Revenirea la Natură – Produse vegane BIO/ECO/Organice – Handmade – Vegan

Posts tagged ‘Fiinta’

Galerie

Ulei de LAVANDĂ

Ulei – 10 lei/100ml

Produs vegan preparat la rece

Uleiul de lavandă din Valea Curcubeului 🌈 este macerat și extras la rece în ulei de floarea soarelui presat la rece. Lavanda este ecologică, nu a fost expusă la poluanți sau produse chimice, a fost uscată la temperatura camerei și mărunțită manual. Are proprietăți calmante, sedative, antiinflamatoare, antiseptice, cicatrizante, de regenerare a țesuturilor.

Se consumă intern sau extern în cazuri de piele uscată sau crăpată, acnee, eczeme, dermatită, ten gras, buze arse de soare sau crăpate, înțepături de insecte, mătreață, herpes, căderea părului, alopecia areata, dureri de cap, depresie, probleme cu somnul, arsuri, indigestie, crampe stomacale, colici, flatulenţe, senzaţie de vomă şi diaree, dureri ale încheieturilor şi a muşchilor, dureri de spate sau gât, reumatism, afecțiuni cardiace.

Poate fi folosit și pentru pielea sensibilă a bebelușilor. Înainte de a-l folosi este recomandat să-l filtrați printr-un tifon pentru a nu zgâria pielea.

Uleiul este semi-filtrat de bucățile mari de plante, restul (petale de flori, frunzulițe) putând fi consumat. Uleiul se păstrează după deschidere la rece între 5 și 10 grade. Pentru că nu conține arome artificiale/chimice uleiul și-a păstrat mirosul specific de ulei de floarea-soarelui presat la rece.

Produsele Valea Curcubeului NU CONȚIN: produse de origine animală, E-uri, ulei de palmier, conservanți, coloranți artificiali, glicoli, LSS, aluminiu, detergenți, benzaldehidă, organisme modificate genetic, parabeni, alcool și alte produse chimice care sunt responsabile pentru nenumărate boli de piele și îmbolnăvirea organismului.

❤ Aceste produse sunt concepute din Dragoste pentru Natură și pentru toate ființele Creației. Ne plecăm în fața măreției acestei Planete și îi mulțumim pentru Tot Ceea Ce Este! ❤

Dragoste pentru Natură

Pentru comenzi vă rugăm să completați formularul din secțiunea COMENZI sau puteți să ne contactați la valeacurcubeului@gmail.com

PRODUSE VALEA CURCUBEULUI

Galerie

Pasul spre Conștiință

Când ne-am luat inima în dinți în urmă cu 6 ani și am pornit pe drumul cunoașterii, nu aveam nicio idee despre ce va urma. Eram pur și simplu curioși și curajoși. Știam că dincolo de aparențe, dogme și povești, există altceva. Nu ne păsa de consecințe și nu aveam prea multe așteptări. Treptat am ajuns să descoperim o lume în care vechile învățături sunt aberații, în care zidurile ignoranței, minciunii, fricii au căzut unul după altul. Iar dincolo de acestea, supraviețuirea nu are nici un sens, iar moartea nu există. Tot ce este important este să ne trăim experiența, să ne bucurăm de viața de acum.

Acum, ca și atunci, avem același curaj și pășim într-o altă dimensiune. Pentru prima dată ne conectăm cu adevărat la tot ceea ce ne înconjoară și observăm totul cu alți ochi, decât cu cei ai minții limitate. Nu ne mai temem ca odinioară, și chiar dacă se întâmplă să apară frica în viețile noastre, o observăm cu blândețe și iubire. Îi observăm tiparele și o îndepărtăm din calea noastră.

Pe tot parcursul acestui drum am trăit experiențe extraordinare. Am experimentat o mulțime de emoții și am trăit multe povești. Le suntem recunoscători celor care ne-au fost alături și ne sunt în continuare. Familiile noastre biologice care ne-au protejat și ne-au împins către a avea curaj să ne redescoperim. Prietenii noștri care ne-au împins limitele la maxim și ne-au dat ocazia să trăim experiențele pozitive și negative ale Pământenilor. Toți cei pe care i-am cunoscut, niciodată întâmplător, întotdeauna cu un scop, și care ne-au făcut să ne dezbrăcăm de hainele greoaie ale așa-zisei civilizații actuale. Toți cei pe care nu i-am văzut, dar i-am simțit de atâtea ori în inimile noastre, și care ne-au încurajat și ne-au ghidat către acest drum. Vă mulțumim dragi ființe pentru că sunteți alături de noi și ne aduceți aminte tot timpul că nu suntem singuri și nu am fost vreodată.

Am trecut prin războaie interioare, prin exaltări prețioase și prin atâtea suișuri și coborâșuri. De fiecare dată căutând un răspuns. Ceva care să ne răspundă la veșnicele întrebări – de ce suntem aici, de ce am ales acest loc, de ce trebuie să parcurgem acest drum. Și într-un final, la momentul perfect, am primit aceste răspunsuri, iar ele au venit din interiorul nostru. Deodată am realizat că noi am ales acest drum și dorința noastră este de a-l continua.

Ne bucurăm enorm să înțelegem ceea ce părea de neînțeles cu ceva timp în urmă. Și mai ales ne bucurăm să trăim astfel de vremuri inundate de energii pozitive care o ajută pe Gaia să facă următorul pas. Trăim vremuri speciale. Acum este momentul acelei schimbări pe care o așteptăm cu toții. Este acel imbold pe care l-am așteptat și care ne va ajuta să trecem la următorul nivel de conștiință.

Este momentul să ne debarasăm de tot ceea ce ne ține în loc să nu ne luăm zborul, de a fi ceea ce suntem cu adevărat. Pe parcursul călătoriei noastre cu toții uităm de unde venim și cine suntem. Aceasta este magia călătoriei pe Pământ. Acum avem posibilitatea să mergem mai departe cu noul Pământ și să pășim în Noua Energie.

Atunci când apare răspunsul, apare și liniștea, pacea, iubirea necondiționată. Iar primul pas pe care l-am făcut noi a fost să reînvățăm să ne iubim pe noi înșine. Să ne iubim cu toată ființa, să ne iertăm fiecare aspect și fiecare gest pe care l-am făcut vreodată. Să ne iubim atât de mult încât să dea pe dinafară. Fiindcă atunci când reușim să dăm pe dinafară de iubire, atunci aceasta se răspândește în jurul nostru și produce minuni. Nu este un proces ușor, mai ales fiindcă am fost învățați exact invers, să îi iubim pe alții mai mult decât ne iubim pe noi, să le dăruim altora mai mult decât ne dăruim nouă, să sacrificăm totul pentru alții etc. Am fost învățați să ne lăsăm la o parte pe noi, fiindcă noi nu suntem importanți. Adevărul este că noi suntem cei mai importanți. A te iubi înseamnă că îi iubești și pe ceilalți, fiindcă ai aflat că toți suntem Unul și că individualitatea nu înseamnă separare. Aceasta este doar o iluzie. Este limitarea ce s-a dorit a fi impusă fiecărei generatii – „fii individ în competiție dar rămâi cu mulțimea”. Odată cu asumarea individualității într-un mod sincer, personal, și apariția iubirii de sine, poți sparge dogmele religioase și inhibițiile societății. Abia atunci iubirea transmisă va fi percepută de cei care cu adevărat caută iubire și nu doar atenție efemeră.

Fii conștient de propria conștiință, observă, experimentează, joacă-te, iubește, permite, dăruiește.

Galerie

Fulgi de Săpun SIRENĂ

Fulgi de Săpun – 5 lei/100gr

Produs vegan preparat la rece

Planeta-Mamă Pământ (Gaia) este o ființă. Ea îi iubește necondiționat pe toți cei care o vizitează indiferent de formă, culoare sau origine. Ea este protectoarea noastră și prietena noastră de încredere. Ea simte tot ceea ce simt ființele ei – iubire, durere, ură, fericire, tristețe, teroare etc. Ea trăiește cu noi, prin noi, pentru noi. Aceeași iubire necondiționată este natural să izvorască și din ființele pe care ea le găzduiește. Fiecare din noi poate alege în fiecare moment să o iubească sau să o ignore.

Din iubirea noastră necondiționată pentru această ființă măreață, am conceput acești fulgi de săpun. Aceștia nu otrăvesc apele, solul sau alte ființe ale Pământului. Fulgii sunt o alternativă sănătoasă pentru toate organismele vii. Sunt biodegradabili și nu agresează în vreun fel Natura.

Instrucțiuni – Pot fi folosiți pentru spălarea rufelor, chiar și ale bebelușilor, vasele sanitare, vasele de bucătărie, geamuri și podele. Se pot dilua în apă caldă sau pot fi puși în cuva mașinii de spălat în săculeți de pânză. Pentru clătire se poate folosi oțet în compartimentul de balsam al mașinii de spălat.

Ingrediente – uleiuri saponificate la rece de floarea soarelui presat la rece și ricin.

❤ Aceste produse sunt concepute din Dragoste pentru Natură și pentru toate ființele Creației. Ne plecăm în fața măreției acestei Planete și îi mulțumim pentru Tot Ceea Ce Este! ❤

Produsele Valea Curcubeului NU CONȚIN: produse de origine animală, E-uri, ulei de palmier, conservanți, coloranți artificiali, glicoli, LSS, aluminiu, detergenți, benzaldehidă, organisme modificate genetic, parabeni, alcool și alte produse chimice care sunt responsabile pentru nenumărate boli de piele și îmbolnăvirea organismului.

Dragoste pentru Natură

Pentru comenzi vă rugăm să completați formularul din secțiunea COMENZI sau puteți să ne contactați la valeacurcubeului@gmail.com

PRODUSE VALEA CURCUBEULUI

Galerie

Bella și Bianca

În urmă cu câteva zile am dat din întâmplare peste o poză cu Bianca din anul 2013 și mi-am adus aminte cu nostalgie de perioada în care ne-am împrietenit. Atunci am hotărât că este momentul potrivit ca povestea celor două cățelușe să fie transmisă mai departe.

În anul 2012, în luna lui decembrie, am observat în zăpada înaltă de 1 metru două ghemotoace care se lipeau una de cealaltă ca să se încălzească.

Am aflat ulterior că au fost aduse de cineva în Vale din zona lacului Cinciș. Nefericirea era prezentă pe fețele lor iar lipsa de afecțiune și neîncrederea în oameni le însoțea zilnic. Când era momentul mesei, aceasta constând în general din ceea ce se numește „lături cu tărâțe”, Bianca, fiind mai mare, mânca mult mai repede decât Bella, iar cea din urmă de obicei nu mai prindea mare lucru deoarece mâncarea era puțină și le era servită într-un singur bol. Trebuie să precizez că ele sunt surori gemene, chiar dacă Bella este mai mititică.

Când ne-am întors în Vale, în luna martie, am avut plăcuta surprindere să le revedem pe cele două fetițe. Erau încă micuțe și zburlite. Încet-încet au învățat pe rând, mai întâi Bella și apoi Bianca, să vină la casa în care locuiam anterior și să ne bucure cu prezența lor. La noi au învățat să mănânce separat, în castroane diferite, astfel evitându-se simplu orice fel de neînțelegeri între ele. În decursul a 2-3 luni, s-a format o legătură între noi care nu a mai putut fi ruptă niciodată. Chiar dacă la un moment dat au fost duse înapoi în zona lacului Cinciș cu scopul de a fi abandonate, în aceeași zi am pornit în căutarea lor și am fost norocoși să le regăsim. De atunci nu ne-am mai despărțit decât pe perioade scurte (câteva zile) când au rămas în grija unui vecin din zonă.

În luna iunie 2013 am decis că fetițele nu merită să treacă prin greutățile de a face pui în fiecare an pentru ca aceștia la rândul lor să facă pui. După multe căutări am reușit să găsim un doctor care a fost dispus să le castreze fără să fie vaccinate, doar cu promisiunea că le vom vaccina după castrare. În continuare nu suntem de acord cu noțiunea de vaccin. Ziua castrării a fost probabil una dintre cele mai grele din viețile noastre, și mă refer aici la toți 4. Deși ni s-a spus că anestezicul va dura mult după ce ajungem acasă, cățelușele nici nu ieșiseră bine din operație, că erau treze și pe picioarele lor. Tot drumul spre casă au suferit de la zdruncinături iar Bianca aproape că ne-a înecat pe toți în saliva ei. Vindecarea a durat în jur de 2 săptămâni, în care le-am schimbat bandajele zilnic, am încercat să ținem la distanță infecțiile și să le facem să nu mai fie supărate pe noi. Din păcate, Bella s-a infectat puțin și a trebuit să ne întoarcem cu ea la doctor ca să îi scoată puroiul, iar Bianca a reușit să-și desfacă operația. În fiecare zi le-am uns cu alifie de gălbenele și tinctură de propolis. Într-o lună nu se mai putea observa pe burticile lor că au fost operate.

Înainte de operație am observat că Bianca avea locuri pe corp unde îi lipsea părul. Doctorul veterinar a luat o probă din zona respectivă și ne-a dat o veste care ne-a făcut să ne clătinăm. Conform cunoștințelor „vaste” ale acestuia, Bianca avea o boală incurabilă de piele, genetică, moștenită de la mama ei, un fel de râie. Verdict final: boala putea doar să fie ținută sub control cu injecții, alifii și pastile.

La vreo două săptămâni după operație am decis să-i facem noi acasă injecțiile, să o ungem cu alifii și să îi administrăm pastile zilnic. Despre injecții ni s-a spus că sunt extrem de periculoase și că poate face spume la gură după prima doză. Dacă acest lucru se întâmpla trebuia să ajungem urgent la doctor (care se află la 50 de km de noi, ceea ce însemna că indiferent dacă ajungeam sau nu, oricum ar fi fost prea târziu pentru ea). În disperarea noastră i-am făcut totuși prima injecție iar Bianca s-a decis că a fost de ajuns câte a suportat de la noi și a plecat de acasă. Am strigat-o ore în șir, însă nu a vrut să se întoarcă. Atunci am hotărât că era timpul să o lăsăm în pace și să nu o mai traumatizăm, dacă se mai întoarce. Am decis că oricât mai are ea de trăit, noi nu o vom mai chinui cu medicamente și injecții. Îi vom oferi toată dragostea și sprijinul nostru necondiționate de aspectul ei fizic sau personalitatea ei.

Pe seară s-a întors acasă și de atunci am întrerupt orice fel de tratament. Atât de recunoscători am fost că nu a pățit nimic încât am hotărât să nu mai credem toate bazaconiile doctorilor și să o vizualizăm pe Bianca sănătoasă.

În lunile care au urmat, părul de pe piept, burtică și lăbuțe, aproape că îi căzuse tot. Pentru noi nu conta, ea era frumoasă în ochii noștri și nu ne-am pierdut speranța. La sfârșitul toamnei începuse să-i crească blana de iarnă, însă pieptul și lăbuțele rămăseseră golașe. Nu ne-am lăsat cuprinși de disperare și ne-am gândit să le facem căsuța cât mai călduroasă posibil ca să nu aibă probleme cu frigul.

Căsuța cățeilor este formată din scânduri, nu este foarte înaltă și nici foarte lată, ca să nu se plimbe aerul rece prin ea. Este împărțită în două compartimente deoarece lor nu le place să se atingă atunci când dorm. Fiecare compartiment este burdușit cu fân care trebuie neapărat scos primăvara ca să nu se formeze cuiburi de purici. Găurile pe unde intră în compartimente sunt făcute după mărimea lor, una mai mică pentru Bella și una mai mare pentru Bianca. Fiecare gaură are o ușiță flexibilă și impermeabilă (doar pentru anotimpul rece) pentru ca înăuntru să nu intre frigul. Deși căsuța este extrem de călduroasă, Bella ne-a demonstrat de atâtea ori că ea preferă să doarmă în zăpadă chiar și la 0 grade.

Din toamna 2013 cele două cățelușe au început să lipsească de acasă în jur de 20 de ore pe zi. În timp, ne-am dat seama după noroiul pe care îl aveau pe blăniță și pe lăbuțele din față, că începuseră să vâneze. Ce anume, nu am aflat decât câteva luni mai târziu când le vedeam cu șoricei în gură. În iarnă, blana Biancăi a început să crească la loc. Și așa a rămas. De atunci nu a mai avut nicio gaură în blană și nici nu a mai umblat cu pieptul golaș.

Ceea ce îi lipsea Biancăi era comportamentul ei natural de animal omnivor. Noi i-am redat libertatea de a-și redescoperi acest lucru iar natura i-a oferit ceea ce îi lipsea, adică prada. Având la începutul vieții ei atâtea lipsuri alimentare, fiind ruptă de mama ei care putea să o învețe să și le procure, și fiind înconjurată de oameni care o ignorau și urau, i-a fost foarte greu să se redescopere. La fel ca și în cazul oamenilor. Câți dintre noi nu ne simțim înconjurați de oameni răi care ne smulg umanitatea din noi?

Tot ce a avut ea nevoie, la fel ca și surioara ei, a fost să fie iubită și dorită. O dată ce a simțit sentimentul iubirii și a știut că există niște ființe care o consideră familie, a putut să se deschidă ca o floare și să-și urmeze calea.

Neîncrederea Biancăi în oameni s-a manifestat și în comportamentul față de noi, la început fiind ușor agresivă dacă o atingeam sau îi spuneam că nu este bine pentru ea să facă anumite lucruri. De obicei, nu ne recunoștea decât ca aceia care îi ofereau un castron cu mâncare și atât. Adevărul este că nici nu știa că oamenii pot fi altfel. Nu cunoscuse oameni care să îi acorde atenție sau respect. Nu cunoscuse acceptarea necondiționată. După mult lucru cu ea, cu răbdare și dragoste, a înțeles că nu îi suntem dușmani ci companioni de drum.

Cu Bella, nu a fost atât de dificil deoarece ea a avut mereu tendința să o urmeze pe sora ei, însă acum după 2 ani și jumătate de conviețuire, și-au conturat personalități independente și puternice. Sunt două cățelușe care știu unde este acasă și care își pot procura singure hrana.

Pentru noi, cele două cățelușe sunt pentru totdeauna membri ai familiei noastre. Deciziile pe care le luăm în această familie sunt luate și cu acordul lor. Și așa cum procedăm cu orice alt membru uman al familiei noastre, exact așa procedăm și în cazul acestora. Noi nu facem diferențe în funcție de specie, rasă, sex, naționalitate, culoare etc. Pentru noi este mult mai important să vedem lumina din fiecare ființă.

La rândul lor, cățelușele ne învață zilnic să trăim fără griji, să ne bucurăm din orice și să iubim necondiționat. Pe altă parte ne învață să ne apărăm libertatea, dreptul de a trăi și de a alege viața pe care ne-o dorim. Le suntem etern recunoscători acestor ființe fiindcă ne înfrumusețează viața și fiindcă străbat acest drum alături de noi. Vă mulțumim Bella și Bianca pentru că ați apărut în viețile noastre la momentul și locul perfect!

Postat de Alex și Roxana

Povestea noastră

Galerie

4 ani de Veganism

Stânga – 2008  /  Dreapta – 2010

În data de 15 februarie se împlinesc 4 ani de când ne-am schimbat complet viețile. Ce s-a schimbat în acești ani? Totul, absolut totul. De la gândurile noastre, la cuvintele noastre, la faptele noastre.

În urmă cu 4 ani eram doi lacto-ovo-vegetarieni care trăiau cu impresia că au făcut o schimbare majoră în viețile lor fiindcă au renunțat să mai consume cadavre. Însă viața ne-a demonstrat altfel. Nu fusese de ajuns să renunțăm la carne. Era doar o reparație temporară. Și astfel Universul ne-a oferit ceea ce i-am cerut, o altă schimbare. Una care să fie permanentă, un care să ne pună pe un drum potrivit nouă.

În februarie 2011 am fost diagnosticată cu un fibrom uterin, multiple chisturi ovariene și multiple chisturi mamare. Probabil că aș fi ignorat chisturile însă fibromul nu l-am trecut neobservat deoarece știam din auzite că este un lucru destul de grav. Doctorii mi-au recomandat să rămân însărcinată cât mai repede, iar atunci când voi naște, prin cezariană, îmi vor opera acel fibrom. De asemenea m-au avertizat că fibromul nu va da înapoi niciodată, doar se va mări în continuare până când va fi atât de mare încât voi fi forțată să îl operez.

După ce am primit asemenea vești, și eu și Alex am stat câteva ore împietriți pentru că nu știam încotro să o pornim. Au trecut ore în șir în care părea că nu mai există nicio soluție. Însă aceasta a apărut în cele din urmă. Astfel că, pe lângă puținul pe care îl știam despre alimentația crudivoră și cu ce am aflat despre tumori, am pornit în căutarea adevărului, pe internet. Am aflat că fibromul este o tumoră benignă care crește incontrolabil. Am aflat că ea se alimentează cu gunoaiele care i le dăm noi organismului. Câteva ore mai târziu am decis că singura noastră soluție nu este să facem un copil, așa cum ne-au recomandat doctorii, ci să ne schimbăm alimentația. De a doua zi, gurile noastre nu au mai atins carne, lactate sau ouă vreodată. Ba mai mult, am trecut direct la un regim crudivor vegetal aproape 100%.

6 luni mai târziu am fost la un consult la doctor. Fibromul era încă acolo însă nu mai crescuse absolut deloc. Conform celor spuse de doctori ar fi trebuit să crească în mod constant. Când i-am spus doctorului cum ne-am schimbat stilul de viață, a fost surprins, bineînțeles, însă ne-a recomandat, ca să fim siguri, să facem totuși un copil.

Pentru noi a aduce un copil pe lume este mult mai mult decât un schimb de lichide și energii. Aceasta implică profunda înțelegere că acel copil nu ne aparține nouă, așa cum nu ne putem exprima posesia asupra oricărei alte ființe vii. Da, am putea să spunem că un telefon ne aparține însă un copil nu ne aparține. De la ideea aceasta pornesc multe conflicte între generațiile de părinți și copii, deoarece majoritatea părinților au impresia că acel copil le aparține, că ei l-au făcut și că ei vor decide ce este bine pentru el. După părerea noastră, noi suntem simpli îndrumători ai unui copil și intervenția noastră în viața lui ar trebui să fie minimă ca să nu-i alterăm informațiile cu care acesta vine pe această lume. Copilul când deschide ochii în lumea noastră vine încărcat cu toate adevărurile Universului. El știe toate misterele lumii acesteia. El înțelege creația și o percepe cu toată ființa lui. Iar apoi, intervin părinții, familia, școala, biserica, corporațiile lacome și îi distrug toate informațiile. I le înlocuiesc cu valorile lor, toți urmărindu-și propriile interese. Părinții au pretenția ca acel copil să știe și să facă cum au făcut ei sau mai mult să facă altfel decât îi arată ei în fiecare zi, școala are pretenția ca să se alinieze cu ceilalți, biserica să creadă ce îi spune preotul, corporațiile să muncească ca un sclav toată viața lui. Și astfel toate informațiile ființei umane sunt călcate în picioare până când ele sunt estompate complet de obiceiurile generațiilor anterioare. Există și o veste bună totuși, aceste informații nu dispar niciodată. Însă cu cât trece mai mult timp, cu atât devine mai dificil accesul la ele.

După ce am trecut la veganism, Alex a scăpat de ochelarii de vedere, de durerile zilnice de spate, de durerile de stomac, de transpirația permanentă și durerile de picioare. Eu am scăpat de majoritatea simptomelor menstruației, de durerile provocate de varicele de la picioare, atacurile de panică zilnice și de migrene. Amândoi am scăpat de oboseala cronică și fiecare în parte de vreo 30 de kilograme. Multora nu le vine să creadă cum eram înainte și cum suntem acum din punct de vedere fizic. Pentru noi este ușor să le arătăm altora cum arătam fizic, ceea ce ne este încă dificil, este să le arătăm cât de mult ne-am schimbat mental. Suntem conștienți că dacă nu ne-am fi schimbat tiparele mentale nimic din toate lucrurile pe care le facem astăzi, nu ar fi fost posibile.

Simptomele de detoxifiere au fost destul de violente în cazul nostru, însă nu ne-am descurajat. Părul începuse să ne cadă în cantități foarte mari, dându-ne impresia că vom rămâne chei. Pe corp ne-au apărut tot felul de bube. Erau zile în care aveam și câte 6-7 scaune. Migrene, stări de amețeală, senzație de vomă, dureri de ficat, dureri de pancreas, oboseală, pe toate le-am simțit. După vreo 6 luni au încetat simptomele și totul a intrat într-un ritm natural. Ce fusese mai greu trecuse. Pe parcurs am început să consumăm și alimente preparate termic, păstrându-ne obiceiurile sănătoase, de a consuma peste 70% crudități, de mânca alimentele crude înainte de mesele gătite, de a bea peste 2 litri de apă zilnic, de a combina corect alimentele, de a mesteca bine alimentele, de a evita zahărul, sarea iodată și cerealele cu gluten.

Ce am învățat în acești ani? În primul rând ne-am redescoperit pe noi înșine. Am învățat să intrăm în noi și să ne ascultăm. Am învățat să ne tratăm trupurile ca un templu și să-i ascultăm cerințele. Am învățat că în noi există un potențial enorm pe care am început să-l scoatem la suprafață. Am învățat că putem face orice, atâta timp cât ne dorim acest lucru. Și cel mai important, am învățat să iubim necondiționat tot ce ne înconjoară, să nu mai provocăm suferință și să respectăm viețile altora, indiferent că sunt oameni, animale sau plante.

Neale Donald Walsch are publicată o carte minunată pe care vi-o recomandăm cu mare căldură și care explică că atunci: ”Când totul se schimbă, schimbă totul”.

Stânga – 2012  / Dreapta – 2013

Alimentația I

Alimentația II

VEGAN

4 ani de Veganism

REȚETE

Galerie

Sexualitatea și Menstruația

2/3 din viața mea mi-am petrecut-o întrebându-mă de ce mi se întâmplă menstruația. De ce în fiecare lună trebuie să suport dureri inimaginabile, depresii, schimbări bruște de comportament, hemoragii, bufeuri, rețineri de apă etc.? Sunt pedepsită pentru că sunt femeie? M-am născut blestemată? Sau pur și simplu așa sunt lucrurile iar eu nu am nicio putere să le schimb?

Povestea mea

Timp de 17 ani am experimentat hemoragiile menstruale. Îmi aduc aminte cu o oarece tristețe de prima întâlnire cu ele. Eram o copilă de 10 ani, veselă, cu gândul la joacă și la școală. Fusesem avertizată că voi începe să sângerez lunar, însă nu i-am dat importanță pentru că era greu de acceptat la acea vârstă o asemenea veste. Într-o zi ca oricare alta, eram îmbrăcată cu un trening alb primit de Crăciun iar la un moment dat m-am simțit umedă, ca și cum aș fi avut un accident de bebeluși. Când am văzut frumosul meu costumaș alb că era pătat de roșu, m-am făcut albă la față și am țipat. Mi-am sunat familia și am fost instruită corespunzător de data asta. Mi s-a spus că voi avea aceste sângerări toată viața mea, că voi avea dureri în partea lombară și că sânii vor deveni și ei dureroși. Cea mai proastă veste a fost că nu voi scăpa de acest blestem decât la bătrânețe. Bineînțeles, toate aceste pronosticuri s-au adeverit. Cu cât înaintam în vârstă cu atât devenea de nesuportat. La un moment dat, cred că aveam în jur de 24 de ani, luam câte 3 pastile de dureri deodată și tot nu cedau durerile. Iar sângele era de culoare închisă și era însoțit de cheaguri enorme chiar și de 4-5 centimetri. Ciclul meu menstrual era astfel: între 7 și 10 zile dureri premenstruale, depresii, rețineri de apă și alte simptome, între 7 și 10 zile hemoragia, și ce mai rămânea încercam să-mi revin ca să pot să o iau de la capăt. Era un iad pe care mi-l făceam cu mâna mea lunar.

Însă totul s-a schimbat odată ce mi-am schimbat alimentația. Pentru prima oară în viața mea nu m-am mai simțit o femeie supusă la chinuri lunare, ci o femeie liberă. Menstruația s-a diminuat încet dar sigur, iar acum după 4 ani de veganism, menstruația se rezumă doar la o zi de dureri suportabile și ceva sângerări. Într-adevăr rezultatele nu au apărut peste noapte, însă uitându-mă în urmă, față de scenariul de groază prin care treceam în fiecare lună, acum mă simt ca renăscută.

Pentru că sunt o ființă curioasă și pentru că niciodată nu m-au mulțumit răspunsurile fără sens, am decis să-mi caut propriile răspunsuri la întrebările despre menstruație. Iar acum după 30 de ani de viață pe acest Pământ, am reușit să-mi răspund la cele mai apăsătoare întrebări pe care le-am avut vreodată.

Ce este menstruația, ovulația și ciclul menstrual?

  • Ovulația este perioada în care un ovul este eliberat din ovare. Acesta străbate trompele uterine până în uter și așteaptă circa 48 de ore să fie fecundat.
  • Menstruația se produce înainte de ovulație, atunci când mucoasa uterină – endometrul – se îngroașă, pregătindu-se pentru o posibilă concepție. Dacă ovulul eliberat la ovulație trece nefertilizat prin uter, țesuturile endometriale îngroșate nu mai sunt necesare și sunt reabsorbite aproape în totalitate. Ceea ce rămâne este eliminat într-o perioadă scurtă de timp, sub forma unui mucus.
  • Ciclul menstrual este perioada în care se desfășoară ovulația și menstruația.

Deci, am aflat că menstruația este un proces nedureros, aproape nesimțit de organism, eliminat sub formă de mucus, și atunci ce se întâmplă? Cum de am ajuns să considerăm că este normal să avem hemoragii vaginale lunare și să credem că este normal acest lucru?

„Hemoragia în uter nu este câtuși de puțin mai normală decât hemoragia în creier sau plămâni.”

Ce se întâmplă la menstruație?

Atunci când mucoasa uterină – endometrul – se îngroașă în fiecare lună, se creează multe vase minuscule de sânge. Acestea sunt întărite cu ajutorul bioflavonoidelor și alte nutrimente înrudite. Dacă se întâmplă ca nivelele de estrogen din sânge să fie ridicate, și/sau rezerva de bioflavonoide să fie scăzută, atunci, în locul acestora, corpul va folosi ce are la îndemână, adică estrogenul, pentru a întări pereții vaselor sangvine. Cercetările au descoperit că bioflavonoidele și hormonul numit estrogen sunt surprinzător de asemănătoare, chiar interschimbabile în unele din funcțiile lor – inclusiv în folosirea lor pentru a întări pereții vaselor sangvine.

Însă este o problemă cu folosirea estrogenului în pereții capilari. Corpul încearcă întotdeauna să mențină stabil nivelul de estrogen din sânge. Poate să fie la un nivel scăzut, constant, sau la un nivel ridicat, dar în orice caz, țelul organismului este să-l mențină stabil. Când producția de estrogen din ovare scade în mod natural, la aproximativ 12 zile după ovulație, nivelul de estrogen din sânge scade și el. Dacă se întâmplă să scadă foarte mult, corpul va încerca să ridice nivelul acestuia prin retragerea de estrogen din pereții vaselor sangvine din întregul organism, slăbindu-le și determinându-le să fie poroase (ca un burete). Poate ați observat ca în acest moment din lună chiar și o mică zgârietură sângerează mai repede.

Când se întâmplă acestea uterului, minusculele arteriole ale endometrului sunt lăsate într-o stare foarte fragilă și sunt incapabile să facă față micilor contracții implicate în regresia endometrului, ca să nu mai vorbim de orice fel de creștere a presiunii sangvine datorate congestiei toxice și constipației. Astfel ele se sparg în proporție mare, iar țesuturile endometriale pe care le alimentau încep să moară într-o proporție la fel de mare. Mijloacele prin care acele țesuturi ar fi putut fi reabsorbite au dispărut, iar mucoasa, sângele și mucusul sunt vărsate în ceea ce am ajuns să numim „menstruație”. Când ovarele încep din nou să producă estrogen câteva zile mai târziu, sângerarea se diminuează și apoi se oprește.

Două lucruri rezultă clar de aici: 1) că estrogenul din pereții vaselor sangvine nu ar fi fost retras dacă nivelele de estrogen din sânge nu ar fi scăzut; 2) că o alimentare din belșug cu bioflavonoide și nutrimente înrudite ar face ca acestea să fie folosite în construcția de capilare în primul rând, în locul producerii de estrogen, astfel evitându-se riscul sângerării datorate retragerii estrogenului din vasele sangvine.

După menopauză, această scădere este evitată în mod natural, datorită nivelelor scăzute, dar stabile, de estrogen produs. Poate fi evitată și pe cale nenaturală prin ingerarea de medicamente cu hormoni sintetici, care o mențin la un nivel stabil. Dar înainte de anii de menopauză, de fapt, intervenția acestor creșteri și scăderi în producția hormonală este o parte naturală a ciclului de fertilitate, și nu rezultă niciun beneficiu din controlarea artificială a nivelului hormonal. Ceea ce nu este natural, totuși, este sângerarea menstruală – iar aceasta poate fi eliminată prin schimbarea alimentației, pentru a sfârși cu congestionarea toxemiei și a asigura o alimentare din abundență cu nutrimentele necesare menținerii unor vase de sânge viguroase.

De ce mi se întâmplă menstruația?

Având o alimentație modernă, bazată pe alimente de origine animală, mâncare gătită, alcool, băuturi carbogazoase, alimente procesate (zahăr, sare, ulei), acestea perpetuează o stare de toxicitate a corpului. În același timp se instalează și un deficit de elemente esențiale corpului, ducând la o întrerupere a transportului substanțelor nutritive înspre celule, precum și a deșeurilor dinspre celule, în tot organismul. Vasele de sânge devin mai poroase, permițând fluidului să se prelingă între celulele țesutului, acest fapt creând congestie. Reziduurile de la o digestie improprie duc la o stare de intoxicare a întregului organism, numită toxemie. Deficiențele alimentare și dezechilibrul hormonal asociat acestora se combină, făcând să crească fragilitatea pereților capilari, astfel încât, sub presiunea crescută a congestiei nenaturale, aceștia se rup atunci când uterul se contractă pentru a se descotorosi de țesuturile endometriale care nu mai sunt necesare după ce ovulul nefertilizat a fost eliminat.

Din cauza faptului că organismul devine incapabil să proceseze asemenea alimente corpul ajunge din starea lui naturală alcalină într-o stare acidă. Când corpul încearcă să devină alcalin, prin menținerea calciului din sânge la nivele ridicate, se dezechilibrează nivelul mineralelor, epuizând calciul din oase, și depozitând excesul de calciu în articulații, vase de sânge și organe. Consumul ridicat de grăsimi saturate înfundă vasele de sânge și face ca sângele să se îngroașe cu reziduuri, diminuându-i capacitatea de a transporta oxigen și substanțe nutritive. 

Corpul trebuie să facă față la proteinele în exces, la cantitățile imense de zahăr și sare consumate zilnic, precum și la poluanții externi, adesea de neevitat, ingerați zi de zi, în cadrul stilului de viață modern. Organismul ajunge să stocheze ceea ce nu poate elimina în celulele adipoase și în interiorul vaselor sangvine, în organe și încheieturi. Rămășitele de la o digestie incompletă se adună în intestin și în organele de eliminare suprasolicitate, blocând funcțiile normale ale organelor. Și astfel se creează o stare de intoxicare a întregului organism.

Aceste deșeuri atrag necazuri pentru organism – toxinele din mediu sunt depozitate în țesuturile adipoase sau scapă de la a fi descompuse de către ficatul suprasolicitat și migrează spre organele mai îndepărtate (inclusiv spre creier), unde corpul, slăbit fiind, nu mai poate avea de-a face cu ele. Aceste țesuturi și depozite de otrăvuri devin terenul propice pentru hrănirea și înmulțirea microbilor și paraziților (coabitanți naturali ai corpurilor noastre), dar al căror număr scapă de sub control într-un mod alarmant, pentru că sistemul imunitar slăbit nu mai are rezervele necesare pentru a se ocupa de ei. În cele din urmă, în disperarea de a supraviețui, celulele se întorc la forme primitive, care pot funcționa, practic, în condiții de înfometare. Din nefericire pentru organism, cu cât celulele devin mai primitive, cu atât mai puțin ele își îndeplinesc „directivele” date de organul de care aparțin, începând să adopte un comportament independent, reproducându-se rapid, fără să poată fi controlate și astfel zona încărcată de toxicitate devine canceroasă

Majoritatea dintre noi, având un stil de viață occidental și o alimentație modernă – cu excesele, deficiențele și denaturările sale – trăim într-o stare de toxemie cronică. Corpurile noastre încearcă în mod repetat să scape de această situație, prin „răceli”, „febră” și descărcări frecvente de mucus încărcat de toxine. În uter, aceasta ia de obicei forma unei descărcări albicioase, numită leucoree (etimologic: „scurgerea albă”). Leucoreea, la fel ca menstruația, este o stare inflamatorie, o stare de „scurgere” a mucusului, datorită congestiei cronice și inflamării. S-a observat că femeile care au scurgeri abundente de mucus de acest fel sunt de asemenea susceptibile să aibă simptome menstruale severe – ca și probleme cu constipația. La fel ca orice altă stare inflamatorie, leucoreea se produce într-un corp acidificat, înfundat de produșii secundari ai consumului exagerat de proteine.

Congestia și inflamarea datorate toxemiei cauzează fragilitatea și lărgirea uterului, o presiune ridicată a sângelui, care supun la mare efort capilarele fine ale endometrului. Acestea, la fel ca toate vasele de sânge ale organismului, devin periodic mai mult sau mai puțin fragile, ca reacție la creșterile sau descreșterile de estrogen sau vitamina C din substanțele nutritive, de bioflavonoide și beta-caroten, toate acestea jucând un rol important în întărirea pereților capilari.

O funcție importantă a vitaminei C este să formeze și să mențină rezistența materialului gelatinos numit colagen, sau „țesut conjunctiv”, care ține laolaltă toate celulele din organism – inclusiv pe acelea din pereții vaselor sangvine. Bioflavonoidele – substanțe vegetale care se află întotdeauna în alimente naturale care conțin vitamina C – protejează această vitamină și îi reduc cantitatea, dacă este necesar. O deficiență alimentară a substanțelor nutritive necesare formării colagenului va determina colagenul să fie subțire, poros și va cauza congestia țesuturilor cu substanțe străine, care se infiltrează prin pereții capilari subțiri – incluzând viruși, toxine, substanțe rămase de la medicamente, substanțe alergene și reziduuri de la o digestie improprie. Acest lucru se întâmplă în „acumulările de apă”, sau edeme, care umflă gleznele și degetele în timpul sarcinii și pe măsura înaintării în vârstă.

Aproape nimeni, în civilizația modernă, nu primește destul din acești nutrienți esențiali din alimentația sa. Cantitățile din alimente și băuturi industrializate sunt neglijabile, chiar și cantitatea lor din fructe – în mod normal, fructele fiind cea mai bogată sursă naturală, cantitatea de nutrimente din ele se reduce considerabil după ce fructul este cules și lăsat la depozitat înainte de a fi consumat. Cu excepția acelora care obișnuiesc să consume zilnic o mulțime de fructe proaspete, majoritatea dintre noi trăim într-o stare de „scorbut subclinic” – cu sângerări și secreții bolnave, ne învinețim ușor, rănile și oasele se vindecă greu, avem probleme la ochi și imunitate slabă. Iar la femei, această stare intensifică sângerarea menstruală.

Cercetătorii au observat că o alimentare bună cu bioflavonoide, în particular, pare să fie esențială pentru menținerea unor pereți capilari puternici. Sucurile din comerț și majoritatea suplimentelor de vitamina C, din care multe se bazează pe a păstra un nivel ridicat al vitaminei, nu conțin și bioflavonoide. De fapt, chiar și atunci când oamenii consumă citrice – una dintre cele mai bune surse naturale de vitamina C – adesea ei aruncă partea albă a cojii – exact partea bogată în bioflavonoide! Astfel că nu este surprinzător că atât de mulți dintre noi au deficit de aceste nutrimente – și nici că pereții vaselor noastre sangvine sunt slabi.

Unele cercetări au indicat faptul că beta-carotenul – nutrimentul care se transformă în vitamina A în timpul digestiei – poate juca un rol similar. O deficiență de vitamina A cauzează o creștere anormală și moartea prematură a celulelor din mucoase, cum ar fi și cele care căptușesc uterul, iar „acumularea de deșeuri din abundență” este eliminată și contribuie la producerea leucoreei. Se bănuiește că beta-carotenul poate avea un rol important pe căi încă neidentificate la rezistența împotriva sângerării. Deloc surprinzător, acest nutriment se găsește adesea în cantități mici în dietele moderne. 

Ce trebuie făcut?

Ce trebuie să fie schimbat în alimentație pentru a elimina menstruația? Mâncărurile care contribuie la starea de toxemie să nu mai fie consumate. Alimentele care construiesc sănătatea și în special țesuturi conjunctive puternice, fără să suprasolicite digestia, să fie singurele consumate. Corpul este ajutat să elimine reziduurile toxice adunate în anii anteriori de stil de viață și alimentație sărace.

Fără îndoială, cea mai dificilă parte a acestei schimbări, pentru majoritatea oamenilor, este prima. Asta înseamnă să nu mai consume mâncăruri care înglodează sau acidifică organismul. Asta înseamnă eliminarea produselor animale – carne, pește, lactate, ouă – zahăr și sare rafinate, ca și reducerea semnificativă a alimentelor bazate pe cereale uscate și chiar a grăsimilor vegetale procesate (uleiuri). Alimentația, în esență, trebuie să devină „cu adevărat vegetariană”, sau vegană, cu o predominanță de fructe și legume proaspete, vii, în detrimentul celor gătite. În particular, cu cât este mai mare proporția de fructe vii în dietă, cu atât mai puțin sunteți dispuse la a mai avea menstruație. 

Cel puțin 50% și, în mod ideal, un procent ridicat din mâncarea de la fiecare masă ar trebuie să fie format din hrană vie, iar aceasta să fie consumată prima. Asta pentru că enzimele prezente în porția vie să poată ajuta corpul să digere conținutul întregii mese, inclusiv partea gătită.

Enzimele sunt molecule proteice produse de fiecare celulă și țesut din corp, și sunt folosite în fiecare proces metabolic. Ele descompun alimentele și transportă nutrimentele; mută reziduurile celulare și le pregătesc pentru eliminare; atașează fierul de celulele roșii din sânge (hematii) și fosforul de oase și de țesuturile nervoase; dizolvă cheagurile de sânge și fac posibilă concepția; iar ca parte a sistemului imunitar, ele atacă și descompun otrăvurile și substanțele străine din sânge și țesuturi. 

Toate alimentele, în starea lor neprelucrată termic – chiar și carnea – conțin enzimele necesare propriei lor descompuneri. Dacă mâncarea este consumată nepreparată termic, propriile ei enzime o pot digera până la 75%, fără să facă apel la rezervele organismului. Gătirea alimentelor la temperatura de 53 grade Celsius distruge toate enzimele din acestea. Dacă stai la o masă cu asemenea mâncăruri din care au murit enzimele, corpul tău va trebui să aducă enzime din altă parte ca să le digere. Printre alte lucruri, asta slăbește sistemul imunitar. S-a observat că după o masă alcătuită din mâncare gătită, numărul de globule albe ale organismului crește, pentru că aceste celule sunt folosite ca să se transporte un supliment de enzime din organism la tubul digestiv, pentru a ajuta digestia. Dacă acele globule albe din sânge ar trebui să fie folosite ca parte defensivă a sistemului imunitar, atunci capacitatea organismului de a face față bolii ar suferi temporar. Pe de altă parte, o masă care este alcătuită din alimente vii – sau după o masă alcătuită atât din alimente vii, cât și gătite, dar la care cele vii au fost consumate primele – această creștere a numărului de globule albe este nesemnificativă.

După ani de zile de consum dominat de alimentele golite de enzime, rezervele de enzime ale corpului sunt serios secătuite. Organele implicate – în special pancreasul, producătorul a numeroase enzime digestive – se umflă datorită supra-activității, apoi este epuizat, iar în final cedează de tot. Alimentele nu mai pot fi digerate corespunzător și sfârșesc prin a fermenta în tubul digestiv, producând toxine care sunt absorbite în fluxul sangvin și depozitate la încheieturi și în țesuturile moi. Apar situații precum constipația, boli sangvine, ulcere sângerânde, guta și artrita. 

Când consumăm alimentele vegetale pe care corpul nostru a fost menit să le consume, digestia este ușoară, eficientă și creează foarte puține reziduuri. Dintre toate alimentele, fructele sunt cele mai plăcute la gust și cel mai ușor de digerat. Ele asigură o hrănire completă, inclusiv proteine adecvate, grăsimi esențiale, minerale și vitamine. Atât de integral folosibil de către organismul uman este fructul copt, încât singurele produse reziduale, în afară de fibrele vegetale sunt dioxidul de carbon și apa – complet netoxice. La o dietă bazată foarte mult pe fructe nu intervine constipația; bacteriile intestinale benefice populează intestinul gros; corpul rămâne într-o stare alcalină – care este de preferat – în locul uneia acide; sângele este curat și liber de reziduuri, iar circulația și presiunea sângelui sunt la parametri normali; nu se mai acumulează depozite de toxine – iar toxinele și reziduurile deja stocate în organism se elimină în mod gradat. 

Fructele sunt bogate în bioflavonoide, în special. De fapt, dacă alimentația este bogată în acestea, atât de pregătit este organismul să folosească aceste nutrimente în construirea unor pereți puternici ai vaselor de sânge, încât consumul din belșug de fructe proaspete, de sezon, este uneori de ajuns pentru a reduce considerabil următoarea menstruație.

Mențiuni de final

Având în vedere că articolul din care am spicuit ideile principale, l-am găsit cu mare dificultate, denotă faptul că încă o dată nu se dorește informarea corectă despre efectele alimentației asupra organismului uman. Din punctul meu de vedere efectele unei alimentații nocive asupra corpului uman sunt devastatoare. Iar acest lucru se observă cel mai bine la femei în fiecare lună.

Interesele marilor companii de a-și vinde produsele cancerigene și poluante – absorbante, pilule, medicamente de dureri – au devenit atât de importante încât și informarea online a devenit dificilă. Toată mass-media ne bombardează cu reclame și anunțuri că așa trebuie să fie menstruația, că așa a fost întotdeauna și așa va fi o veșnicie, un calvar pentru femei. Că trebuie folosite tampoanele lor, că trebuie să luăm medicamentele lor. Însă tirania acestora ia sfârșit și a venit momentul să ne punem întrebări și să aflăm de ce ni se întâmplă menstruația și nu cum supraviețuim de la o zi la alta sângerând lunar. Sper că totuși acest articol să-și fi făcut efectul și să fi trecut dincolo de dogmele corporațiilor (dogma = teză, doctrină politică, științifică etc. considerată imuabilă și impusă ca adevăr incontestabil)

Din punct de vedere mental, menstruația are efecte nu numai asupra femeilor ci și asupra persoanelor din jurul lor. În perioada aceea în care femeile își pierd controlul emoțiilor și totul devine confuz pentru ele, același lucru se întâmplă și cu bărbații din viețile lor. Ei nu pot să înțeleagă și nici nu au cum, de ce femeia de lângă ei se comportă irațional deodată. Problema nu este că ea se comportă irațional ci că acest lucru se petrece în fiecare lună. Astfel se va instala și un sentiment de sațietate care poate duce la foarte multe neînțelegeri și chiar despărțiri. Este un citat care spune: ”10% dintre conflicte sunt din cauza diferențelor de opinii și 90% din cauza tonului vocii”. Și știm cu toții că atunci când este perioada aceea ”fericită” a lunii, nicio femeie nu se mai abține de la certuri și țipete.

Eu recomand tuturora, nu numai femeilor, să mănânce curat, vegetal, cât se poate de organic, și cel mai important, lipsit de cruzime. Că este vorba de vegani sau raw-vegani, nu contează. Sănătatea nu este un premiu pe care trebuie să-l câștigăm ci o stare naturală care există într-o viață armonioasă.

Acum că ai aflat că nu este necesară suferința ta lunară, ce vei face în continuare? Le vei umple buzunarele unora în timp ce suferi în vârful patului în fiecare lună? Vei continua să-i îndepărtezi pe cei dragi ție? Sau iți vei schimba viața acum, până nu este prea târziu?

 ––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Sursa – articolulMenstruația – chiar este necesară?” europeanmedicalfoundation.org

Pentru cei care doresc articolul în întregime, vă rog să mă contactați la valeacurcubeului@gmail.com sau puteți să-l căutați pe Google.

Celor care doresc să aprofundeze acest subiect și să înțeleagă mai bine mecanismul acesta complex, denumit corpul uman, le recomand să citească ”Să trăim sănătos fără toxine” de Robert Morse. O carte extraordinară, foarte bine documentată, care nu ar trebui să lipsească din nicio bibliotecă.

Postat de  Roxana

Sexualitatea și Organele Sexuale I

Sexualitatea și Leucoreea

VEGAN

PRODUSE VALEA CURCUBEULUI

 

Galerie

Arta timpului

Tic-tac, tic-tac, tic-tac. Ceasul merge neîncetat. Timpul curge neîntrerupt.

Toți trăim într-o lume dominată de trecerea prea rapidă a timpului. Toți ne impacientăm când vedem cum trec minutele, orele, poate zilele și se apropie ceasul din urmă când trebuia să … sau se va … sau va fi …

Avem din ce în ce mai puțin timp să ne bucurăm de o zi liniștită alături de cei dragi, prea puțin timp de a-ți privi copilul crescând, prea puțin timp să râzi, să te bucuri că trăiești.

Timpul este instrumentul creat de mintea noastră pentru a ne limita capacitățile noastre interioare și pentru a ne organiza viețile în funcție de un program bine stabilit, tot de mecanismele vieții. Dacă mintea noastră nu ar organiza totul, probabil ar fi haos în viețile noastre. Însă mintea noastră este un mecanism de protecție. Ea nu simte, ci calculează. Ea este o mașinărie, ce are înmagazinate datele vieții noastre pe care le analizează și le reanalizează pentru a putea reacționa într-o fracțiune de secundă în orice moment și în orice situație. Mintea lucrează îndeaproape cu conceptul de timp deoarece pentru ea nu există decât ceea ce știe că a fost și ceea ce își închipuie/imaginează că va fi.

Desigur nu este nimic rău cu o astfel de minte. Cum am spus, ea este un mecanism, o mașinărie nemaipomenită (de aici și termenul de minți luminate), este un mijloc de a ne ține tot timpul ocupați cu ceva.

Se spune că mintea noastră (creierul) nu-și încetează activitatea nici în timpul somnului. Vai de capul nostru, cât ne mai place să ne folosim mintea cât mai mult. Să ne ocupăm timpul, analizând ce s-a întâmplat cândva în trecut sau stând și închipuindu-ne tot felul de posibile urmări în viitor a vreunei acțiuni.

Astfel de informații din trecut cu siguranță sunt bune de avut și înmagazinat însă important este să ne surprindem mintea când începe să-și facă propriile scenarii, să adune toate informațiile și să le reașeze astfel încât să ne ocupe viața cu analize din trecut și planuri de viitor.

Exercițiu care m-a făcut pe mine să zâmbesc, deoarece este atât de simplu și totuși ne arată gradul în care mintea noastră deține controlul chiar dacă nu suntem la muncă sau pe stradă sau la volan ci doar încercăm să ne relaxăm poate seara șezând pe fotoliu: Așezați-vă și încercați să vă eliberați mintea pentru cinci minute! Mda, cam greu să eliberăm ceva ce ne conduce zilnic…

Dar totuși există ceva ce ne poate readuce timpul trecut. Există o cale prin care ne putem antrena mintea să lucreze pentru noi atunci când noi dorim să facem o analiză anume urmând ca mai apoi să ne relaxăm mental. Această cale este prin accesarea ființei noastre lăuntrice, mai exact a sufletului. Dacă mintea noastră este axată pe trecut și viitor și dacă ea face tot timpul calcule și scenarii pentru a ne menține ocupați și în siguranță, ei bine, sufletul oferă o singură stare, aceea de A FI ACUM. Dacă ne-am elibera mintea, sau mai comic, dacă ne-am ieși din minți, dacă ne-am trăi viața reacționând cu principiile sufletului atunci cu siguranță am avea tot timpul din lume. Sufletul nu are nevoie să analizeze, el știe deja fiecare părticică din acest Univers din care facem parte.

Singura dificultate este să ascultăm pacea și liniștea interioară de dincolo de mașinațiunile minții pentru a ne putea oferi viața pe care am venit aici să o trăim – una a liniștii, a experiențelor minunate și a trecerii în eternitate complet încredințați de valorile nobile ce ne-au condus viața.

Posted by Alex

Nor de etichete

%d blogeri au apreciat asta: