Revenirea la Natură – Produse vegane BIO/ECO/Organice – Handmade – Vegan

Posts tagged ‘flori’

Galerie

Ulei de GĂLBENELE

Ulei – 10 lei/100ml

Produs vegan preparat la rece

Uleiul de gălbenele din Valea Curcubeului 🌈 este macerat și extras la rece în ulei de floarea soarelui presat la rece. Gălbenelele sunt ecologice, nu au fost expuse la poluanți sau produse chimice, au fost uscate la temperatura camerei și mărunțite manual. Au proprietăți  cicatrizante, decongestive, imunostimulente, antiinflamatoare, antiseptice, epitelizante,  antioxidante, calmante,  antibacteriene.

Se consumă intern sau extern în caz de piele crăpată,  uscată, sensibilă, fragilă, delicată, a bebelușilor, ten matur sau ridat,  inflamații musculare, vânătăi, vene varicoase, ulcerații ale pielii, degerături, tăieturi superficiale sau răni, acnee, eczeme, psoriazis, dermatită, arsuri solare, roșeață, înțepături de insecte, gât inflamat, afecțiuni gastro-intestinale, gastrite hiperacide, dischinezie biliară, afecțiuni bucale (stomatită, gingivită, aftoză bucală, candidoză).

Poate fi folosit și pentru pielea sensibilă a bebelușilor. Înainte de a-l folosi este recomandat să-l filtrați printr-un tifon pentru a nu zgâria pielea.

Uleiul este semi-filtrat de bucățile mari de plante, restul (petale de flori, frunzulițe) putând fi consumat. Uleiul se păstrează după deschidere la rece între 5 și 10 grade. Pentru că nu conține arome artificiale/chimice uleiul și-a păstrat mirosul specific de ulei de floarea-soarelui presat la rece.

Produsele Valea Curcubeului NU CONȚIN: produse de origine animală, E-uri, ulei de palmier, conservanți, coloranți artificiali, glicoli, LSS, aluminiu, detergenți, benzaldehidă, organisme modificate genetic, parabeni, alcool și alte produse chimice care sunt responsabile pentru nenumărate boli de piele și îmbolnăvirea organismului.

❤ Aceste produse sunt concepute din Dragoste pentru Natură și pentru toate ființele Creației. Ne plecăm în fața măreției acestei Planete și îi mulțumim pentru Tot Ceea Ce Este! ❤

Dragoste pentru Natură

Pentru comenzi vă rugăm să completați formularul din secțiunea COMENZI sau puteți să ne contactați la valeacurcubeului@gmail.com

PRODUSE VALEA CURCUBEULUI

Galerie

Plantele vindecătoare din Valea Curcubeului

Înainte de „aterizarea” noastră în Vale, am trăit ca mulți alți oameni printre betoane lipsite de viață, gri și urât mirositoare. Într-o lume pe care noi o consideram civilizată pentru că ne oferea supermarket-uri la doi pași, trăgeam apa la WC și ne distram în mall-uri. Viața din aceste cimitire de beton a devenit pentru noi greu de suportat din cauza lipsei conexiunii cu Mama Natură. Pentru că majoritatea oamenilor își reprimă această stare naturală a lor, aceea de a fi una cu Natura, apar atât de multe conflicte interioare și exterioare.

Astfel că noi am renunțat de ceva timp să ne mai luptăm cu Natura. Am lăsat-o să ne invadeze trupurile și mințile. Am lăsat-o să ne aducă aminte de lucrurile pe care le știam deja și le uitaserăm. Ne-a învățat să o ascultăm și să o admirăm. Să-i observăm toate organele, florile, copacii, gâzele, animalele, vântul, ploaia, ninsoarea, soarele, luna. Și astfel am pornit încet-încet pe drumul presărat cu minunile Naturii.

Nu de puține ori ni s-a spus că suntem foarte tăcuți atunci când suntem vizitați, și nu numai. Această atitudine se datorează simplului fapt că numai prin liniște putem să observăm. Uneori cuvintele sunt extrem de limitate și câteodată cu înțeles ambiguu, astfel că devine mult mai ușor să taci și să observi.

Și ce este atât de observat? În primul rând asculți liniștea, pe care o vei întâlni în tot și în toate. Apoi sunt miile de gâze care formează o simfonie de dimineață până seara. Plantele care se mișcă în ritmul impus de vânt. Picăturile de rouă care se scutură de pe frunze. Pădurea care foșnește. Soarele care mângâie. Luna care cântă. Stelele care clipocesc. Șoricarul din înaltul văzduhului. Bufnița de la asfințit. Șopârla din iarbă. Cosașii cântăreți. Furnicile grăbite. Sunătoarea deschizându-se. Fluturii dansând. Căprioarele zburdând.

Și astfel am învățat să ascultăm plantele și să le vedem minunăția. Am aflat că dacă vom consuma plante din flora spontană, fără să avem neapărat o afecțiune trupească, ne vom reîncărca bateriile mult mai repede. Într-adevăr ar fi ideal să ajungem să ne hrănim doar cu aer și lumină, însă până la nivelul acelor oameni (care există și în zilele noastre – breatharianism), mai avem de străbătut din drumul nostru.

Anul acesta am cules peste 15 plante din mai până în noiembrie. Probabil am fi reușit și mai multe însă spațiul de uscare ne este destul de limitat momentan.

Le-am uscat pe fiecare în parte câte cel puțin 2 săptămâni (unele și câte o lună) întinse în strat subțire la temperatura mansardei. După ce s-au uscat le-am depozitat în săculeți de pânză confecționați de către noi. Sacii i-am agățat tot în mansardă ca să profite de o ventilație optimă. După vreo 2-3 luni de repaus în saci, plantele sunt deja bine uscate (având în vedere și temperaturile mari din ultima perioadă) și pot fi mărunțite.

Plantele noastre nu sunt sterilizate, iradiate sau distruse termic. Acestea sunt exact așa cum au crescut în armonie cu pământul, vântul, apa, insectele, animalele, planetele. Majoritatea plantelor au fost culese de pe terenul nostru, celelalte fiind culese doar din zona Văii. Plantele nu au fost expuse la poluanți chimici și nu au fost culese de pe marginea drumurilor. Plantele nu provin din monoculturi, ca majoritatea plantelor din comerț. Pentru ca monoculturile să redea o productivitate maximă sunt stropite cu fungicide, insecticide, îngrășăminte chimice și se folosesc pentru irigarea acestora cantități enorme de apă.

Când folosim plante din flora spontană este bine de reținut:

  • Nicio plantă nu o smulgem din rădăcină decât dacă este absolut necesară rădăcina acesteia.
  • Nu culegem toate plantele dintr-o anumită zonă pentru ca acestea să aibă posibilitatea să se înmulțească și astfel să ne bucurăm și în anii următori de prezența lor.
  • Nicio plantă nu o folosim zilnic mai mult de 30-45 de zile. O pauză de 30 de zile între utilizări este binevenită. Secretul constă în alternarea plantelor.
  • Întotdeauna ne documentăm cu privire la planta dorită.

Un lucru foarte interesant pe care am avut ocazia să-l observăm, este rotirea naturală a culturilor. Mai exact, plantele care anul trecut erau majoritare, anul acesta au fost minoritare sau chiar inexistente. În funcție de cantitatea de apă (ploi) pe care au primit-o și căldură (soare), unele au fost mulțumite iar altele nu. Anul acesta a fost un an extrem de prielnic pentru sunătoare, izmă, sânziene, răchitan etc., iar pentru coada-șoricelului și sovârf nu a fost atât de plăcut.

Noi ne-am atașat foarte mult de plante în această perioadă în care am lucrat cu ele și sperăm să putem transmite acest sentiment mai departe. Pe lângă proprietățile curative ale fiecărei plante datorată compoziției ei unice de substanțe nutritive, ele sunt companionii noștri de drum, alături de care pornim fiecare zi.

PLANTELE le puteți găsi aici

Dragoste pentru Natură

Pentru comenzi vă rugăm să completați formularul din secțiunea COMENZI sau puteți să ne contactați la valeacurcubeului@gmail.com

PRODUSE VALEA CURCUBEULUI

Galerie

Partea 5 – Prima grădină

Anul 2013 a fost peste măsura așteptărilor noastre. Nu ne-am închipuit niciodată că vom reuși să realizăm atâtea lucruri minunate într-un singur an. Probabil cea mai mare realizare a fost mutarea noastră permanentă în Vale iar pe locul doi se situează grădina din jurul casei în care locuim temporar. Pe locul trei, ei bine, nu voi dezvălui totul….unele realizări rămân doar între noi doi 🙂

Pe lângă faptul că am învățat atât de multe lucruri, am reușit să creăm o grădină de la zero doar prin puterile noastre, fără ajutorul familiei, prietenilor sau voluntarilor. Doar noi doi. Am reușit în 2 luni să clădim 4 grădinițe fiecare având un aer aparte și deosebindu-se de celelalte.

La prima grădiniță (cea mai mare) am lucrat cu sapa mai întâi ca să îndepărtăm primul strat de urzici și rădăcinile acestora. În jurul ei am aranjat în semicerc diverse crengi de copaci și alte lemne putrezite. Peste ele am pus pământul cu urzici cu rădăcinile în sus. Peste acesta am adăugat încă un strat de pământ luat din mijlocul semicercului cât să se înalțe măcar 50 de cm stratul.  În centru am adus din pădure frunze și am acoperit pământul care deja începuse să se crape, fiind expus la soare. Apoi Alex a cosit în jurul casei și cu acel fân am acoperit frunzele. Am pus un strat subțirel de fân, cam de 10-15cm. Peste acesta am plantat cartofi, in și porumb. Pe stratul înălțat am plantat varză, morcovi, spanac, salată, ceapă, mărar și cimbru. Semințele le-am acoperit cu încă un strat de fân și am așteptat cu nerăbdare ploaia.

La a doua grădiniță (numită și „grădina de la salcie”) am procedat la fel ca mai sus doar că am plantat astfel: în mijloc am plantat pepeni roșii și galbeni, iar pe stratul înălțat am plantat fasole, porumb, sfecla, coriandru, mazăre, dovlecei, bostani, țelină, ridichi, ceapă.

La a treia grădiniță am lucrat doar pe straturi înălțate, 4 la număr. Ultimul strat ne-a ieșit cel mai bine, „ca la carte”. Am dat la o parte cu sapa primul strat de urzici și rădăcini. În cealaltă parte am scos din groapă pământ. Am săpat o groapă de vreo 3 metri lungime, 1 metru lățime, și vreo 30 cm adâncime. În groapa respectivă am pus la descompus lemne și bârne putrede. Am acoperit cu primul strat de urzici cu rădăcinile în sus și apoi cu pământul. Straturile după ce s-au mai tasat au ajuns la o înălțime de 50 de cm. Între straturi am avut grijă să lăsăm loc de trecere, o potecă. Pe straturile acestea am plantat: dovlecei, fasole pitică, ridichi, salată, vinete, ardei, castraveți, pătrunjel, morcovi, leuștean, mărar, roșii, busuioc, conopidă, broccoli.

A patra grădiniță la care am lucrat cu mare drag se află în spatele casei. Aici tot la fel am procedat, am dat pământul la o parte și am format un strat. Aici am plantat: gulii, pătrunjel, lobodă, fasole, roșii, mărar, castraveți, linte.

În jurul casei am plantat la întâmplare într-un strat de fân, fasole pitică, dovlecei, floarea-soarelui și alte flori. Toate grădinițele și mai mici și mai mari au dat roade minunate. Am avut o vară abundentă și plină de gusturi excepționale.

  1. Castraveți – 20kg – Au crescut indiferent că au avut sau nu apă și indiferent de sol. Au fost excepționali la gust, dulci și zemoși. Foarte productivi.
  2. Dovlecei – 60-70kg – Aceștia au crescut oriunde și indiferent de temperatură. După ce i-am recoltat au rezistat până în ianuarie.
  3. Ceapă – 50-60kg – Am plantat arpagicul în luna mai și într-o lună aveam ceapă verde.
  4. Salată – 60-70 bucăți – Toată primăvara-vara-toamna am mâncat salată. I-a priit oriunde, chiar dacă a fost la umbră sau la soare.
  5. Spanac – 40 bucăți – În vară am avut atât de mult spanac încât nu am reușit să-l consumăm pe tot. Am observat că îi place mai mult la semi-umbră și a rezistat până la prima ninsoare.
  6. Ridichi – Foarte multe. Și roșii și albe, au crescut fără probleme. Dulci!
  7. Varza – 40-50 bucăți – Și cea de vară și cea de toamnă au crescut extrem de frumoase. Am pus la murat 3 butoaie de 40 de kg împreuna cu morcovi și sfeclă și am consumat de 3 ori pe săptămână câte o varză.
  8. Morcov – 30 kg – Au rezistat la secetă și la îngheț. Foarte dulci și aromați.
  9. Sfeclă – 10 kg. Foarte gustoasă și aromată.
  10. Floarea-soarelui – 5kg de semințe. Contrar părerilor altora, păsările nu ne-au făcut așa mare pagubă. Am plantat și pentru ele floarea soarelui și erau tare bucuroase dimineața când veneau să ciugulească din minunatele flori. Au mâncat cât au mâncat, însă de unele nu s-au atins, astfel că noi am reușit să ne păstrăm destule semințe și să ne și bucurăm de frumusețea inegalabilă a acestei plante.
  11. Porumb – 30 de știuleți. Acesta l-am plantat în două locuri. Primul loc a fost în mijlocul stratului mare alături de cartofi. Iar al doilea a fost pe un strat înălțat la grădina de la salcie pe care s-a cățărat fasolea. Porumbul de lângă cartofi a fost clar inferior celui de pe stratul înălțat. Deși a fost mai rapid, știuleții au fost mai mărunți, iar boabele mai puține decât la ceilalți. Porumbul de lângă fasole, era parcă din poveste, înalt, verde, boabe mărunte însă multe, știuleții moderați ca mărime.
  12. Bostani – 2 bostani mari portocalii a câte 3-5 kg fiecare și 6 bostani verzi mijlocii a câte 2-3 kg fiecare.
  13. Fasole – 5 kg. Și pitică și gigantă. S-a consumat rapid, astfel că nu a mai rămas și pentru conserve.
  14. Gulii – 6 bucăți. Preferatele mele!
  15. Roșii – 3-4kg. Roșiile au fost cele mai așteptate, reușind să se coacă tocmai în septembrie. Gustul era incomparabil cu orice altă roșie gustată vreodată de noi. Totul a fost bine până s-au manat. Cele cherry s-au dovedit a fi mai rezistente decât celelalte care în 24 de ore s-au înnegrit și au căzut. A fost trist, însă am învățat să nu le mai urcăm pe araci și să le lăsăm expuse. Data viitoare le vom lăsa să crească pe jos ca să fie ferite mai bine de secetă și ploi acide.
  16. Vinete – 5 bucăți. Anul 2013 fiind unul ploios nu au avut timp să se coacă și să crească.
  17. Ardei – 10 bucăți. La fel ca la vinete. A fost prea mult frig până în luna iunie și nu au apucat să-și ia avânt.
  18. Conopidă – 7 bucăți mari
  19. Cartofi – 30-40 kg. Soiul de cartofi l-am adus de la câmpie, unul dulce și galben înăuntru. În ciuda opozițiilor localnicilor, cartofii au crescut foarte frumoși și au rezistat la îngheț și secetă.
  20. Frunzele de pătrunjel, leuștean, mărar au început să crească tocmai la sfârșitul lui iunie tot din cauza frigului și a ploilor. Însă am avut pe parcursul a 5 luni frunze proaspete tot timpul. Rezistente la îngheț.
  21. Usturoi – Din nefericire, usturoiul l-am plantat într-o perioadă în care nu a plouat și nu a avut timp să se dezvolte, astfel că a rămas mărunt.
  22. Țelină – Majoritatea frunzelor le-am folosit, însă rădăcinile au fost micuțe.
  23. Coriandru – 1 kg de semințe.
  24. In – Destule semințe cât să ne înfruptăm din ele în fiecare dimineață.
  25. Mazăre – 1-2 kg. Nu am plantat suficientă.
  26. Mentă peppermint – Nu știm de unde a apărut această mentă însă pe stratul mare a reușit să se întindă atât de mult încât nu mai reușeam să o ținem sub control. Am aprovizionat și vecinii cu mentă, am pus la uscat pentru ceaiuri și tot mai rămăsese destulă cât să mai aprovizionăm câteva familii pentru toată iarna cu mentă.
  27. Pepenii au fost un eșec anul trecut din cauza frigului. La un moment dat reușiseră să crească plantele însă până au prins ele curaj, a brumat și au murit.

În perioada martie-mai a plouat aproape încontinuu și nu am reușit să lucrăm la grădini tocmai din cauza acestui lucru. Însă odată cu venirea primăverii, prin mai, am reușit să terminăm grădinile și la sfârșitul lunii am plantat ultimii cartofi. Aceștia nu au fost atacați de faimoșii gândăcei de Colorado. Surpriza am avut-o când pe la începutul lui septembrie, chiar când își luau avânt vinetele, peste ele s-a abătut o invazie de gândăcei de Colorado. Atunci am trecut la artileria grea: am făcut un ceai foarte concentrat de frunze de nuc și urzică, și am stropit vinetele în fiecare zi cam o săptămână. La un moment dat au dispărut „periculoșii” gândăcei însă vinetele nu au mai avut puterea să crească mari.

O altă greșeală pe care am făcut-o anul trecut a fost tot un lucru învățat de la localnici și vecini: plivitul sau smulsul buruienilor. Din cauză că am recurs la această metodă într-un mod excesiv, plantele noastre au rămas fără protecție iar pământul chiar dacă avea paie pe el a rămas descoperit. Într-adevăr, plivitul este necesar în faza incipientă, când plăntuțele au nevoie de lumină dar după ce au o anumită înălțime, plivitul devine dăunător. Toate plantele care cresc în jurul celorlalte au rostul lor. Ele se protejează una pe cealaltă și formează un minunat ecosistem. La un moment dat prin luna iunie, toată vegetația a explodat efectiv și când ne trezeam dimineața mergeam cu foaia în mână cu lucrurile plantate ca să găsim salata :). Devenise foarte dificil să mai găsim până și dovleceii în grădină așa că am aruncat „armele” (adică propriile noastre mâini) și am renunțat să ne mai luptăm cu natura.

Cât despre udatul plantelor, în perioada secetoasă în august și septembrie, le-am dat apă cam la 2-3 zile. Ne era milă de ele că era foarte cald și ele neavând destulă apă nu mai făceau nimic, doar stagnau. Poate că nu a fost cea mai inspirată decizie, însă după ce a trecut această perioadă, și-au revenit singure și nu a mai trebuit să le udăm.

Toate plantele care au fost pe straturi și au fost protejate de alte plante, au rezistat cel mai bine. S-au dezvoltat mai încet dar au rămas puternice până la sfârșitul toamnei. Umezeala nu le-a lipsit fiindcă în straturi se acumulează apă în lemnele care se descompun, astfel că în perioada secetoasă au rezistat mai bine decât celelalte.

În principiu, pentru o primă grădină adevărată din viețile noastre, a fost una care ne-a întrecut cu mult așteptările. Am sperat să avem multe, și exact lucrul acesta s-a întâmplat, am avut destule cât să nu ne lipsească nimic. Bineînțeles, că întodeauna este loc pentru mai multă abundență. Însă privită din perspectiva grădinarilor amatori, adică noi, a fost o surpriză mai mult decât plăcută.

Sper că s-a înțeles din relatare că plantele nu le stropim cu materiale chimice și nici nu folosim îngrășământ chimic sau provenit de la animale.

Va urma…

PARTEA 1 – Schimbarea

PARTEA 2 – Alegerea

PARTEA 3 – Terenul

PARTEA 4 – Prima casă renovată

PARTEA 6 – Căsuța noastră din deal I

PARTEA 7 – Căsuța noastră din deal II

PARTEA 8 – Căsuța noastră din deal III

PARTEA 9 – Căsuța noastră din deal IV

PARTEA 10 – Bella și Bianca

PARTEA 11 – Căsuța noastră din deal V

 

Galerie

Partea 4 – Prima casă renovată

În vara anului 2012, respectiv în lunile august-octombrie am reconstruit o casă veche de aproximativ 60-70 de ani. La început am sperat să fie vorba doar despre o casă care necesită anumite amenajări interioare și cel mult o renovare, însă ne-am făcut iluzii degeaba. Starea în care se afla acea casă era cel puțin deplorabilă. Casa nu mai fusese locuită de 15 ani și a fost lăsată să se descompună încetul cu încetul. La acest fapt s-au adăugat umezeala, mucegaiul, șoarecii, și bineînțeles vârsta înaintată.      

Când am pășit pentru prima oară în casă, am avut impresia că mă aflu într-o casă a groazei în care doar fantomele ar putea locui. Mi-am întors privirea către Alex și cu lacrimi în ochi, i-am zis că „aceasta nu poate să fie făcută locuibilă. Cel puțin doar noi doi nu avem cum. Noi suntem simpli orășeni, nu reconstruim case.” Ca de obicei soțul meu mi-a demonstrat că nimic din lumea asta nu este imposibil și mi-a spus că „vom găsi noi o soluție. Mai așteaptă puțin”. În zilele ce au urmat, răbdarea ne-a fost pusă la încercare într-un mod barbar. Știam că dacă nu făceam acea casă locuibilă, nu aveam unde să locuim în Vale până vom deveni proprietari și vom reuși să ne construim casa pe terenul nostru. Știam că era ultima noastră șansă. Știam că dacă nu reușim să o reconstruim până la venirea toamnei, suntem condamnați să locuim în cort la 0 grade Celsius noaptea. Și mai știam că nu aveam cui să-i cerem ajutorul.

Încet-încet am lăsat gândurile la o parte, și am început să curățăm casa pentru a fi pregătită de marea operațiune. Alex împreună cu un prieten au reușit să curețe casa și să scoată toată mobila îmbâcsită de mirosuri insuportabile. Au curățat beciul, podul și bucătăria de vară. Însă cu cât curățau mai mult, cu atât mai descompusă părea casa. În una din camere, jumătate de tavan căzuse iar în cealaltă căzuse un perete. Imaginea era din ce în ce mai sumbră.

Câteva zile mai târziu, pe cărarea din fața cortului nostru, apare un bărbat cu mustață care ne zâmbește prietenește salutându-ne. Aflăm că este vecinul nostru și că locuiește puțin mai sus de terenul nostru, într-un mic cătun. Intrăm în vorbă și descoperim că barbatul care deși părea extrem de fragil, este de fapt priceput la toate. Îi place să lucreze la orice, este fierar, tâmplar, stupar, oier, agricultor, un adevărat meșteșugar, și toate într-un singur pachet de 60 de kilograme. Îl întrebăm dacă este interesat să ne ajute, bineînțeles contra cost, la reconstruirea casei. Bărbatul ne-a spus că nu are timp, că nu are cum să ne ajute și apoi ne-am spus la revedere.

Ne-am trezit a doua zi dezamăgiți și oarecum supărați… dar când am privit la stânga am observat figura slăbuță a bărbatului! Venise să ne anunțe că ne va ajuta la casă. Universul ne răspunsese. Salvarea venise!

În decurs de 10 zile, care nu au fost consecutive, Alex și vecinul nostru au muncit de dimineață până seara la casă. Au înlocuit 33 de bârne (lemnele ce alcătuiesc pereții casei), au decupat loc pentru o ușă între camere și au și montat-o, au schimbat un geam cu tot cu ramă, au reparat acoperișul și hornul, au adăugat bârne de susținere în beci, au prins pereții prin exterior cu scoabe, au schimbat jumătate din dușumeaua unei camere și au mai peticit fundația. În timpul acesta eu am înlocuit sute de bețe de alun ce susțin tencuiala pe pereți.

Pentru că acoperișul să fie reparat trebuia ca podul să fie curățat de cuiburile de viespii. Fiindcă nu ne dorim să pricinuim rău vreunei ființe inutil, am hotărât ca în loc să le fumegăm sau să le otrăvim, să le luăm cuiburile și să le mutăm. Am procedat astfel: am așteptat orele 11 noaptea pentru ca viespiile să se strângă în cuiburi și să fie amorțite de frig. Doi oameni au urcat în pod. Unul ținea un bidon mediu în timp ce celălalt tăia cuibul prins și îi dădea drumul în bidon. Apoi îi punea capacul și îl pasa celui care aștepta bidonul jos la scara de la pod. Acesta lua bidonul, îi scotea capacul și îl vărsa mai încolo, la vreo 50 de metri de casă. Și astfel în seara aceea am scăpat podul de vreo 30-40 de cuiburi de viespii fără să fie înțepat nimeni.

Când vecinul nostru a părăsit „șantierul”, am rămas doar noi pe baricade să terminăm pereții, tavanul și holul. Am tencuit pereții cu un amestec de ciment, nisip și var. Am reparat tavanul și am văruit. După ce s-a mai uscat mortarul, am bătut în cuie polistiren de 2 cm în camere pe pereți și de 5 cm în hol pe pereți și pe tavan. În pod am aplicat un strat de vată minerală de 5 cm. Am acoperit găurile dintre polistiren (fiindcă pereții nu au ieșit drepți) și cele de pe hol cu spumă poliuretanică. Am vopsit două geamuri în alb ca să se deschidă cât mai mult camera și am schimbat 4 geamuri lipsă/sparte. Peste polistiren am prins o pânză din in de culoare natur. Am curățat soba veche din metal și am tapetat-o prin interior cu cărămidă de șamotă. Pe hol am lipit linoleum pentru a fi mai ușor de curățat. 

Când a început frigul, pe la începutul lui octombrie, ne-am hotărât să ne mutăm în casă chiar dacă încă mai erau multe de făcut. Am terminat o cameră și ne-am amplasat cortul mic în mijlocul acesteia. Și în ziua de azi dormim tot în cort (iunie 2013) deoarece ni se pare extrem de confortabil. Între timp am construit un pat și rafturi, toate din scândură. După ce am terminat și camera cealaltă, prin decembrie, am mutat cortul împreună cu toate hainele și alimentele noastre. Noi îi spunem camera de seară. Tot aici am amplasat o sobă de teracotă.

Camera de zi este un fel de bucătărie, utilată cu o plită pe gaz, butelie, sobă, o așa zisă „chiuvetă”, o „canapea” care este de fapt bancheta din spate de la mașina noastră, un umeraș pentru hainele folosite frecvent, un cuier pentru geci, două băncuțe și multe covorașe din bumbac.

Holul este cămară pe timp mai friguros și un fel de baie pentru dușul din fiecare seară. Aici depozităm alimente, încălțăminte și diferite scule.

Beciul este locul în care ne depozităm murăturile, diferite alimente, scule și unelte, și scândura din care vom confecționa mobilă.

În pod nu depozităm nimic deoarece acesta se umple de cuiburi de viespii odată cu venirea primăverii. Și fiindcă nu dorim să ne luptăm cu acestea din nou, le lăsăm în pace.

În curte avem câteva șoproane în care ne depozităm uneltele utilizate frecvent, și lemnele de foc. Unul din acestea a devenit reședința celor două cățelușe pe care le-am adoptat, Bella și Bianca.

În ciuda eforturilor noastre nu am reușit să racordăm casa la curent electric. Aparatele electrocasnice (blender, râșnița, storcător) le alimentăm la un generator pe benzină de 650W atunci când avem nevoie de ele. Micile electronice (telefoane, acumulatori) pe care le deținem, le încărcăm pe la vecinii noștri (localnici). Le suntem extrem de recunoscători acestora pentru amabilitatea lor și ospitalitatea de care dau dovadă. Poate în viitor vom reuși să avem o sursă de curent mai aproape de casa în care locuim. În iarna 2013 am achiziționat un panou solar de 100W cu care reușim să ne încărcăm toate electronicile mici. 

Casa am renovat-o ca și cum ar fi a noastră. Nu ne-am zgârcit la materiale și nici nu am făcut rabaturi. Toate materialele le-am transportat (cu un total de peste 1300km din cauza distanței până la locul cu materiale) cu ajutorul mașinuței noastre, un minunat utilaj rusesc, LADA NIVA 4×4. Chiar dacă încă nu am locuit în ea decât vreo 4 luni, sperăm ca ea să ne țină și de cald și de rece. Materialele pe care le-am folosit deși nu sunt dintre cele mai ecologice, știm că noi compensăm cu toate plantele și toți copăceii pe care îi plantăm în fiecare toamnă/primăvară și prin viața curată pe care încercăm să o îmbrățișăm zi de zi. Poate că nu este foarte ecologic nici polistirenul, nici vata minerală, nici spuma poliuretanică, însă anotimpul secetos și mai apoi frigul nu ne-au permis să ne gândim la alternative.

Le mulțumim tuturor care au contribuit la realizarea casei, de la cei care ne-au îngăduit să locuim în ea, cei care ne-au produs amintiri extrem de amuzante, cei care au muncit cot la cot cu noi, până la cei care doar ne-au încurajat verbal. Fără voi tot am fi fost bine, însă nu se știe cum. Cu voi am reușit să ne întindem limitele aproape de maximul pe care îl credeam noi că-l avem și să învățăm să fim buni la toate, inclusiv la reconstrucții de case.

Va urma…

PARTEA 1 – Schimbarea

PARTEA 2 – Alegerea

PARTEA 3 – Terenul

PARTEA 5 – Prima grădină

PARTEA 6 – Căsuța noastră din deal I

PARTEA 7 – Căsuța noastră din deal II

PARTEA 8 – Căsuța noastră din deal III

PARTEA 9 – Căsuța noastră din deal IV

PARTEA 10 – Bella și Bianca

PARTEA 11 – Căsuța noastră din deal V

Galerie

PĂPĂDIA

Taraxacum officinale

„Fam. Asteraceae. Planta erbacee, perena, hemicriptofita, cosmopolita, mezofita, la temperatura si pH amfitoleranta, prezenta in toata tara, in locuri insorite sau semiumbrite, in pasuni, fanete, poieni, locuri necultivate, in culturi, pe marginea drumurilor de la campie pana in zona subalpina; vegeteaza pe soluri revene, pana la reavan-jilave, slab aprovizionate sau mijlociu aprovizionate cu azot.

Se mai numeste: buha, cicoare, crestatea, floarea-broastei, floarea-gainii, floarea-malaiului, floarea-sorului, floarea-turcului, flori galbene, galbinele grase, gusa-gainii, laptuca, lilicea, niparticli, ochiul-boului, ouale-gainilor, pana-vizgoiului, papa-gainii, papalunga, pui de gasca, turci.

Descriere

Rizom gros vertical, ramificat, lung de 1-2 cm, continuat cu o radacina pivotanta lunga pana la 15 cm, din care se desprind putine radacini secundare. Tulpina aeriana cilindrica, goala in interior, fara noduri, nefoliata, terminata cu o inflorescenta. Frunze lanceolate, atenuate in petiol, cu marginea inegal scobita, rezultand lobi triunghiulari acuti sau obtuzi, cu lobul terminal mult mai mare. Nervura mediana are pe fata superioara aspect de sant. Flori galbene, mari, ligulate, grupate cate 100-200 intr-un calatidiu, care se deschide dimineata si se inchide seara. Calatidiul are involucru lung, format din foliole patente sau rasfrante. Inflorire IV-IX (X). Fructe, achene globuloase (3-4 mm), fiind brazdate cu papus alb in forma de umbrela.

Compozitie chimica

Partile aeriene contin gliceride ale acizilor oleic, palmitic, stearic, ulei volatil, colina, glucoza, polioze, flobafene, acid tartric, substante proteice, substante antibiotice, alcooli triterpenici (arnidiol, faradiol), carotenoide, xantofile, flavoxantine, vitaminele A, B1, C, D, saruri de azot, calciu, fosfati etc. Radacinile contin alcooli triterpenici (taraxerol, taraxasterol, beta-amirina etc.), fitosterine (sitosterina, stigmasterina etc.), glucide (inulina, fructuoza, levuloza etc.), substante proteice, rezine, tiamina, colina, gliceride ale acizilor palmitic, oleic, linoleic, arginina, asparagina, acid nicotinic si amida acidului nicotinic, vitamine B, C, substante minerale.

Toxicologie

Sucul laptos poate provoca intoxicatii manifestate prin greata, voma, diaree, modificarea ritmului cardiac. Se aplica primul ajutor cu spalaturi stomacale, carbune activ, administrarea de medicamente cu rol de stimulare a activitatii inimii si plamanilor.

 Alimentatie

Primavara, frunzele se consuma proaspete sub forma de salata sau in supe si ciorbe. Mugurii florali se pot mura in otet de tarhon. In unele tari apusene prin acest aspect procedeu se obtine un surogat de capere.

Bioterapie

Radacina si partile aeriene ale plantei au utilizari terapeutice in medicina umana si veterinara culta si traditionala. Proprietati: tonic amar, tonic general, drenor hepatobiliar, depurativ sangvin, diuretic azoturic, decongestiv, antiputrid, antiscorbutic, circulator, tonifiant al pielii, colagog, eupeptic, astringent. Stimuleaza secretiile salivare si prin act reflex sau direct secretiile gastrice si intestinale. Activeaza procesele de eliminare a toxinelor din sange; mareste cantitatea de urina eliminata; scoate acidul uric din organism; modifica peristaltismul normal al ureterelor in crizele de calculoza renala, asigurand tranzitul calculilor sau al cristalelor disclocate si eliminarea lor. Stimuleaza pofta de mancare. Aprovizioneaza organismul cu vitamine (A, B, C, D) si saruri minerale. Planta este recomandata in angiocolita cronica, congestia ficatului, insuficienta hepatica, litiaza biliara, hepatita, hipercolesterolemie, litiaza renala, insuficienta renala, afectiuni ale cailor urinare, oligurie, tulburari circulatorii (cianoza, varice), obezitate, constipatie, fermentatii intestinale (enterocolite), hemoroizi, anemie, astenie, scorbut, celulita, pletora, paludism, entorse, pecingine, pistrui, negi, cataracta, acnee, boli endocrine. Pe langa acestea, medicina traditionala mai foloseste planta pentru stimularea secretiei pancreatice, in tratamentul cancerului si ca purgativ usor in prevenirea constipatiilor.

Recoltare

Planta intreaga (Taraxaci herba cum radicis) se recolteaza primavara inainte si la inceputul infloririi. Partile aeriene (Taraxaci herba) sau numai frunzele (Taraxaci folium) se recolteaza primavara prin aprilie-mai. Radacina (Taraxaci radix) se recolteaza toamna, in septembrie-noiembrie sau primavara de timpuriu, in martie-aprilie. Uscarea se face la umbra in strat subtire in locuri foarte bine aerate. Uscarea artificiala la 40-50 grade Celsius. Pentru tratarea multor afectiuni frunzele sunt folosite proaspete, imediat dupa cules.

Medicina umana

Uz intern

  1. Pentru tratarea unor afectiuni vasculare, pentru stimularea poftei de mancare, in dischinezie biliara, afectiuni cronice ale aparatului urinar, guta, cu eliminarea toxinelor din organism: infuzie, din 1-2 lingurite planta intreaga (frunze, rizom, radacina) uscata si maruntita peste care se toarna o cana (200 ml) cu apa clocotita. Se lasa acoperita 20 minute. Se strecoara. Se beau 2-3 cani pe zi.
  2. Pentru tratarea insuficientei hepatice, tulburarilor digestive functionale (digestie grea, indigestie etc.): decoct, din 1-2 lingurite pulbere, obtinuta din planta intreaga la o cana (250 ml) cu apa. Se fierbe 5 minute. Se strecoara. Se beau 1-2 cani pe zi.
  3. Pentru tratarea varicelor, ulcerului varicos, colecistitei: infuzie, din 2 lingurite planta maruntita, peste care se toarna o cana (250 ml) cu apa clocotita. Se lasa acoperita 15 minute. Se strecoara. Se beau 2-3 cani pe zi dupa mesele principale.
  4. Pentru tratarea eczemelor si celorlalte boli mentionate anterior: decoct, din 1-2 lingurite pulbere radacina la o cana (250 ml) cu apa. Se fierbe 5-10 minute. Se strecoara. Se beau 1-2 cani pe zi.
  5. Pentru tratarea obezitatii: decoct, din 1 lingurita amestec de pulbere papadie (40 grame), frunze mesteacan (20 grame), flori soc (15 grame), volbura sau scoarta de crusin (25 grame), la o cana cu apa. Se fierbe 5-10 minute. Se lasa acoperita 15 minute. Se strecoara. Se beau 2-3 cani pe zi, caldut, neindulcit, intre mese. Cura dureaza cel putin o luna.
  6. In mediul satesc pentru tratarea bolilor de ficat si imbunatatirea circulatiei sangelui: decoct, din frunze. Se bea in loc de apa.
  7. Pentru tratarea anemiei, angiocolitei, in arteroscleroza, artrita, astenie, boli endocrine, colica hepatica, litiaza renala si vezicala, congestie hepatica, eczeme, guta, hemoroizi, hepatita cronica, obezitate, oligurie, afectiuni renale si ale cailor urinare, urticarie si pentru stimularea poftei de mancare:
    1. Cura facuta primavara cu salata din frunze tinere de papadie
    2. Suc de radacina recoltata toamna, 1-2 linguri pe zi diluate cu apa
    3. Tinctura, din radacina cate 15-20 picaturi, de 2-3 ori pe zi, diluate cu o ceasca cu apa

Uz extern

  1. Pentru a trata cataracta: decoct, din tije florale, frunze si muguri. Cu solutia obtinuta se spala corneea, folosind un tampon de vata sterilizat.
  2. Pentru extirparea negilor: sucul alb de planta se aplica pe locul afectat de mai multe ori pe zi.
  3. Empiric, pentru tratarea tricofitiei: florile se rup si se freaca leziunea cu ele.

Cosmetica

Pentru tratarea tenului iritat, inrosit: decoct, din 2 linguri parti aeriene de planta, maruntite la o cana (200 ml) cu apa. Se fierbe 30 minute. Se strecoara. Se aplica comprese sau lotionari cu solutia obtinuta.

 Apicultura

Florile furnizeaza albinelor culesul de nectar si polen, mai ales in orele dinaintea pranzului. Productia de miere, 200 kg/ha.

 Vopsitorie

Planta intreaga poseda proprietati tinctoriale. Utilizata pentru vopsirea fibrelor naturale in galben. Se spala radacina plantei proaspat recoltata. Se pune intr-un vas si se acopera cu apa. Se fierbe pana cand culoarea galbena a solutiei nu se mai intensifica. Se strecoara. Se introduce materialul de vopsit. Se tine la cald pana se obtine nuanta dorita. Se scoate si se usuca.”

Constantin Parvu – Universul plantelor, editia a IV-a, Bucuresti, 2006, Editura ASAB

Noi consumam frunzele si florile galbene proaspete in sucul (smoothie) de dimineata si la prepararea salatelor.

Respectam cateva reguli:

  1. Sucul se bea dimineata, pe stomacul gol.
  2. Nu consumam mai mult de 3 zile la rand acelasi fel de frunze, deoarece toate plantele au o protectie naturala pentru a nu fi consumate in exces de vietati. Astfel, in frunze se afla anumite substante toxice in cantitati foarte mici care forteaza vietuitoarele sa nu consume zilnic aceleasi frunze si sunt fortate sa se hraneasca prin rotatie.
  3. Dupa suc nu se consuma nimic cel putin 30 minute.
Galerie

În așteptare cu regrete

Zilele trec iar primăvara a bătut la ușă. Și-a cerut drepturile iar nimeni nu are cum să i le refuze. Copacii au înflorit și iarba s-a înălțat. Gâzele de toate felurile mișună peste tot iar păsările se aleargă în văzduhul cel înalt. Șopârlele, căprioarele, vulpile și toate celelalte se hârjonesc pe ascuns. Toate vietățile simt natura și o îmbrățișează. Toate se bucură de prezent fără a trăi în trecut cu regrete sau în viitor cu așteptări. Pentru ele nu contează ce va fi sau ce a fost. Pentru ele contează ce este acum, în sfântul moment de ACUM.

Omul – plecat în gândurile din trecut și cufundat în planurile din viitor. El nici nu observă pomii care își deschid florile. Nu observă nici măcar cerul albastru sau vântul care îi atinge fața. El are ochii în jos iar mintea îi este în altă parte. El se gândește la ce a fost și ce va fi. Se gândește ca și cum aceste lucruri îl definesc. A uitat că doar momentul de acum este important. A uitat că pe el nu-l poate atinge nici viitorul și nici trecutul. A uitat că el este Divinitate. A uitat că viața este o înșiruire de evenimente care te vor împinge spre evoluție sau nu. A uitat fiindcă și-a creat o altă personalitate care trăiește în locul lui. Și atunci el continuă să ofteze posomorât și întunecat de gânduri care nu-i aparțin. Nu observă că păpădia este în floare, nici mugurii de salcie, nici că este înconjurat de albine care sug nectar. Totul nu mai are niciun sens pentru el fiindcă mintea lui este absorbită de probleme inexistente. Are momente scurte de luciditate în care se vede din exterior însă nu este de ajuns. La orice atingere zvâcnește și se tulbură ca nisipul din pârâu. Este prea puțin, prea târziu. Lupta este în desfășurare iar el nu vede nicio scăpare. Sentimente nedemne de el și nedorite îl cotropesc. Ele se hrănesc cu energia lui iar el este neputincios în fața lor. Cine va câștiga? Mintea sau sufletul? Ce va fi mai puternic? Dorințele orgoliului sau evoluția?

Zilele trec și pomii încep să se scuture. Omul nu-i observă încă. Natura își continuă ciclul indiferent că omul vrea să o observe sau nu. Vântul tot va bate iar soarele tot va străluci chiar dacă omul nu dorește să ia parte la frumosul tablou.

Și totuși ceva se întâmplă într-o zi. Este un miracol? Da, este viața. Așa este ea. Omul ajunge jos, pe fundul puțului și de acolo vede pentru prima oară lumina de sus. Acolo vrea să ajungă din nou. Acolo nimic nu-i mai poate face rău. Acolo a fost cândva însă a căzut fiindcă s-a împiedicat și nu a avut nicio frânghie de care să se agațe. Însă este mai bine astfel. Acum știe că odată ajuns jos nu mai ai unde să mergi decât sus. Omul se gândește că de data asta sufletul a reușit să convingă mintea de fabulațiile ei. A reusit să răzbească în pâcla formată de aceasta iar el deschide ochii și începe să observe. Își deschide aripile, își ia avânt și zboară din nou către frumosul necunoscut.  

Omul vede copacii scuturați pe jumătate, iarba de 10 cm și gâzele bâzâitoare. Ce s-a întâmplat? Unde a fost el când s-au întâmplat aceste lucruri? Cum de a pierdut aceste minunății? A fost plecat? Sau doar mintea i-a fost plecată? Poate a fost posedat și nici nu și-a dat seama. Dar dacă mintea l-a controlat pe el? Adevăratul el. Cum de s-a lăsat pradă orgoliului și dorințelor care nu-l reprezintă? Nu contează. Ce-a fost, a fost. Ce va fi, va fi. Ce este ACUM, este cel mai important.

Postat de Roxana

Nor de etichete

%d blogeri au apreciat asta: