Revenirea la Natură – Produse vegane BIO/ECO/Organice – Handmade – Vegan

Posts tagged ‘fructe’

Galerie

Postul – Pro și Contra

apa

Câteva dintre cele mai populare întrebări ale zilelor noastre – Ții post? Cât ai reușit cel mai mult? Dar ții post măcar vinerea, nu? Ce simptome de detoxifiere ai avut?  Ai mai putut să te ții pe picioare? Cât ai slăbit pe parcursul postului?
După 6 ani de veganism si un număr impresionant de experimente și experiențe proprii, am decis că este momentul să vă împărtășim părerea noastră despre acest nou trend.
Înainte de a porni pe drumul postului, ne-am documentat riguros și am citit experiențele altora. Am aflat cum se începe și cum se stinge un post. Am aflat simptomele și beneficiile. Ne-am stabilit un scop pentru care să intrăm în post, de obicei acesta era să ne vindecăm trupurile și să ne eliberăm mințile de lanțurile civilizației.
Astfel, am postit de mai multe ori, sau cel puțin am avut câteva încercări și de fiecare dată când am făcut acest lucru, Universul ne-a răspuns la întrebări înainte să apucăm să ducem până la capăt postul. Și noi, la fel ca majoritatea oamenilor care se supun chinurilor unui post, am pornit de la ideea că în momentul postului vom primi răspunsuri la întrebări existențiale.  Din păcate nu a fost chiar așa. Experiența a fost una foarte neplăcută și nenaturală de fiecare dată. Totul părea forțat și chinuitor.
Postul așa cum este definit în zilele noastre se referă la alimentarea organismului doar cu apă și aer pe o perioadă de timp determinată sau nu. Mulți nu știu că postul de care am auzit noi că era practicat de Marii Înțelepți se referea la meditație, liniște, odihnă, toate combinate cu lipsa alimentelor. Acești oameni nu se mai hrăneau cu alimentele în starea lor fizică, ci se hrăneau cu Energia Universului.

meditatie
Concluzia la care am ajuns noi după multe experimente – postul este o agresiune. O înfometare inutilă care stresează trupul. De ce? Părerea lui Alex este următoarea:
”În general toți cei ce merg pe regăsirea interioară și mai citesc câte una alta, află la un moment dat că a posti este super pentru a te regăsi cu propriul suflet. Mintea știți și voi că este cea care controlează corpul. Ei bine, în momentul în care se începe un post negru corpul transmite în continuu informația de foame minții. Mintea, din păcate (dar din fericire pentru cei cu partea spirituală) este asaltată de același stimul în mod continuu și la un moment dat se va plictisi și va renunța să mai proceseze foamea.
Partea bună este că vei avea o minte amorțită – deci spiritual vorbind vei crede că ți-ai găsit liniștea interioară… însă pe partea cealaltă tocmai ai exclus cel mai bun sistem de apărare al corpului – mintea…. ea fiind acum amorțită, corpul se va autoconsuma haotic neavând un procesor care să gestioneze fluxul normal.”

meditatie-luna
Nu pot să nu fiu de acord cu el, deoarece de ani de zile încerc să explic acest proces al postului iar el mi-a oferit răspunsul în câteva minute. Organismul nostru este un mic Univers care comunică cu noi prin intermediul minții. Atunci când mintea decide să ignore semnalele corpului, acesta va începe să consume rezervele proprii de grăsimi. Însă aceasta este o măsură de urgență, pe care corpul nu ar lua-o în mod obișnuit. În același timp va elimina și o parte din toxinele acumulate. Aceasta este partea cea mai avantajoasă a unui post. Cei care își doresc să slăbească foarte mult într-o perioadă foarte scurtă, au la îndemână soluția perfectă – postul. Aceștia ar trebui să știe că este posibil să slăbești și dacă vor mânca cât mai puțin, cât mai lichid (sucuri, smoothie), multa apă și plante vindecătoare. Atunci, ca să ne ofere energia necesară activităților zilnice, corpul va recurge și la consumarea depozitelor, însă nu într-un mod stresant pentru el.
Pe forumuri și pe rețelele de socializare am citit despre bolnavii care ajung la clinicile naturiste în stare terminală, sunt puși în post negru (doar cu apă) și într-un mod miraculos își revin. Părerea mea este că aceștia sunt organisme epuizate care dacă nu sunt alimentate cu substanțe de calitate superioară, pur și simplu nu au cum să supraviețuiască. De aceea nu cred că bolnavii grav care țin post doar cu apă se vindecă. Sunt sigură că de fapt aceștia sunt trecuți pe o dietă raw-vegană de lichide și plante vindecătoare.
Dacă pe un inginer de motoare îl aruncă cineva la groapa de gunoi, îi oferă doar apă și îl forțează să construiască un motor cu ce găsește acolo, ce s-ar întâmpla? În primul rând ar dura luni de zile, în care s-ar înfometa și și-ar folosi toată energia ca să caute componentele necesare. Șansele sunt foarte mari să moară înainte să reușească.
Dar dacă i se oferă toate componentele? Atunci nu ar mai conta nici măcar faptul că se află într-o groapă de gunoi, tot va reuși să construiască acel motor într-un timp scurt.
La fel este și corpul…dacă nu are materiale de construcție, cu ce să construiască? Cu gunoaie? Da, se poate să încerce în disperarea de a trăi, să se reconstruiască din gunoaie, însă în timp ce el se va chinui, de fapt va muri încet-încet.

fructe
Postul este o înfometare a unui organism care s-a obișnuit cu mâncarea, cu digestia. Mai circulă și ideea că toți suntem ca Iisus și că dacă el a postit, putem și noi. Adică de la 3-4 mese pe zi să trecem la a trăi doar cu aer poluat și apă calcaroasă. Este inutil să explic cât de diferite sunt vremurile în care trăia Iisus și cele în care trăim noi. La fel cum este inutil să menționez că mulți nu am ajuns la nivelul de prezență a lui Iisus.
Breatharianism-ul este un alt curent despre care auzim din ce în ce mai multe și iarăși avem impresia că suntem toți pregătiți să trăim cu aer. Nu contest faptul că se poate trăi o astfel de viață și nici nu contest existența oamenilor care trăiesc o astfel de viață. Însă când ei au renunțat la hrana fizică au renunțat definitiv și nu are nicio legătură cu postul acesta comercial pe care îl practică toată lumea ”bună” – o lună ținem post, apoi o lună mâncăm, apoi o săptămână iarăși ținem post, apoi iarăși mâncăm și tot așa. Și după aceea ne întrebăm de ce suntem obosiți, de ce ne îngrășăm și de ce ne apar la loc toate problemele. Oboseala intervine din cauza zăpăcelii organismului, grăsimea apare din cauza fricii organismul de a nu rămâne fără provizii data viitoare când este înfometat, iar problemele vechi sunt înlocuite cu alte probleme din cauza stresului la care este supus trupul.
Nu este nevoie să ajungem la înfometare ca să scăpăm de anumite probleme. Noi am găsit alte soluții, mai blânde, iar atunci când simțim nevoia să îi acordăm o pauză digestiei, facem următoarele:
1.    Mâncăm foarte puțin și des. Foarte puțin înseamnă un fruct/o legumă de câteva ori pe zi.
2.    Bem 2-3 litri de apă și/sau smoothie verde/fructe
3.    Cel mai important – ne odihnim!!!
4.    Râdem cât mai mult.
5.    Ne plimbăm în aer liber.
6.    Practicăm yoga și medităm.
7.    Citim sau lucrăm cu mâinile.
8.    Ne iubim și iubim.

yoga

Excluzând punctul 1, toate celelalte le facem aproape zilnic. Trupul nu are nevoie de înfometare, ci de liniște, puțină monotonie alimentară și multă iubire.
Sper că s-a subînțeles din articol că m-am referit doar la posturile ținute de cei care consumă doar vegetale(vegani). Celor care țin posturi din motive religioase și apoi sting postul cu cârnați le urăm multă sănătate cu speranța că vor adopta o alimentație cât mai potrivită pentru trupurile lor, pentru urmașii lor, pentru toate ființele non-umane și pentru acest Pământ.

fructe-inima

PRODUSE VALEA CURCUBEULUI

SUSȚINE VALEA CURCUBEULUI

Galerie

Cum folosim un șampon solid

Ce este un șampon/săpun natural? Săpunul natural este rezultatul reacției dintre o grăsime vegetală, apă și o bază. Aceasta din urmă dispare complet în urma procesului de saponificare, iar în cazul săpunurilor preparate la rece se finalizează după 3-4 săptămâni. Noi folosim doar metoda la rece deoarece astfel se păstrează toate proprietățile vindecătoare ale ingredientelor.

Care sunt diferențele dintre un săpun/șampon natural handmade și săpunul comercial ?

  1. Săpunurile naturale sunt preparate doar din materiale naturale, doar din ceea ce oferă Natura: uleiuri și unturi din semințe și nuci, uleiuri esențiale pure obținute prin distilare sau presare, plante macerate sau pulberi, fructe și legume. Săpunurile comerciale sunt obținute în fabrici industriale din produse chimice, resturi vegetale și animale.
  2. Săpunurile naturale NU usucă pielea ca cele comerciale, acestea hidratând-o, protejând-o de agresiuni externe și ajutând-o să se regenereze.
  3. Săpunurile naturale NU poluează Natura. Ceea ce provine din Natură ajunge în Natură. Cele comerciale poluează apa, solul, aerul omorând vietățile din mări, oceane, râuri și nu numai, prin conținutul ridicat de chimicale.
  4. Săpunurile naturale NU provoacă alergii pe când cele comerciale provoacă alergii, boli de piele și otrăvesc întreg organismul.
  5. Săpunurile naturale pot fi absorbite în siguranță de organism prin piele deoarece nu conțin produse chimice.

Cum folosim un săpun natural? Simplu…ca orice alt săpun, respectând o regulă foarte importantă – NICIODATĂ nu folosim săpunuri de orice fel (naturale sau comerciale) în zonele intime. Atât vaginul cât și penisul nu au nevoie să fie spălate decât cu apă din abundență. Folosirea săpunului în zonele genitale duce la leucoree, candidoze, iritații și inflamații.

Dar un Șampon natural? Aici sunt câțiva pași de urmat:

  1. Ne umezim părul COMPLET și aplicăm șamponul până face spumă.
  2. Spălăm bine părul și apoi clătim.
  3. Se poate repeta procesul de mai sus.
  4. Adăugăm o lingură de oțet la 1-2 litri de apă și ne clătim părul cu amestecul respectiv. Cantitatea de oțet și apă poate varia în funcție de lungimea părului, grosimea firului etc.
  5. Lăsăm pe păr câteva minute și clătim final părul. Gata! Părul este curat cu adevărat, fără chimicale în el.

Cât de des ne spălăm pe păr? La fel ca și pielea, părul și scalpul suferă din cauza agresiunilor interne și externe cum ar fi alimentația, stresul, cosmeticele nenaturale, poluarea etc. Astfel, fiecare om are un anumit grad de îngrășare a părului și fiecare om simte când trebuie spălat părul. Nu există o recomandare universală, pentru că fiecare este unic și trăim experiențe unice. Unii preferă la 2-3 zile, alții la 7 zile.

Cât ne ține un șampon? Depinde de mulți factori: lungimea părului, cât de des este părul, dacă este ondulat/creț, dacă ne șamponăm de două ori și mai ales…dacă depozităm corespunzător șamponul.

Cum depozităm un șampon natural? În comparație cu cele comerciale, săpunurile/șampoanele naturale au un conținut mare de uleiuri care necesită ca acesta să stea pe săpuniere lipsite complet de umezeală, de preferat din materiale cât mai naturale, lemn, piatră, porțelan etc.

Cam acestea ar trebui să le știm atunci când facem tranziția la un șampon solid sau un săpun natural. Dacă aveți și alte întrebări pe care le-am omis noi, vă rugăm să nu ezitați să ne întrebați aici sau puteți să ne trimiteți un email la valeacurcubeului@gmail.com

TRATAMENT natural pentru PĂR

SĂPUNURI

SĂPUNIERĂ naturală

Produsele Valea Curcubeului NU CONȚIN: produse de origine animală, E-uri, ulei de palmier, conservanți, coloranți artificiali, glicoli, LSS, aluminiu, detergenți, benzaldehidă, organisme modificate genetic, parabeni, alcool și alte produse chimice care sunt responsabile pentru nenumărate boli de piele și îmbolnăvirea organismului.

Dragoste pentru Natură

Pentru comenzi vă rugăm să completați formularul din secțiunea COMENZI sau puteți să ne contactați la valeacurcubeului@gmail.com

PRODUSE VALEA CURCUBEULUI

 

Galerie

Cămara Valea Curcubeului

În urmă cu 6 luni :

  • Uite, uite, au înflorit pomii fructiferi !

5 luni mai târziu:

  • Uite, uite au dat și roade !

Cam așa se desfășura entuziasmul nostru când am observat că pomii fructiferi au reușit să înflorească și apoi să rodească. După anul trecut, când ar fi fost o minune să vedem un fruct în pomi, anul acesta am stat cu ochii pe ei în permanență, încurajându-i să-și revină. Un factor important, a fost bineînțeles, vremea care oarecum i-a ajutat să fie productivi. Din păcate tot vremea i-a doborât pe majoritatea cu o secetă de vreo 3 luni pe timpul verii. Din păcate multe prune s-au uscat iar unele mere au rămas mici și acre. Din fericire noi am avut parte de mai multe ploi decât alte zone ale țării și astfel unii pomișori au reușit să rodească.

Astfel toate fructele din gemuri și compoturi provin din pomi complet neatinși de către mâna omului, NEMODIFICATE GENETIC și NESTROPITE cu otrăvuri. Toate gemurile și compoturile sunt NEÎNDULCITE, rămânând  la latitudinea fiecăruia cât de dulce dorește să consume gemul sau compotul. Acestea se pot îndulci după deschidere cu: miere, zahăr melasă, sirop de arțar, stevie etc. NU conțin CONSERVANȚI.

După ce am mâncat pe săturate prune și mere de toate felurile, am trecut la treabă. Astfel s-au născut:

  • Gemul de prune cu sâmburi cu un gust dulce-acrișor și o savoare deosebită datorată sâmburilor. Complet neîndulcit de către noi, poate fi îndulcit după deschidere în funcție de preferințe cu: stevie, miere, zahăr melasă, sirop de arțar etc.
  • Gemuri de prune fără sâmburi cu gust dulce, nemaifiind necesar adaosul de îndulcitor.
  • Gemuri de mere cu gust dulce-acrișor. Noi îl folosim neîndulcit, la fel ca toate celelalte gemuri, mai ales pentru plăcințele și clătite.
  • Compoturi de prune galbene cu gust dulce-acrișor și o aromă deosebită. Pentru prima oară în viețile noastre am gustat aceste prune și cu greu am reușit să ne înfrânăm să nu le mâncăm pe toate.
  • Compoturi de mere. În general gustul este unul dulce-acrișor, însă timpul le îndulcește mai mult.

Toate bunătățurile le puteți găsi în MAGAZIN

Produsele Valea Curcubeului NU CONȚIN: produse de origine animală, E-uri, ulei de palmier, conservanți, coloranți artificiali, glicoli, LSS, aluminiu, detergenți, benzaldehidă, organisme modificate genetic, parabeni, alcool și alte produse chimice care sunt responsabile pentru nenumărate boli de piele și îmbolnăvirea organismului.

Dragoste pentru Natură

Pentru comenzi vă rugăm să completați formularul din secțiunea COMENZI sau puteți să ne contactați la valeacurcubeului@gmail.com

PRODUSE VALEA CURCUBEULUI

 

Galerie

Sexualitatea și Menstruația

2/3 din viața mea mi-am petrecut-o întrebându-mă de ce mi se întâmplă menstruația. De ce în fiecare lună trebuie să suport dureri inimaginabile, depresii, schimbări bruște de comportament, hemoragii, bufeuri, rețineri de apă etc.? Sunt pedepsită pentru că sunt femeie? M-am născut blestemată? Sau pur și simplu așa sunt lucrurile iar eu nu am nicio putere să le schimb?

Povestea mea

Timp de 17 ani am experimentat hemoragiile menstruale. Îmi aduc aminte cu o oarece tristețe de prima întâlnire cu ele. Eram o copilă de 10 ani, veselă, cu gândul la joacă și la școală. Fusesem avertizată că voi începe să sângerez lunar, însă nu i-am dat importanță pentru că era greu de acceptat la acea vârstă o asemenea veste. Într-o zi ca oricare alta, eram îmbrăcată cu un trening alb primit de Crăciun iar la un moment dat m-am simțit umedă, ca și cum aș fi avut un accident de bebeluși. Când am văzut frumosul meu costumaș alb că era pătat de roșu, m-am făcut albă la față și am țipat. Mi-am sunat familia și am fost instruită corespunzător de data asta. Mi s-a spus că voi avea aceste sângerări toată viața mea, că voi avea dureri în partea lombară și că sânii vor deveni și ei dureroși. Cea mai proastă veste a fost că nu voi scăpa de acest blestem decât la bătrânețe. Bineînțeles, toate aceste pronosticuri s-au adeverit. Cu cât înaintam în vârstă cu atât devenea de nesuportat. La un moment dat, cred că aveam în jur de 24 de ani, luam câte 3 pastile de dureri deodată și tot nu cedau durerile. Iar sângele era de culoare închisă și era însoțit de cheaguri enorme chiar și de 4-5 centimetri. Ciclul meu menstrual era astfel: între 7 și 10 zile dureri premenstruale, depresii, rețineri de apă și alte simptome, între 7 și 10 zile hemoragia, și ce mai rămânea încercam să-mi revin ca să pot să o iau de la capăt. Era un iad pe care mi-l făceam cu mâna mea lunar.

Însă totul s-a schimbat odată ce mi-am schimbat alimentația. Pentru prima oară în viața mea nu m-am mai simțit o femeie supusă la chinuri lunare, ci o femeie liberă. Menstruația s-a diminuat încet dar sigur, iar acum după 4 ani de veganism, menstruația se rezumă doar la o zi de dureri suportabile și ceva sângerări. Într-adevăr rezultatele nu au apărut peste noapte, însă uitându-mă în urmă, față de scenariul de groază prin care treceam în fiecare lună, acum mă simt ca renăscută.

Pentru că sunt o ființă curioasă și pentru că niciodată nu m-au mulțumit răspunsurile fără sens, am decis să-mi caut propriile răspunsuri la întrebările despre menstruație. Iar acum după 30 de ani de viață pe acest Pământ, am reușit să-mi răspund la cele mai apăsătoare întrebări pe care le-am avut vreodată.

Ce este menstruația, ovulația și ciclul menstrual?

  • Ovulația este perioada în care un ovul este eliberat din ovare. Acesta străbate trompele uterine până în uter și așteaptă circa 48 de ore să fie fecundat.
  • Menstruația se produce înainte de ovulație, atunci când mucoasa uterină – endometrul – se îngroașă, pregătindu-se pentru o posibilă concepție. Dacă ovulul eliberat la ovulație trece nefertilizat prin uter, țesuturile endometriale îngroșate nu mai sunt necesare și sunt reabsorbite aproape în totalitate. Ceea ce rămâne este eliminat într-o perioadă scurtă de timp, sub forma unui mucus.
  • Ciclul menstrual este perioada în care se desfășoară ovulația și menstruația.

Deci, am aflat că menstruația este un proces nedureros, aproape nesimțit de organism, eliminat sub formă de mucus, și atunci ce se întâmplă? Cum de am ajuns să considerăm că este normal să avem hemoragii vaginale lunare și să credem că este normal acest lucru?

„Hemoragia în uter nu este câtuși de puțin mai normală decât hemoragia în creier sau plămâni.”

Ce se întâmplă la menstruație?

Atunci când mucoasa uterină – endometrul – se îngroașă în fiecare lună, se creează multe vase minuscule de sânge. Acestea sunt întărite cu ajutorul bioflavonoidelor și alte nutrimente înrudite. Dacă se întâmplă ca nivelele de estrogen din sânge să fie ridicate, și/sau rezerva de bioflavonoide să fie scăzută, atunci, în locul acestora, corpul va folosi ce are la îndemână, adică estrogenul, pentru a întări pereții vaselor sangvine. Cercetările au descoperit că bioflavonoidele și hormonul numit estrogen sunt surprinzător de asemănătoare, chiar interschimbabile în unele din funcțiile lor – inclusiv în folosirea lor pentru a întări pereții vaselor sangvine.

Însă este o problemă cu folosirea estrogenului în pereții capilari. Corpul încearcă întotdeauna să mențină stabil nivelul de estrogen din sânge. Poate să fie la un nivel scăzut, constant, sau la un nivel ridicat, dar în orice caz, țelul organismului este să-l mențină stabil. Când producția de estrogen din ovare scade în mod natural, la aproximativ 12 zile după ovulație, nivelul de estrogen din sânge scade și el. Dacă se întâmplă să scadă foarte mult, corpul va încerca să ridice nivelul acestuia prin retragerea de estrogen din pereții vaselor sangvine din întregul organism, slăbindu-le și determinându-le să fie poroase (ca un burete). Poate ați observat ca în acest moment din lună chiar și o mică zgârietură sângerează mai repede.

Când se întâmplă acestea uterului, minusculele arteriole ale endometrului sunt lăsate într-o stare foarte fragilă și sunt incapabile să facă față micilor contracții implicate în regresia endometrului, ca să nu mai vorbim de orice fel de creștere a presiunii sangvine datorate congestiei toxice și constipației. Astfel ele se sparg în proporție mare, iar țesuturile endometriale pe care le alimentau încep să moară într-o proporție la fel de mare. Mijloacele prin care acele țesuturi ar fi putut fi reabsorbite au dispărut, iar mucoasa, sângele și mucusul sunt vărsate în ceea ce am ajuns să numim „menstruație”. Când ovarele încep din nou să producă estrogen câteva zile mai târziu, sângerarea se diminuează și apoi se oprește.

Două lucruri rezultă clar de aici: 1) că estrogenul din pereții vaselor sangvine nu ar fi fost retras dacă nivelele de estrogen din sânge nu ar fi scăzut; 2) că o alimentare din belșug cu bioflavonoide și nutrimente înrudite ar face ca acestea să fie folosite în construcția de capilare în primul rând, în locul producerii de estrogen, astfel evitându-se riscul sângerării datorate retragerii estrogenului din vasele sangvine.

După menopauză, această scădere este evitată în mod natural, datorită nivelelor scăzute, dar stabile, de estrogen produs. Poate fi evitată și pe cale nenaturală prin ingerarea de medicamente cu hormoni sintetici, care o mențin la un nivel stabil. Dar înainte de anii de menopauză, de fapt, intervenția acestor creșteri și scăderi în producția hormonală este o parte naturală a ciclului de fertilitate, și nu rezultă niciun beneficiu din controlarea artificială a nivelului hormonal. Ceea ce nu este natural, totuși, este sângerarea menstruală – iar aceasta poate fi eliminată prin schimbarea alimentației, pentru a sfârși cu congestionarea toxemiei și a asigura o alimentare din abundență cu nutrimentele necesare menținerii unor vase de sânge viguroase.

De ce mi se întâmplă menstruația?

Având o alimentație modernă, bazată pe alimente de origine animală, mâncare gătită, alcool, băuturi carbogazoase, alimente procesate (zahăr, sare, ulei), acestea perpetuează o stare de toxicitate a corpului. În același timp se instalează și un deficit de elemente esențiale corpului, ducând la o întrerupere a transportului substanțelor nutritive înspre celule, precum și a deșeurilor dinspre celule, în tot organismul. Vasele de sânge devin mai poroase, permițând fluidului să se prelingă între celulele țesutului, acest fapt creând congestie. Reziduurile de la o digestie improprie duc la o stare de intoxicare a întregului organism, numită toxemie. Deficiențele alimentare și dezechilibrul hormonal asociat acestora se combină, făcând să crească fragilitatea pereților capilari, astfel încât, sub presiunea crescută a congestiei nenaturale, aceștia se rup atunci când uterul se contractă pentru a se descotorosi de țesuturile endometriale care nu mai sunt necesare după ce ovulul nefertilizat a fost eliminat.

Din cauza faptului că organismul devine incapabil să proceseze asemenea alimente corpul ajunge din starea lui naturală alcalină într-o stare acidă. Când corpul încearcă să devină alcalin, prin menținerea calciului din sânge la nivele ridicate, se dezechilibrează nivelul mineralelor, epuizând calciul din oase, și depozitând excesul de calciu în articulații, vase de sânge și organe. Consumul ridicat de grăsimi saturate înfundă vasele de sânge și face ca sângele să se îngroașe cu reziduuri, diminuându-i capacitatea de a transporta oxigen și substanțe nutritive. 

Corpul trebuie să facă față la proteinele în exces, la cantitățile imense de zahăr și sare consumate zilnic, precum și la poluanții externi, adesea de neevitat, ingerați zi de zi, în cadrul stilului de viață modern. Organismul ajunge să stocheze ceea ce nu poate elimina în celulele adipoase și în interiorul vaselor sangvine, în organe și încheieturi. Rămășitele de la o digestie incompletă se adună în intestin și în organele de eliminare suprasolicitate, blocând funcțiile normale ale organelor. Și astfel se creează o stare de intoxicare a întregului organism.

Aceste deșeuri atrag necazuri pentru organism – toxinele din mediu sunt depozitate în țesuturile adipoase sau scapă de la a fi descompuse de către ficatul suprasolicitat și migrează spre organele mai îndepărtate (inclusiv spre creier), unde corpul, slăbit fiind, nu mai poate avea de-a face cu ele. Aceste țesuturi și depozite de otrăvuri devin terenul propice pentru hrănirea și înmulțirea microbilor și paraziților (coabitanți naturali ai corpurilor noastre), dar al căror număr scapă de sub control într-un mod alarmant, pentru că sistemul imunitar slăbit nu mai are rezervele necesare pentru a se ocupa de ei. În cele din urmă, în disperarea de a supraviețui, celulele se întorc la forme primitive, care pot funcționa, practic, în condiții de înfometare. Din nefericire pentru organism, cu cât celulele devin mai primitive, cu atât mai puțin ele își îndeplinesc „directivele” date de organul de care aparțin, începând să adopte un comportament independent, reproducându-se rapid, fără să poată fi controlate și astfel zona încărcată de toxicitate devine canceroasă

Majoritatea dintre noi, având un stil de viață occidental și o alimentație modernă – cu excesele, deficiențele și denaturările sale – trăim într-o stare de toxemie cronică. Corpurile noastre încearcă în mod repetat să scape de această situație, prin „răceli”, „febră” și descărcări frecvente de mucus încărcat de toxine. În uter, aceasta ia de obicei forma unei descărcări albicioase, numită leucoree (etimologic: „scurgerea albă”). Leucoreea, la fel ca menstruația, este o stare inflamatorie, o stare de „scurgere” a mucusului, datorită congestiei cronice și inflamării. S-a observat că femeile care au scurgeri abundente de mucus de acest fel sunt de asemenea susceptibile să aibă simptome menstruale severe – ca și probleme cu constipația. La fel ca orice altă stare inflamatorie, leucoreea se produce într-un corp acidificat, înfundat de produșii secundari ai consumului exagerat de proteine.

Congestia și inflamarea datorate toxemiei cauzează fragilitatea și lărgirea uterului, o presiune ridicată a sângelui, care supun la mare efort capilarele fine ale endometrului. Acestea, la fel ca toate vasele de sânge ale organismului, devin periodic mai mult sau mai puțin fragile, ca reacție la creșterile sau descreșterile de estrogen sau vitamina C din substanțele nutritive, de bioflavonoide și beta-caroten, toate acestea jucând un rol important în întărirea pereților capilari.

O funcție importantă a vitaminei C este să formeze și să mențină rezistența materialului gelatinos numit colagen, sau „țesut conjunctiv”, care ține laolaltă toate celulele din organism – inclusiv pe acelea din pereții vaselor sangvine. Bioflavonoidele – substanțe vegetale care se află întotdeauna în alimente naturale care conțin vitamina C – protejează această vitamină și îi reduc cantitatea, dacă este necesar. O deficiență alimentară a substanțelor nutritive necesare formării colagenului va determina colagenul să fie subțire, poros și va cauza congestia țesuturilor cu substanțe străine, care se infiltrează prin pereții capilari subțiri – incluzând viruși, toxine, substanțe rămase de la medicamente, substanțe alergene și reziduuri de la o digestie improprie. Acest lucru se întâmplă în „acumulările de apă”, sau edeme, care umflă gleznele și degetele în timpul sarcinii și pe măsura înaintării în vârstă.

Aproape nimeni, în civilizația modernă, nu primește destul din acești nutrienți esențiali din alimentația sa. Cantitățile din alimente și băuturi industrializate sunt neglijabile, chiar și cantitatea lor din fructe – în mod normal, fructele fiind cea mai bogată sursă naturală, cantitatea de nutrimente din ele se reduce considerabil după ce fructul este cules și lăsat la depozitat înainte de a fi consumat. Cu excepția acelora care obișnuiesc să consume zilnic o mulțime de fructe proaspete, majoritatea dintre noi trăim într-o stare de „scorbut subclinic” – cu sângerări și secreții bolnave, ne învinețim ușor, rănile și oasele se vindecă greu, avem probleme la ochi și imunitate slabă. Iar la femei, această stare intensifică sângerarea menstruală.

Cercetătorii au observat că o alimentare bună cu bioflavonoide, în particular, pare să fie esențială pentru menținerea unor pereți capilari puternici. Sucurile din comerț și majoritatea suplimentelor de vitamina C, din care multe se bazează pe a păstra un nivel ridicat al vitaminei, nu conțin și bioflavonoide. De fapt, chiar și atunci când oamenii consumă citrice – una dintre cele mai bune surse naturale de vitamina C – adesea ei aruncă partea albă a cojii – exact partea bogată în bioflavonoide! Astfel că nu este surprinzător că atât de mulți dintre noi au deficit de aceste nutrimente – și nici că pereții vaselor noastre sangvine sunt slabi.

Unele cercetări au indicat faptul că beta-carotenul – nutrimentul care se transformă în vitamina A în timpul digestiei – poate juca un rol similar. O deficiență de vitamina A cauzează o creștere anormală și moartea prematură a celulelor din mucoase, cum ar fi și cele care căptușesc uterul, iar „acumularea de deșeuri din abundență” este eliminată și contribuie la producerea leucoreei. Se bănuiește că beta-carotenul poate avea un rol important pe căi încă neidentificate la rezistența împotriva sângerării. Deloc surprinzător, acest nutriment se găsește adesea în cantități mici în dietele moderne. 

Ce trebuie făcut?

Ce trebuie să fie schimbat în alimentație pentru a elimina menstruația? Mâncărurile care contribuie la starea de toxemie să nu mai fie consumate. Alimentele care construiesc sănătatea și în special țesuturi conjunctive puternice, fără să suprasolicite digestia, să fie singurele consumate. Corpul este ajutat să elimine reziduurile toxice adunate în anii anteriori de stil de viață și alimentație sărace.

Fără îndoială, cea mai dificilă parte a acestei schimbări, pentru majoritatea oamenilor, este prima. Asta înseamnă să nu mai consume mâncăruri care înglodează sau acidifică organismul. Asta înseamnă eliminarea produselor animale – carne, pește, lactate, ouă – zahăr și sare rafinate, ca și reducerea semnificativă a alimentelor bazate pe cereale uscate și chiar a grăsimilor vegetale procesate (uleiuri). Alimentația, în esență, trebuie să devină „cu adevărat vegetariană”, sau vegană, cu o predominanță de fructe și legume proaspete, vii, în detrimentul celor gătite. În particular, cu cât este mai mare proporția de fructe vii în dietă, cu atât mai puțin sunteți dispuse la a mai avea menstruație. 

Cel puțin 50% și, în mod ideal, un procent ridicat din mâncarea de la fiecare masă ar trebuie să fie format din hrană vie, iar aceasta să fie consumată prima. Asta pentru că enzimele prezente în porția vie să poată ajuta corpul să digere conținutul întregii mese, inclusiv partea gătită.

Enzimele sunt molecule proteice produse de fiecare celulă și țesut din corp, și sunt folosite în fiecare proces metabolic. Ele descompun alimentele și transportă nutrimentele; mută reziduurile celulare și le pregătesc pentru eliminare; atașează fierul de celulele roșii din sânge (hematii) și fosforul de oase și de țesuturile nervoase; dizolvă cheagurile de sânge și fac posibilă concepția; iar ca parte a sistemului imunitar, ele atacă și descompun otrăvurile și substanțele străine din sânge și țesuturi. 

Toate alimentele, în starea lor neprelucrată termic – chiar și carnea – conțin enzimele necesare propriei lor descompuneri. Dacă mâncarea este consumată nepreparată termic, propriile ei enzime o pot digera până la 75%, fără să facă apel la rezervele organismului. Gătirea alimentelor la temperatura de 53 grade Celsius distruge toate enzimele din acestea. Dacă stai la o masă cu asemenea mâncăruri din care au murit enzimele, corpul tău va trebui să aducă enzime din altă parte ca să le digere. Printre alte lucruri, asta slăbește sistemul imunitar. S-a observat că după o masă alcătuită din mâncare gătită, numărul de globule albe ale organismului crește, pentru că aceste celule sunt folosite ca să se transporte un supliment de enzime din organism la tubul digestiv, pentru a ajuta digestia. Dacă acele globule albe din sânge ar trebui să fie folosite ca parte defensivă a sistemului imunitar, atunci capacitatea organismului de a face față bolii ar suferi temporar. Pe de altă parte, o masă care este alcătuită din alimente vii – sau după o masă alcătuită atât din alimente vii, cât și gătite, dar la care cele vii au fost consumate primele – această creștere a numărului de globule albe este nesemnificativă.

După ani de zile de consum dominat de alimentele golite de enzime, rezervele de enzime ale corpului sunt serios secătuite. Organele implicate – în special pancreasul, producătorul a numeroase enzime digestive – se umflă datorită supra-activității, apoi este epuizat, iar în final cedează de tot. Alimentele nu mai pot fi digerate corespunzător și sfârșesc prin a fermenta în tubul digestiv, producând toxine care sunt absorbite în fluxul sangvin și depozitate la încheieturi și în țesuturile moi. Apar situații precum constipația, boli sangvine, ulcere sângerânde, guta și artrita. 

Când consumăm alimentele vegetale pe care corpul nostru a fost menit să le consume, digestia este ușoară, eficientă și creează foarte puține reziduuri. Dintre toate alimentele, fructele sunt cele mai plăcute la gust și cel mai ușor de digerat. Ele asigură o hrănire completă, inclusiv proteine adecvate, grăsimi esențiale, minerale și vitamine. Atât de integral folosibil de către organismul uman este fructul copt, încât singurele produse reziduale, în afară de fibrele vegetale sunt dioxidul de carbon și apa – complet netoxice. La o dietă bazată foarte mult pe fructe nu intervine constipația; bacteriile intestinale benefice populează intestinul gros; corpul rămâne într-o stare alcalină – care este de preferat – în locul uneia acide; sângele este curat și liber de reziduuri, iar circulația și presiunea sângelui sunt la parametri normali; nu se mai acumulează depozite de toxine – iar toxinele și reziduurile deja stocate în organism se elimină în mod gradat. 

Fructele sunt bogate în bioflavonoide, în special. De fapt, dacă alimentația este bogată în acestea, atât de pregătit este organismul să folosească aceste nutrimente în construirea unor pereți puternici ai vaselor de sânge, încât consumul din belșug de fructe proaspete, de sezon, este uneori de ajuns pentru a reduce considerabil următoarea menstruație.

Mențiuni de final

Având în vedere că articolul din care am spicuit ideile principale, l-am găsit cu mare dificultate, denotă faptul că încă o dată nu se dorește informarea corectă despre efectele alimentației asupra organismului uman. Din punctul meu de vedere efectele unei alimentații nocive asupra corpului uman sunt devastatoare. Iar acest lucru se observă cel mai bine la femei în fiecare lună.

Interesele marilor companii de a-și vinde produsele cancerigene și poluante – absorbante, pilule, medicamente de dureri – au devenit atât de importante încât și informarea online a devenit dificilă. Toată mass-media ne bombardează cu reclame și anunțuri că așa trebuie să fie menstruația, că așa a fost întotdeauna și așa va fi o veșnicie, un calvar pentru femei. Că trebuie folosite tampoanele lor, că trebuie să luăm medicamentele lor. Însă tirania acestora ia sfârșit și a venit momentul să ne punem întrebări și să aflăm de ce ni se întâmplă menstruația și nu cum supraviețuim de la o zi la alta sângerând lunar. Sper că totuși acest articol să-și fi făcut efectul și să fi trecut dincolo de dogmele corporațiilor (dogma = teză, doctrină politică, științifică etc. considerată imuabilă și impusă ca adevăr incontestabil)

Din punct de vedere mental, menstruația are efecte nu numai asupra femeilor ci și asupra persoanelor din jurul lor. În perioada aceea în care femeile își pierd controlul emoțiilor și totul devine confuz pentru ele, același lucru se întâmplă și cu bărbații din viețile lor. Ei nu pot să înțeleagă și nici nu au cum, de ce femeia de lângă ei se comportă irațional deodată. Problema nu este că ea se comportă irațional ci că acest lucru se petrece în fiecare lună. Astfel se va instala și un sentiment de sațietate care poate duce la foarte multe neînțelegeri și chiar despărțiri. Este un citat care spune: ”10% dintre conflicte sunt din cauza diferențelor de opinii și 90% din cauza tonului vocii”. Și știm cu toții că atunci când este perioada aceea ”fericită” a lunii, nicio femeie nu se mai abține de la certuri și țipete.

Eu recomand tuturora, nu numai femeilor, să mănânce curat, vegetal, cât se poate de organic, și cel mai important, lipsit de cruzime. Că este vorba de vegani sau raw-vegani, nu contează. Sănătatea nu este un premiu pe care trebuie să-l câștigăm ci o stare naturală care există într-o viață armonioasă.

Acum că ai aflat că nu este necesară suferința ta lunară, ce vei face în continuare? Le vei umple buzunarele unora în timp ce suferi în vârful patului în fiecare lună? Vei continua să-i îndepărtezi pe cei dragi ție? Sau iți vei schimba viața acum, până nu este prea târziu?

 ––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Sursa – articolulMenstruația – chiar este necesară?” europeanmedicalfoundation.org

Pentru cei care doresc articolul în întregime, vă rog să mă contactați la valeacurcubeului@gmail.com sau puteți să-l căutați pe Google.

Celor care doresc să aprofundeze acest subiect și să înțeleagă mai bine mecanismul acesta complex, denumit corpul uman, le recomand să citească ”Să trăim sănătos fără toxine” de Robert Morse. O carte extraordinară, foarte bine documentată, care nu ar trebui să lipsească din nicio bibliotecă.

Postat de  Roxana

Sexualitatea și Organele Sexuale I

Sexualitatea și Leucoreea

VEGAN

PRODUSE VALEA CURCUBEULUI

 

Galerie

Alimentația II

În prima parte a acestui articol am pus accentul pe întrebările primite de la ceilalți referitoare la mâncare și pe miturile care s-au dezvoltat în jurul alimentației vegane. În această parte și în urmatoarele aș dori să lărgesc ideea de veganism. A fi vegan nu înseamnă doar a mânca vegetal ci înseamnă să nu rănești, să nu distrugi, să iubești necondiționat și să fii curajos când vei deschide ochii și vei observa că răul există la fiecare pas pe care îl faci. Însă el există doar pentru a-ți demonstra tu însuți că tu ești dragoste, iar o dată ce vei ști acest lucru, vei observa viața așa cum este ea și vei înțelege de ce se întâmplă anumite lucruri.

  1. „Dar produsele cosmetice ce au? Nu sunt ele făcute ca să ne facă viața mai frumoasă?” Probabil, cândva produsele cosmetice naturale așa au pornit, ca să ascundă defectele femeilor și să le facă mai plăcute vizual. În zilele noastre cosmeticele sunt niște prafuri toxice fără nimic natural în ele, testate pe milioane de animale care, logic, nu doresc să se dea cu ruj pe buze sau cu cremă de noapte. Deci nu este de ajuns că omorâm 150 de miliarde de animale pe an, mai este necesar să omorâm câteva zeci de milioane ca să ne testăm șampoanele cu ajutorul unor sadici numiți doctori. Noi am renunțat de ani de zile la produsele cosmetice toxice și testate pe animale. Ca și deodorant folosim piatra de alaun care este o piatră de sare, ca șampon și săpun folosim numai produse 100% vegane handmade (îi mulțumim Elenei pentru produsele ei de o calitate impecabilă http://naen-soap.com/). Alte cosmetice nu ne sunt necesare deoarece nu mai suntem posesori de mirosuri neplăcute.
  2. „Și animalele de la circ ce au? Nu sunt fericite acolo?” Având în vedere că sunt biciuite și mutilate ca să facă tot felul de giumbușlucuri, pe care în mod natural nu le-ar face, eu sunt sigură ca acele animale duc o viață îngrozitoare. Familia mea m-a protejat de trauma circului și nu am avut ocazia să particip la o asemenea batjocură, însă am văzut ce se întâmplă în spatele culiselor și nu este o priveliște plăcută. Atâta umilință și cruzime, încât câteodată este greu de suportat. La fel este și în cazul parcurilor acvatice. Mamifere superbe ca orcile sunt obligate să stea într-un acvariu de câțiva metri. Ele în mediul lor natural, oceanele, parcurg zeci de kilometri zilnic. Și totul pentru ce? Pentru amuzamentul meu? Sau pentru buzunarele unora care se îmbogățesc călcând la propriu pe cadavre. Nu, mersi. Așa ceva este o barbarie și așa cum multe state din Europa, Asia și America au renunțat la circul cu animale, așa vor renunța toate, fiindcă oamenii nu mai fac cerere pentru cruzime.
  3. „Animalele de la grădina zoologică nu sunt fericite?” Expresia ”grădină zoologică” este probabil una dintre cele mai stupide expresii din lume. Grădina simbolizează un loc natural cu plante iar când îi pui zoologică lângă ea, are sensul de grădină cu animale. Deci este ca un fel de Rai acolo pentru animale? Nu, din contră, este ca un fel de Iad. Mă întreb ce ”savant” a venit cu ideea de a aduna mai multe animale în cuști și să le țină ca la expoziție. Nu erau de ajuns animalele pe care le vedeau oamenii pe lângă ei? Era necesar să aducă lei și girafe în Europa ca să se bucure și europenii de ele? Captivitatea și starea de sclav este un motiv de bucurie? Cum să te duci cu copilul tău la zoo și să-i spui: ”Uite, mamă, acesta este un leu, el trăiește în mod natural în Africa, însă niște oameni cu puști mari l-au chinuit aducându-l aici și îl țin în cămăruța asta de 3 pe 3 pentru ca tu să vezi cum arată un leu în realitate. Dar vezi să nu-i dai mâncare că ar putea să te muște, el fiind captiv acolo, iar tu fiind liber aici.” Este inimaginabil câtă tristețe poate să inspire un animal captiv, la fel ca un om captiv. Eu îmi aduc aminte când am fost dusă prima dată la zoo și a fost o experiență traumatizantă deoarece nu înțelegeam cum stăteau animalele acelea în cuștile acelea atât de mici. Am credința că oamenii încep să înțeleagă că animalele nu sunt pentru amuzamentul nostru aici pe Pământ, așa cum nu sunt nici pentru consumul nostru.
  4. „Dar așa au făcut strămoșii noștri!” Într-adevăr strămoșii noștri erau într-un stadiu de evoluție mult mai scăzut decât cel de acum. Asta înseamnă să facem la fel ca ei și să rămânem la același nivel sau înseamnă să evoluăm, să-i depășim în gândire? Să ne extindem aripile și să creăm o lume mai bună? Înseamnă să facem aceleași greșeli sau să învățăm să nu le mai repetăm?
  5. „Dar așa scrie în Biblie!” După părerea mea Biblia este o carte scrisă și rescrisă de atât de mulți autori care și-au lăsat fiecare amprenta pe ea, încât mă întreb câteodată cum au scăpat câteva din cele mai importante mesaje. Când a fost scrisă Biblia oamenii erau într-un anumit punct al evoluției lor. Mai simplu, atât înțelegeau ei să zică și să facă. Însă viața este schimbare continuă, deci cum să ne trăim experiențele la fel ca acum 5-6000 de ani? Oamenii de atunci nu știau mai nimic despre planeta pe care trăiau. Și totuși mesajele cele mai importante din Biblie au supraviețuit, însă sunt distorsionate de religii, fiecare după cum îi convine. Dar, pentru oamenii inteligenți, mesajul este același de când există Universul, și anume că totul este dragoste iar noi suntem toți unul. Asta înseamnă ca noi suntem dragoste față de tot și toate, inclusiv animale, plante, aer, apă, pământ.
  6. „Și animalul dacă duce o viață sănătoasă și carnea este ecologică?” Asta este noua găselniță a ”producătorilor” de carne disperați că le-au scăzut vânzările și se gândesc să intre în trend cu mâncarea bio și eco. Să fie clar: mâncare bio și ecologică nu poate fi decât o plantă. Ce înseamnă carne eco? Ei zic: animale nestresate și hrănite natural. Eu zic: minciuni! Animale nestresate sunt doar cele care trăiesc în libertate și cărora nu le fură nimeni puiul de lângă ele și plâng săptămâni întregi de dorul lui. Animal nestresat înseamnă acel animal care are libertatea să se aventureze unde dorește, fără să fie îngrădit sau încătușat. Animal nestresat înseamnă acel animal care moare de bătrânețe sau alte cauze naturale și nu de cuțitul omului. Este incredibil ce bazaconii inventează unii ca să prostească oamenii. Indiferent ce ar zice ei despre produsele lor, tot moarte aduci în farfuria ta, chit că este ”bio”, ”eco”, sau ”organică”, cadavrul este tot cadavru. În schimb agricultura naturală, ecologică, implică îngrijirea plantelor doar prin metode naturale și prin intervenția cât mai redusă a omului. În cazul plantelor este posibil acest lucru, însă în cazul animalelor este ori un animal liber ori un sclav. Simplu.
  7. „Nu sunt legumele și fructele modificate genetic și stropite cu diverse pesticide, fungicide și alte -cide?” Așa este. Multe legume și fructe sunt modificate genetic și apoi iradiate, însă aici este vina oamenilor nu a extratereștrilor. Pe cine să dăm vina că ne otrăvește hrana? Pe animale, așa că le torturăm pentru că este mai ușor să mâncăm o friptură îmbuibată cu prafuri? Indiferent a cui este vina, ceea ce putem face în această situație este în primul rând să ne punem următoarea întrebare: ”Prefer să mănânc mortăciuni, fluide, ovulații sau legume, fructe, cereale, nuci, semințe iradiate? Sau mai bine încerc să-mi fac viața mai ușoară și ori îi încurajez pe cei care produc vegetale ecologice cumpărându-le produsele, ori mă adun cu mai mulți prieteni și ne facem noi o mică grădiniță undeva și lucrăm cu toții la ea, ori îmi cumpăr o bucată de teren și îmi cresc pe ea ce îmi doresc eu?”
  8. „Și plantele simt durere.” Aceasta este o afirmație incorectă care din păcate o fac și mulți oameni care au cunoștințe de botanică. Plantele nu au un sistem nervos central și sunt incapabile de a simți durerea. Totuși sunt multe studii care atestă că plantele răspund la anumiți stimuli. De exemplu, plantele care ”ascultă” muzică clasică sunt mai arătoase decât cele care sunt supuse muzicii hard rock. Acestea din urmă tind să moară din cauza acestui fel de muzică. Plantele nu și-au dezvoltat abilitatea de a simți durere, care la animale (inclusiv om) este necesară pentru supraviețuire. Animalele au nevoie de această abilitate pentru a se feri de prădători. Plantele nu se apără de prădători fugind din calea lor sau din calea altor situații inevitabile. Deci putem să stăm cu toții liniștiți, atunci când mestecăm pătrunjel, acesta nu simte nimic, iar atunci când ajunge în stomac este transformat rapid de organism în energie vie astfel că energia lui se transmite în noi.

Va urma…

Alimentația I

VEGAN

4 ani de Veganism

REȚETE

Galerie

Alimentația I

Alimentația a devenit un subiect extrem de dezbătut în ultimii ani și cred din toată ființa mea că asistăm la cea mai mare și mai rapidă schimbare alimentară din istoria omenirii. Nu cred că omul a devenit vreodată conștient într-un timp atât de scurt de greșelile sale, așa cum o face omul contemporan în momentul în care eu scriu acest articol. Chiar acum, în timp ce eu tastez, undeva pe planeta asta cel puțin un om spune nu alimentației abuzive și îmbrățișează compasiunea și respectul față de cei care îi sunt vecini pe planeta asta.

Este într-adevăr ridicol de câtă nebunie a dat dovadă omul, și câte dezastre a putut să provoace. Într-o parte a lumii sunt protejați câinii prin legi și în alta sunt masacrați în piețe publice. Într-o parte a globului sunt măcelăriți delfini și în alta sunt o specie protejată prin legi. Într-o parte a globului elefanții sunt batjocoriți și mutilați pentru amuzamentul unora și în altă parte organizațiile se chinuie să prevină extincția lor. Într-o parte a globului sunt omorâte zeci de mii de găini pe zi iar în alta oamenii le spală în chiuvetă și le usucă cu foehn-ul (spre deliciul găinușelor J). Într-o parte a lumii mamele văcuțe sunt despărțite de proprii copii pentru că aceștia să ajungă în farfuria unor oameni, iar în altă parte se sărbătorește nașterea unui vițel cu mare fast iar mama nu va fi despărțită niciodată de puiul ei.

Și toate se petrec la noi pe planetă. Pe planeta aceasta extraordinară care este un conglomerat de minuni.

Ne bucurăm că facem parte din schimbare și că putem să fim martorii acesteia. În câțiva ani s-au schimbat atât de multe iar câteodată este greu să ținem pasul cu ultimele noutăți din lumea veganismului. Atâtea personalități care ajung să își schimbe modul de percepție asupra alimentației lor încât este imposibil să mai deschizi televizorul, sau paginile de socializare, și să nu afli că X a devenit vegan sau că era de nu știu câți ani însă nu s-a mediatizat lucrul respectiv.

Este încă dureros să înțelegem de ce omul spune că iubește doar anumite animale și pe altele le mănâncă, însă totul face parte din tranziție iar veganismul este o decizie pe care oricine o poate lua, din orice motiv, chit că este vorba de alimentație, ecologie sau compasiune. Iar modul de a te hrăni poți să-l schimbi prin simpla afirmație: Pentru mâncarea din farfuria mea nu a suferit nici o ființă.

În decursul anilor am primit o serie de întrebări de la diverse persoane și aș dori să le expun în cele ce urmează.

  1. „Te-ai mai întoarce vreodată la a mânca mortăciuni, fluidele acestora sau ovulațiile lor?” Întrebarea reală este de fapt ceva de genul: „Niciodată? Nici carne? Nici lapte? Nici brânză? Nici ouă? etc”. Răspunsul este și va rămâne același întotdeauna: am provocat destulă suferință în cei 27 de ani de alimentație ”omnivoră”. Îmi ajunge. Următorii ani, oricâți vor mai fi ei din călătoria aceasta, îi voi petrece fără cruzime în farfuria mea și a celor din familia mea. Niciodată nu îi voi pune în gura copilului meu, soțului meu, oricărui membru al familiei mele, prietenilor mei și oricărui om care îmi va călca vreodată pragul, suferință. De ce aș face așa ceva? Altceva nu este de mâncat?
  2. „Dar pește? Peștele nu este un animal, este mai mult o plantă. Dar icrele?” Pentru cei care încă nu au aflat că peștele este tot un animal…aceștia trebuie să știe că indiferent de faptul că majoritatea dintre ei nu țipă de durere (neavând corzi vocale) ca mamiferele terestre, ei tot pot percepe durerea la fel ca toți cei care au un sistem nervos central. Când li se prinde cârligul acela în cerul gurii nu există niciun dubiu că ei simt durerea aceea nimicitoare. Și doar pentru acest lucru niciodată nu consum pește. Cât despre icre, acestea sunt ovulația peștilor femele care pe mine nu mă interesează să o consum. Un alt lucru care mai preferă unii să consume sunt lapții, și aș dori să-i anunț că aceștia reprezintă sperma peștilor 🙂
  3. „Și carnea de pui sau curcan care sunt slabe?” Dacă prin slabe oamenii se referă la cantitatea de grăsime, într-adevăr au oarece dreptate că găinile sau curcanul nu vor fi niciodată grăsuțe ca porcii. Dar aici nu este vorba despre grăsimea lor, ci despre aceeași problemă de etică, de ce să ucid când aș putea să trăiesc în armonie cu natura și cu animalele? De ce aș ține animale lângă mine, să le cumpăr mâncare pe timpul iernii, să am grijă să nu le omoare alte animale ca în cele din urmă să le omor eu? Ce logică este aceasta? Pentru mine nu are sens să țin un animal lângă mine, să-l îngraș, să-l protejez, să investesc dragoste și atenție pentru ca mai apoi să-i tai beregata.
  4. „Dar ouăle ce au?” Stai să vedem…știai că oul este ovulația găinii? Ovulația este un ou nefecundat care așteaptă sperma cocoșului ca să iasă un pui din el. Dacă oul nu este fecundat în corpul găinii acesta părăsește corpul găinii. Ok, dacă încă nu s-a înțeles…de ce aș lua oul nefecundat al găinii scos pe târtiță și l-aș pune în tigaia cu ulei încins? Pentru mine acest lucru a devenit dezgustător și nepotrivit. Ovulația găinii este doar a găinii așa cum a mea este doar a mea și nu vine nimeni să-mi scoată ovulul din uter sau să aștepte sa-l elimin.
  5. „Dar lactatele ce au?” Pe lângă hormonii de creștere pentru rasa respectiva de la care provin? Înafară de tot felul de antibiotice? Înafară că este omorât un pui ca să sug eu lapte și să îmi pun brânză în salate? La ce îmi folosește mie laptele destinat unui vițel? Îmi doresc să ajung o vacă? Nu, mersi. Sunt bine în starea de om. Și mai presus de toate cine sunt eu să decid soarta puiului unei alte ființe? Cine sunt eu să-i iau puiul și să îl ucid? În plus, eu am fost înțărcată în urmă cu 30 de ani și corpul meu (la fel ca toate celelalte ființe) a încetat să mai producă enzimele necesare digerării laptelui, deoarece laptele este un aliment care substituie mâncarea solidă până poate puiul respectiv să își procure singur mâncare. Ceea ce înseamnă că toți oamenii aceia alergici grav la lactate nu pot să țină în corp astfel de produse. Ceilalți care consideră că le fac atât de bine, habar nu au ce dezastru se produce în corpul lor cu alimentele pe care corpul nu reușește să le descompună.
  6. „Cu proteinele ce te faci, ca doar carnea are proteină, și este o proteină de calitate superioară?” E simplu, ca să nu ucid pentru „super proteină” voi prefera proteinele vegetale, așa cum fac toate ierbivorele de pe planeta asta. Toate plantele au proteine în ele. Ideea este ca și în cazul cărnii să le mâncăm cât mai crude pentru a asimila acele proteine, care și ele la rândul lor sunt descompuse de organism în aminoacizi. Prin intervenția termică mare parte din proteine mor (în funcție de durata gătitului, intensitatea focului etc.). Aș fi curioasă să știu dacă cei care vorbesc despre „super proteina” animală ar alege să agațe un animal de cel puțin 100 de kilograme de picioare și să-l înjunghie în gât pentru ca apoi să-și taie o bucată din proaspătul cadavru și să o mănânce crudă. Sau va prefera să-și crească niște roșii și ardei în curte și să-ți facă o salată? Este o diferență, nu? Mai este un aspect: vaca mănâncă vegetale cu proteine iar omul mănâncă vaca care a mâncat vegetalele cu proteine. Nu este mai simplu să mănânci vegetalele decât vaca? Nu e mai bine să mănânci proteină vegetală la prima mână decât proteină animală de mâna a doua?
  7. „Și cu calciul cum stai? Prost, presupun, dacă nu mai mănânci lactate”. De obicei când aud întrebarea cu calciul îmi dau seama de câtă îndobitocire au parte oamenii cu „ajutorul” mass-media. Lactatele, pe lângă faptul că sunt niște lucruri complet nepotrivite pentru un om adult care a fost înțărcat la vârsta de un an, sunt pline de tot felul de ciudățenii pe care ”producătorii” nu sunt obligați să le scrie pe ambalaje. Cine a văzut un tabel de ingrediente pe sticla de lapte? De ce sunt antibiotice în lapte? Pentru că vacile stau într-o mizerie de nedescris iar ugerele lor sunt permanent pline de puroi și fecale. Tot puroiul acela și fecalele trec în lapte și pentru ca ”producătorii” să nu aibe probleme cu vreun client care face toxiinfecție alimentară de la vreun stafilococ, atunci „îmbunătățesc” laptele cu niște antibiotice, sau le injectează direct în văcuțe. De ce sunt hormoni de creștere în lapte? Pentru că puiul vacii, denumit vițel, crește conform rasei lui, vreo 200 de kg într-un an. Uau, nu-i așa? De ce sunt alte tipuri de hormoni în lapte? Pentru ca văcuțele să producă lapte până la epuizare pentru ca oamenii să aibe cu ce să mănânce cerealale de dimineață. Și calciul? Calciul este în stare vegetală în toate plantele. Mineralele sunt hrana plantelor, acestea transformându-le cu ajutorul soarelui și a apei din starea lor anorganică într-una organică care poate fi digerată de corpul nostru și al animalului respectiv. Este simplu: decât să mănânci var nu este mai plăcut să mănânci susan? Ideea ca și la proteine este să le mănânci cât mai crude deoarece prin intervenția termică se distrug în mare parte. Încă un lucru…dacă sunt atât de îngrijorați „producătorii de lapte”(de fapt ei sunt exploatatorii de animale, producătorii de lapte sunt animalele) ca populația ar muri fără lapte din cauza lipsei de calciu, de ce nu ne vorbesc și despre sutele de studii care demonstrează că laptele ne scoate calciul din oase și nu invers? De ce nu ne informează că în momentul ingerării produselor lactate, pentru ca organismul să încerce să le digere, folosește cantități industriale de calciu și magneziu? Pentru că ei, săracii, pe spinarea cui ar mai face atâția bani? Iar cei care își cumpără suplimente cu calciu, ar trebui să-și pună întrebarea următoare: de ce cumpăr calciu dacă mănânc atâtea lactate? Nu ar trebui să fie suficiente lactatele? Vrei să-ți spun eu de ce cumperi și suplimente? Pentru că cei care îți vând „gogoși” alimentare la televizor sunt aceeași care îți vând și medicamentele și nu este de ajuns pentru ei să îți vândă lactate, ci trebuie să îți vândă și niște suplimente, că doar sănătatea ta este cel mai important lucru pentru aceste corporații. Deci cu calciul, noi stăm bine…chiar foarte bine.
  8. „Și cu B12?” Asta este o întrebare care o adresează de obicei așa zișii „demagogi” cibernetici care preferă să stea cu mortăciunea în farfurie când citesc un articol. Într-adevăr despre vitamina B12 sunt puține informații iar doctorii știu și mai puține. Se pare că această vitamină este produsă în corpul nostru cu ajutorul unor bacterii undeva în intestin, se presupune în apendic. După părerea mea corpul este o mașinărie extrem de complexă despre care nu se știe mare lucru încă. Astfel, nu-mi fac griji pentru ceva ce au descoperit niște bezmetici în halate albe făcând experimente sadice pe alte ființe.
  9. „Păi și ce mai mănânci?” Mie mi se pare că lipsa de diversitate se află în industria aceasta monstruoasă a exploatării și nu în lumea vegetală. Un simplu exercițiu: enumerați pe o foaie câte fructe, legume, semințe, nuci, cereale, plante comestibile din flora spontană cunoașteți. Pe altă foaie enumerați produsele animale (nu trișați la iaurt să scrieți iaurt cu fulgi de cereale, iaurt dietetic, iaurt cu probiotice, iaurt cu căpșuni și altele – cum ar fi favoritul nostru IAURTUL PENTRU COPII; toate sunt același produs, doar că sunt schimbate din când în când ca să dea impresia că sunt atâtea alternative!). Se vede diferența?

Va urma…

VEGAN

Alimentația II

4 ani de Veganism

REȚETE

Galerie

Partea 5 – Prima grădină

Anul 2013 a fost peste măsura așteptărilor noastre. Nu ne-am închipuit niciodată că vom reuși să realizăm atâtea lucruri minunate într-un singur an. Probabil cea mai mare realizare a fost mutarea noastră permanentă în Vale iar pe locul doi se situează grădina din jurul casei în care locuim temporar. Pe locul trei, ei bine, nu voi dezvălui totul….unele realizări rămân doar între noi doi 🙂

Pe lângă faptul că am învățat atât de multe lucruri, am reușit să creăm o grădină de la zero doar prin puterile noastre, fără ajutorul familiei, prietenilor sau voluntarilor. Doar noi doi. Am reușit în 2 luni să clădim 4 grădinițe fiecare având un aer aparte și deosebindu-se de celelalte.

La prima grădiniță (cea mai mare) am lucrat cu sapa mai întâi ca să îndepărtăm primul strat de urzici și rădăcinile acestora. În jurul ei am aranjat în semicerc diverse crengi de copaci și alte lemne putrezite. Peste ele am pus pământul cu urzici cu rădăcinile în sus. Peste acesta am adăugat încă un strat de pământ luat din mijlocul semicercului cât să se înalțe măcar 50 de cm stratul.  În centru am adus din pădure frunze și am acoperit pământul care deja începuse să se crape, fiind expus la soare. Apoi Alex a cosit în jurul casei și cu acel fân am acoperit frunzele. Am pus un strat subțirel de fân, cam de 10-15cm. Peste acesta am plantat cartofi, in și porumb. Pe stratul înălțat am plantat varză, morcovi, spanac, salată, ceapă, mărar și cimbru. Semințele le-am acoperit cu încă un strat de fân și am așteptat cu nerăbdare ploaia.

La a doua grădiniță (numită și „grădina de la salcie”) am procedat la fel ca mai sus doar că am plantat astfel: în mijloc am plantat pepeni roșii și galbeni, iar pe stratul înălțat am plantat fasole, porumb, sfecla, coriandru, mazăre, dovlecei, bostani, țelină, ridichi, ceapă.

La a treia grădiniță am lucrat doar pe straturi înălțate, 4 la număr. Ultimul strat ne-a ieșit cel mai bine, „ca la carte”. Am dat la o parte cu sapa primul strat de urzici și rădăcini. În cealaltă parte am scos din groapă pământ. Am săpat o groapă de vreo 3 metri lungime, 1 metru lățime, și vreo 30 cm adâncime. În groapa respectivă am pus la descompus lemne și bârne putrede. Am acoperit cu primul strat de urzici cu rădăcinile în sus și apoi cu pământul. Straturile după ce s-au mai tasat au ajuns la o înălțime de 50 de cm. Între straturi am avut grijă să lăsăm loc de trecere, o potecă. Pe straturile acestea am plantat: dovlecei, fasole pitică, ridichi, salată, vinete, ardei, castraveți, pătrunjel, morcovi, leuștean, mărar, roșii, busuioc, conopidă, broccoli.

A patra grădiniță la care am lucrat cu mare drag se află în spatele casei. Aici tot la fel am procedat, am dat pământul la o parte și am format un strat. Aici am plantat: gulii, pătrunjel, lobodă, fasole, roșii, mărar, castraveți, linte.

În jurul casei am plantat la întâmplare într-un strat de fân, fasole pitică, dovlecei, floarea-soarelui și alte flori. Toate grădinițele și mai mici și mai mari au dat roade minunate. Am avut o vară abundentă și plină de gusturi excepționale.

  1. Castraveți – 20kg – Au crescut indiferent că au avut sau nu apă și indiferent de sol. Au fost excepționali la gust, dulci și zemoși. Foarte productivi.
  2. Dovlecei – 60-70kg – Aceștia au crescut oriunde și indiferent de temperatură. După ce i-am recoltat au rezistat până în ianuarie.
  3. Ceapă – 50-60kg – Am plantat arpagicul în luna mai și într-o lună aveam ceapă verde.
  4. Salată – 60-70 bucăți – Toată primăvara-vara-toamna am mâncat salată. I-a priit oriunde, chiar dacă a fost la umbră sau la soare.
  5. Spanac – 40 bucăți – În vară am avut atât de mult spanac încât nu am reușit să-l consumăm pe tot. Am observat că îi place mai mult la semi-umbră și a rezistat până la prima ninsoare.
  6. Ridichi – Foarte multe. Și roșii și albe, au crescut fără probleme. Dulci!
  7. Varza – 40-50 bucăți – Și cea de vară și cea de toamnă au crescut extrem de frumoase. Am pus la murat 3 butoaie de 40 de kg împreuna cu morcovi și sfeclă și am consumat de 3 ori pe săptămână câte o varză.
  8. Morcov – 30 kg – Au rezistat la secetă și la îngheț. Foarte dulci și aromați.
  9. Sfeclă – 10 kg. Foarte gustoasă și aromată.
  10. Floarea-soarelui – 5kg de semințe. Contrar părerilor altora, păsările nu ne-au făcut așa mare pagubă. Am plantat și pentru ele floarea soarelui și erau tare bucuroase dimineața când veneau să ciugulească din minunatele flori. Au mâncat cât au mâncat, însă de unele nu s-au atins, astfel că noi am reușit să ne păstrăm destule semințe și să ne și bucurăm de frumusețea inegalabilă a acestei plante.
  11. Porumb – 30 de știuleți. Acesta l-am plantat în două locuri. Primul loc a fost în mijlocul stratului mare alături de cartofi. Iar al doilea a fost pe un strat înălțat la grădina de la salcie pe care s-a cățărat fasolea. Porumbul de lângă cartofi a fost clar inferior celui de pe stratul înălțat. Deși a fost mai rapid, știuleții au fost mai mărunți, iar boabele mai puține decât la ceilalți. Porumbul de lângă fasole, era parcă din poveste, înalt, verde, boabe mărunte însă multe, știuleții moderați ca mărime.
  12. Bostani – 2 bostani mari portocalii a câte 3-5 kg fiecare și 6 bostani verzi mijlocii a câte 2-3 kg fiecare.
  13. Fasole – 5 kg. Și pitică și gigantă. S-a consumat rapid, astfel că nu a mai rămas și pentru conserve.
  14. Gulii – 6 bucăți. Preferatele mele!
  15. Roșii – 3-4kg. Roșiile au fost cele mai așteptate, reușind să se coacă tocmai în septembrie. Gustul era incomparabil cu orice altă roșie gustată vreodată de noi. Totul a fost bine până s-au manat. Cele cherry s-au dovedit a fi mai rezistente decât celelalte care în 24 de ore s-au înnegrit și au căzut. A fost trist, însă am învățat să nu le mai urcăm pe araci și să le lăsăm expuse. Data viitoare le vom lăsa să crească pe jos ca să fie ferite mai bine de secetă și ploi acide.
  16. Vinete – 5 bucăți. Anul 2013 fiind unul ploios nu au avut timp să se coacă și să crească.
  17. Ardei – 10 bucăți. La fel ca la vinete. A fost prea mult frig până în luna iunie și nu au apucat să-și ia avânt.
  18. Conopidă – 7 bucăți mari
  19. Cartofi – 30-40 kg. Soiul de cartofi l-am adus de la câmpie, unul dulce și galben înăuntru. În ciuda opozițiilor localnicilor, cartofii au crescut foarte frumoși și au rezistat la îngheț și secetă.
  20. Frunzele de pătrunjel, leuștean, mărar au început să crească tocmai la sfârșitul lui iunie tot din cauza frigului și a ploilor. Însă am avut pe parcursul a 5 luni frunze proaspete tot timpul. Rezistente la îngheț.
  21. Usturoi – Din nefericire, usturoiul l-am plantat într-o perioadă în care nu a plouat și nu a avut timp să se dezvolte, astfel că a rămas mărunt.
  22. Țelină – Majoritatea frunzelor le-am folosit, însă rădăcinile au fost micuțe.
  23. Coriandru – 1 kg de semințe.
  24. In – Destule semințe cât să ne înfruptăm din ele în fiecare dimineață.
  25. Mazăre – 1-2 kg. Nu am plantat suficientă.
  26. Mentă peppermint – Nu știm de unde a apărut această mentă însă pe stratul mare a reușit să se întindă atât de mult încât nu mai reușeam să o ținem sub control. Am aprovizionat și vecinii cu mentă, am pus la uscat pentru ceaiuri și tot mai rămăsese destulă cât să mai aprovizionăm câteva familii pentru toată iarna cu mentă.
  27. Pepenii au fost un eșec anul trecut din cauza frigului. La un moment dat reușiseră să crească plantele însă până au prins ele curaj, a brumat și au murit.

În perioada martie-mai a plouat aproape încontinuu și nu am reușit să lucrăm la grădini tocmai din cauza acestui lucru. Însă odată cu venirea primăverii, prin mai, am reușit să terminăm grădinile și la sfârșitul lunii am plantat ultimii cartofi. Aceștia nu au fost atacați de faimoșii gândăcei de Colorado. Surpriza am avut-o când pe la începutul lui septembrie, chiar când își luau avânt vinetele, peste ele s-a abătut o invazie de gândăcei de Colorado. Atunci am trecut la artileria grea: am făcut un ceai foarte concentrat de frunze de nuc și urzică, și am stropit vinetele în fiecare zi cam o săptămână. La un moment dat au dispărut „periculoșii” gândăcei însă vinetele nu au mai avut puterea să crească mari.

O altă greșeală pe care am făcut-o anul trecut a fost tot un lucru învățat de la localnici și vecini: plivitul sau smulsul buruienilor. Din cauză că am recurs la această metodă într-un mod excesiv, plantele noastre au rămas fără protecție iar pământul chiar dacă avea paie pe el a rămas descoperit. Într-adevăr, plivitul este necesar în faza incipientă, când plăntuțele au nevoie de lumină dar după ce au o anumită înălțime, plivitul devine dăunător. Toate plantele care cresc în jurul celorlalte au rostul lor. Ele se protejează una pe cealaltă și formează un minunat ecosistem. La un moment dat prin luna iunie, toată vegetația a explodat efectiv și când ne trezeam dimineața mergeam cu foaia în mână cu lucrurile plantate ca să găsim salata :). Devenise foarte dificil să mai găsim până și dovleceii în grădină așa că am aruncat „armele” (adică propriile noastre mâini) și am renunțat să ne mai luptăm cu natura.

Cât despre udatul plantelor, în perioada secetoasă în august și septembrie, le-am dat apă cam la 2-3 zile. Ne era milă de ele că era foarte cald și ele neavând destulă apă nu mai făceau nimic, doar stagnau. Poate că nu a fost cea mai inspirată decizie, însă după ce a trecut această perioadă, și-au revenit singure și nu a mai trebuit să le udăm.

Toate plantele care au fost pe straturi și au fost protejate de alte plante, au rezistat cel mai bine. S-au dezvoltat mai încet dar au rămas puternice până la sfârșitul toamnei. Umezeala nu le-a lipsit fiindcă în straturi se acumulează apă în lemnele care se descompun, astfel că în perioada secetoasă au rezistat mai bine decât celelalte.

În principiu, pentru o primă grădină adevărată din viețile noastre, a fost una care ne-a întrecut cu mult așteptările. Am sperat să avem multe, și exact lucrul acesta s-a întâmplat, am avut destule cât să nu ne lipsească nimic. Bineînțeles, că întodeauna este loc pentru mai multă abundență. Însă privită din perspectiva grădinarilor amatori, adică noi, a fost o surpriză mai mult decât plăcută.

Sper că s-a înțeles din relatare că plantele nu le stropim cu materiale chimice și nici nu folosim îngrășământ chimic sau provenit de la animale.

Va urma…

PARTEA 1 – Schimbarea

PARTEA 2 – Alegerea

PARTEA 3 – Terenul

PARTEA 4 – Prima casă renovată

PARTEA 6 – Căsuța noastră din deal I

PARTEA 7 – Căsuța noastră din deal II

PARTEA 8 – Căsuța noastră din deal III

PARTEA 9 – Căsuța noastră din deal IV

PARTEA 10 – Bella și Bianca

PARTEA 11 – Căsuța noastră din deal V

 

Nor de etichete

%d blogeri au apreciat asta: