimente nedemne de el și nedorite îl cotropesc. Ele se hrănesc cu energia lui iar el este neputincios în fața lor. Cine va câștiga? Mintea sau sufletul? Ce va fi mai puternic? Dorințele orgoliului sau evoluția?

Zilele trec și pomii încep să se scuture. Omul nu-i observă încă. Natura își continuă ciclul indiferent că omul vrea să o observe sau nu. Vântul tot va bate iar soarele tot va străluci chiar dacă omul nu dorește să ia parte la frumosul tablou.

Și totuși ceva se întâmplă într-o zi. Este un miracol? Da, este viața. Așa este ea. Omul ajunge jos, pe fundul puțului și de acolo vede pentru prima oară lumina de sus. Acolo vrea să ajungă din nou. Acolo nimic nu-i mai poate face rău. Acolo a fost cândva însă a căzut fiindcă s-a împiedicat și nu a avut nicio frânghie de care să se agațe. Însă este mai bine astfel. Acum știe că odată ajuns jos nu mai ai unde să mergi decât sus. Omul se gândește că de data asta sufletul a reușit să convingă mintea de fabulațiile ei. A reusit să răzbească în pâcla formată de aceasta iar el deschide ochii și începe să observe. Își deschide aripile, își ia avânt și zboară din nou către frumosul necunoscut.  

Omul vede copacii scuturați pe jumătate, iarba de 10 cm și gâzele bâzâitoare. Ce s-a întâmplat? Unde a fost el când s-au întâmplat aceste lucruri? Cum de a pierdut aceste minunății? A fost plecat? Sau doar mintea i-a fost plecată? Poate a fost posedat și nici nu și-a dat seama. Dar dacă mintea l-a controlat pe el? Adevăratul el. Cum de s-a lăsat pradă orgoliului și dorințelor care nu-l reprezintă? Nu contează. Ce-a fost, a fost. Ce va fi, va fi. Ce este ACUM, este cel mai important.

Postat de Roxana

Nor de etichete

%d blogeri au apreciat asta: