Revenirea la Natură – Produse vegane BIO/ECO/Organice – Handmade – Vegan

Posts tagged ‘legume’

Galerie

Postul – Pro și Contra

apa

Câteva dintre cele mai populare întrebări ale zilelor noastre – Ții post? Cât ai reușit cel mai mult? Dar ții post măcar vinerea, nu? Ce simptome de detoxifiere ai avut?  Ai mai putut să te ții pe picioare? Cât ai slăbit pe parcursul postului?
După 6 ani de veganism si un număr impresionant de experimente și experiențe proprii, am decis că este momentul să vă împărtășim părerea noastră despre acest nou trend.
Înainte de a porni pe drumul postului, ne-am documentat riguros și am citit experiențele altora. Am aflat cum se începe și cum se stinge un post. Am aflat simptomele și beneficiile. Ne-am stabilit un scop pentru care să intrăm în post, de obicei acesta era să ne vindecăm trupurile și să ne eliberăm mințile de lanțurile civilizației.
Astfel, am postit de mai multe ori, sau cel puțin am avut câteva încercări și de fiecare dată când am făcut acest lucru, Universul ne-a răspuns la întrebări înainte să apucăm să ducem până la capăt postul. Și noi, la fel ca majoritatea oamenilor care se supun chinurilor unui post, am pornit de la ideea că în momentul postului vom primi răspunsuri la întrebări existențiale.  Din păcate nu a fost chiar așa. Experiența a fost una foarte neplăcută și nenaturală de fiecare dată. Totul părea forțat și chinuitor.
Postul așa cum este definit în zilele noastre se referă la alimentarea organismului doar cu apă și aer pe o perioadă de timp determinată sau nu. Mulți nu știu că postul de care am auzit noi că era practicat de Marii Înțelepți se referea la meditație, liniște, odihnă, toate combinate cu lipsa alimentelor. Acești oameni nu se mai hrăneau cu alimentele în starea lor fizică, ci se hrăneau cu Energia Universului.

meditatie
Concluzia la care am ajuns noi după multe experimente – postul este o agresiune. O înfometare inutilă care stresează trupul. De ce? Părerea lui Alex este următoarea:
”În general toți cei ce merg pe regăsirea interioară și mai citesc câte una alta, află la un moment dat că a posti este super pentru a te regăsi cu propriul suflet. Mintea știți și voi că este cea care controlează corpul. Ei bine, în momentul în care se începe un post negru corpul transmite în continuu informația de foame minții. Mintea, din păcate (dar din fericire pentru cei cu partea spirituală) este asaltată de același stimul în mod continuu și la un moment dat se va plictisi și va renunța să mai proceseze foamea.
Partea bună este că vei avea o minte amorțită – deci spiritual vorbind vei crede că ți-ai găsit liniștea interioară… însă pe partea cealaltă tocmai ai exclus cel mai bun sistem de apărare al corpului – mintea…. ea fiind acum amorțită, corpul se va autoconsuma haotic neavând un procesor care să gestioneze fluxul normal.”

meditatie-luna
Nu pot să nu fiu de acord cu el, deoarece de ani de zile încerc să explic acest proces al postului iar el mi-a oferit răspunsul în câteva minute. Organismul nostru este un mic Univers care comunică cu noi prin intermediul minții. Atunci când mintea decide să ignore semnalele corpului, acesta va începe să consume rezervele proprii de grăsimi. Însă aceasta este o măsură de urgență, pe care corpul nu ar lua-o în mod obișnuit. În același timp va elimina și o parte din toxinele acumulate. Aceasta este partea cea mai avantajoasă a unui post. Cei care își doresc să slăbească foarte mult într-o perioadă foarte scurtă, au la îndemână soluția perfectă – postul. Aceștia ar trebui să știe că este posibil să slăbești și dacă vor mânca cât mai puțin, cât mai lichid (sucuri, smoothie), multa apă și plante vindecătoare. Atunci, ca să ne ofere energia necesară activităților zilnice, corpul va recurge și la consumarea depozitelor, însă nu într-un mod stresant pentru el.
Pe forumuri și pe rețelele de socializare am citit despre bolnavii care ajung la clinicile naturiste în stare terminală, sunt puși în post negru (doar cu apă) și într-un mod miraculos își revin. Părerea mea este că aceștia sunt organisme epuizate care dacă nu sunt alimentate cu substanțe de calitate superioară, pur și simplu nu au cum să supraviețuiască. De aceea nu cred că bolnavii grav care țin post doar cu apă se vindecă. Sunt sigură că de fapt aceștia sunt trecuți pe o dietă raw-vegană de lichide și plante vindecătoare.
Dacă pe un inginer de motoare îl aruncă cineva la groapa de gunoi, îi oferă doar apă și îl forțează să construiască un motor cu ce găsește acolo, ce s-ar întâmpla? În primul rând ar dura luni de zile, în care s-ar înfometa și și-ar folosi toată energia ca să caute componentele necesare. Șansele sunt foarte mari să moară înainte să reușească.
Dar dacă i se oferă toate componentele? Atunci nu ar mai conta nici măcar faptul că se află într-o groapă de gunoi, tot va reuși să construiască acel motor într-un timp scurt.
La fel este și corpul…dacă nu are materiale de construcție, cu ce să construiască? Cu gunoaie? Da, se poate să încerce în disperarea de a trăi, să se reconstruiască din gunoaie, însă în timp ce el se va chinui, de fapt va muri încet-încet.

fructe
Postul este o înfometare a unui organism care s-a obișnuit cu mâncarea, cu digestia. Mai circulă și ideea că toți suntem ca Iisus și că dacă el a postit, putem și noi. Adică de la 3-4 mese pe zi să trecem la a trăi doar cu aer poluat și apă calcaroasă. Este inutil să explic cât de diferite sunt vremurile în care trăia Iisus și cele în care trăim noi. La fel cum este inutil să menționez că mulți nu am ajuns la nivelul de prezență a lui Iisus.
Breatharianism-ul este un alt curent despre care auzim din ce în ce mai multe și iarăși avem impresia că suntem toți pregătiți să trăim cu aer. Nu contest faptul că se poate trăi o astfel de viață și nici nu contest existența oamenilor care trăiesc o astfel de viață. Însă când ei au renunțat la hrana fizică au renunțat definitiv și nu are nicio legătură cu postul acesta comercial pe care îl practică toată lumea ”bună” – o lună ținem post, apoi o lună mâncăm, apoi o săptămână iarăși ținem post, apoi iarăși mâncăm și tot așa. Și după aceea ne întrebăm de ce suntem obosiți, de ce ne îngrășăm și de ce ne apar la loc toate problemele. Oboseala intervine din cauza zăpăcelii organismului, grăsimea apare din cauza fricii organismul de a nu rămâne fără provizii data viitoare când este înfometat, iar problemele vechi sunt înlocuite cu alte probleme din cauza stresului la care este supus trupul.
Nu este nevoie să ajungem la înfometare ca să scăpăm de anumite probleme. Noi am găsit alte soluții, mai blânde, iar atunci când simțim nevoia să îi acordăm o pauză digestiei, facem următoarele:
1.    Mâncăm foarte puțin și des. Foarte puțin înseamnă un fruct/o legumă de câteva ori pe zi.
2.    Bem 2-3 litri de apă și/sau smoothie verde/fructe
3.    Cel mai important – ne odihnim!!!
4.    Râdem cât mai mult.
5.    Ne plimbăm în aer liber.
6.    Practicăm yoga și medităm.
7.    Citim sau lucrăm cu mâinile.
8.    Ne iubim și iubim.

yoga

Excluzând punctul 1, toate celelalte le facem aproape zilnic. Trupul nu are nevoie de înfometare, ci de liniște, puțină monotonie alimentară și multă iubire.
Sper că s-a subînțeles din articol că m-am referit doar la posturile ținute de cei care consumă doar vegetale(vegani). Celor care țin posturi din motive religioase și apoi sting postul cu cârnați le urăm multă sănătate cu speranța că vor adopta o alimentație cât mai potrivită pentru trupurile lor, pentru urmașii lor, pentru toate ființele non-umane și pentru acest Pământ.

fructe-inima

PRODUSE VALEA CURCUBEULUI

SUSȚINE VALEA CURCUBEULUI

Galerie

Straturi supraînălțate II

Așa cum am promis în primăvară, am revenit cu partea a II-a straturilor înălțate. De data aceasta vă vom povesti pe scurt despre stratul terasat.

Mulțumită faptului că terenul nostru este în pantă, imaginația noastră trebuie să fie mai activă pentru a putea face mediul înconjurător propice plantării de legume. Astfel, fără o intervenție dură asupra pământului și plantelor, stratul terasat este una dintre cele mai bune opțiuni.

Între cele două straturi supraînălțate, am construit un trapez terasat. Mai întâi am trasat limitele acestuia cu niște sfori. Apoi am pornit din partea de jos a trapezului (îi vom spune nivelul 1) și am decopertat o bucată de pământ pe care am dat-o la o parte, acest pământ cu iarbă rămânând pentru sfârșit. Am asigurat nivelul cu o bârnă foarte veche, proptită bine cu doi pari bătuți în pământ, ca să nu se ducă pământul la vale. Aceeași procedură este necesară pentru fiecare nivel, pentru ca pământul sa rămână drept.

Ne-am mutat pe următorul strat al trapezului (nivelul 2), l-am decopertat de stratul de iarbă și un strat de pământ pe care le-am așezat pe nivelul 1. Pentru acest nivel am luat pământ de la nivelul 3 și se poate continua tot așa la nesfârșit, sau cât permite terenul. Pentru ca nivelul 4 să nu rămână descoperit, am folosit pământul și iarba scoase de la nivelul 1.

După ce am decopertat fiecare nivel, am pus mai întâi lemne mai groase, lemne subțiri, majoritatea foarte putrede (perfecte să se descompună repede), și alte materiale biodegradabile. Apoi am acoperit cu pământul cu iarba în jos, pământul simplu și am mulcit (am acoperit cu fân) de mai multe ori.

Puțin mai jos de trapez am construit un octogon terasat. L-am măsurat, i-am pus scânduri pe margini, pe același principiu, să nu cadă pământul, l-am decopertat de pământul cu iarbă, apoi de un strat de pământ, l-am îndesat bine cu lemne putrede de diverse mărimi și alte materiale compostabile, l-am acoperit cu pământ, cu iarba cu rădăcinile în sus, am plantat, l-am mulcit și l-am admirat, la fel ca toată grădina, cu multă dragoste.

Despre roadele acestor straturi vom vorbi în articolul GRĂDINA 2015

Postat de Alex și Roxana

Straturi supraînălțate I

Partea 5 – Prima grădină

Permacultură

Galerie

Alimentația II

În prima parte a acestui articol am pus accentul pe întrebările primite de la ceilalți referitoare la mâncare și pe miturile care s-au dezvoltat în jurul alimentației vegane. În această parte și în urmatoarele aș dori să lărgesc ideea de veganism. A fi vegan nu înseamnă doar a mânca vegetal ci înseamnă să nu rănești, să nu distrugi, să iubești necondiționat și să fii curajos când vei deschide ochii și vei observa că răul există la fiecare pas pe care îl faci. Însă el există doar pentru a-ți demonstra tu însuți că tu ești dragoste, iar o dată ce vei ști acest lucru, vei observa viața așa cum este ea și vei înțelege de ce se întâmplă anumite lucruri.

  1. „Dar produsele cosmetice ce au? Nu sunt ele făcute ca să ne facă viața mai frumoasă?” Probabil, cândva produsele cosmetice naturale așa au pornit, ca să ascundă defectele femeilor și să le facă mai plăcute vizual. În zilele noastre cosmeticele sunt niște prafuri toxice fără nimic natural în ele, testate pe milioane de animale care, logic, nu doresc să se dea cu ruj pe buze sau cu cremă de noapte. Deci nu este de ajuns că omorâm 150 de miliarde de animale pe an, mai este necesar să omorâm câteva zeci de milioane ca să ne testăm șampoanele cu ajutorul unor sadici numiți doctori. Noi am renunțat de ani de zile la produsele cosmetice toxice și testate pe animale. Ca și deodorant folosim piatra de alaun care este o piatră de sare, ca șampon și săpun folosim numai produse 100% vegane handmade (îi mulțumim Elenei pentru produsele ei de o calitate impecabilă http://naen-soap.com/). Alte cosmetice nu ne sunt necesare deoarece nu mai suntem posesori de mirosuri neplăcute.
  2. „Și animalele de la circ ce au? Nu sunt fericite acolo?” Având în vedere că sunt biciuite și mutilate ca să facă tot felul de giumbușlucuri, pe care în mod natural nu le-ar face, eu sunt sigură ca acele animale duc o viață îngrozitoare. Familia mea m-a protejat de trauma circului și nu am avut ocazia să particip la o asemenea batjocură, însă am văzut ce se întâmplă în spatele culiselor și nu este o priveliște plăcută. Atâta umilință și cruzime, încât câteodată este greu de suportat. La fel este și în cazul parcurilor acvatice. Mamifere superbe ca orcile sunt obligate să stea într-un acvariu de câțiva metri. Ele în mediul lor natural, oceanele, parcurg zeci de kilometri zilnic. Și totul pentru ce? Pentru amuzamentul meu? Sau pentru buzunarele unora care se îmbogățesc călcând la propriu pe cadavre. Nu, mersi. Așa ceva este o barbarie și așa cum multe state din Europa, Asia și America au renunțat la circul cu animale, așa vor renunța toate, fiindcă oamenii nu mai fac cerere pentru cruzime.
  3. „Animalele de la grădina zoologică nu sunt fericite?” Expresia ”grădină zoologică” este probabil una dintre cele mai stupide expresii din lume. Grădina simbolizează un loc natural cu plante iar când îi pui zoologică lângă ea, are sensul de grădină cu animale. Deci este ca un fel de Rai acolo pentru animale? Nu, din contră, este ca un fel de Iad. Mă întreb ce ”savant” a venit cu ideea de a aduna mai multe animale în cuști și să le țină ca la expoziție. Nu erau de ajuns animalele pe care le vedeau oamenii pe lângă ei? Era necesar să aducă lei și girafe în Europa ca să se bucure și europenii de ele? Captivitatea și starea de sclav este un motiv de bucurie? Cum să te duci cu copilul tău la zoo și să-i spui: ”Uite, mamă, acesta este un leu, el trăiește în mod natural în Africa, însă niște oameni cu puști mari l-au chinuit aducându-l aici și îl țin în cămăruța asta de 3 pe 3 pentru ca tu să vezi cum arată un leu în realitate. Dar vezi să nu-i dai mâncare că ar putea să te muște, el fiind captiv acolo, iar tu fiind liber aici.” Este inimaginabil câtă tristețe poate să inspire un animal captiv, la fel ca un om captiv. Eu îmi aduc aminte când am fost dusă prima dată la zoo și a fost o experiență traumatizantă deoarece nu înțelegeam cum stăteau animalele acelea în cuștile acelea atât de mici. Am credința că oamenii încep să înțeleagă că animalele nu sunt pentru amuzamentul nostru aici pe Pământ, așa cum nu sunt nici pentru consumul nostru.
  4. „Dar așa au făcut strămoșii noștri!” Într-adevăr strămoșii noștri erau într-un stadiu de evoluție mult mai scăzut decât cel de acum. Asta înseamnă să facem la fel ca ei și să rămânem la același nivel sau înseamnă să evoluăm, să-i depășim în gândire? Să ne extindem aripile și să creăm o lume mai bună? Înseamnă să facem aceleași greșeli sau să învățăm să nu le mai repetăm?
  5. „Dar așa scrie în Biblie!” După părerea mea Biblia este o carte scrisă și rescrisă de atât de mulți autori care și-au lăsat fiecare amprenta pe ea, încât mă întreb câteodată cum au scăpat câteva din cele mai importante mesaje. Când a fost scrisă Biblia oamenii erau într-un anumit punct al evoluției lor. Mai simplu, atât înțelegeau ei să zică și să facă. Însă viața este schimbare continuă, deci cum să ne trăim experiențele la fel ca acum 5-6000 de ani? Oamenii de atunci nu știau mai nimic despre planeta pe care trăiau. Și totuși mesajele cele mai importante din Biblie au supraviețuit, însă sunt distorsionate de religii, fiecare după cum îi convine. Dar, pentru oamenii inteligenți, mesajul este același de când există Universul, și anume că totul este dragoste iar noi suntem toți unul. Asta înseamnă ca noi suntem dragoste față de tot și toate, inclusiv animale, plante, aer, apă, pământ.
  6. „Și animalul dacă duce o viață sănătoasă și carnea este ecologică?” Asta este noua găselniță a ”producătorilor” de carne disperați că le-au scăzut vânzările și se gândesc să intre în trend cu mâncarea bio și eco. Să fie clar: mâncare bio și ecologică nu poate fi decât o plantă. Ce înseamnă carne eco? Ei zic: animale nestresate și hrănite natural. Eu zic: minciuni! Animale nestresate sunt doar cele care trăiesc în libertate și cărora nu le fură nimeni puiul de lângă ele și plâng săptămâni întregi de dorul lui. Animal nestresat înseamnă acel animal care are libertatea să se aventureze unde dorește, fără să fie îngrădit sau încătușat. Animal nestresat înseamnă acel animal care moare de bătrânețe sau alte cauze naturale și nu de cuțitul omului. Este incredibil ce bazaconii inventează unii ca să prostească oamenii. Indiferent ce ar zice ei despre produsele lor, tot moarte aduci în farfuria ta, chit că este ”bio”, ”eco”, sau ”organică”, cadavrul este tot cadavru. În schimb agricultura naturală, ecologică, implică îngrijirea plantelor doar prin metode naturale și prin intervenția cât mai redusă a omului. În cazul plantelor este posibil acest lucru, însă în cazul animalelor este ori un animal liber ori un sclav. Simplu.
  7. „Nu sunt legumele și fructele modificate genetic și stropite cu diverse pesticide, fungicide și alte -cide?” Așa este. Multe legume și fructe sunt modificate genetic și apoi iradiate, însă aici este vina oamenilor nu a extratereștrilor. Pe cine să dăm vina că ne otrăvește hrana? Pe animale, așa că le torturăm pentru că este mai ușor să mâncăm o friptură îmbuibată cu prafuri? Indiferent a cui este vina, ceea ce putem face în această situație este în primul rând să ne punem următoarea întrebare: ”Prefer să mănânc mortăciuni, fluide, ovulații sau legume, fructe, cereale, nuci, semințe iradiate? Sau mai bine încerc să-mi fac viața mai ușoară și ori îi încurajez pe cei care produc vegetale ecologice cumpărându-le produsele, ori mă adun cu mai mulți prieteni și ne facem noi o mică grădiniță undeva și lucrăm cu toții la ea, ori îmi cumpăr o bucată de teren și îmi cresc pe ea ce îmi doresc eu?”
  8. „Și plantele simt durere.” Aceasta este o afirmație incorectă care din păcate o fac și mulți oameni care au cunoștințe de botanică. Plantele nu au un sistem nervos central și sunt incapabile de a simți durerea. Totuși sunt multe studii care atestă că plantele răspund la anumiți stimuli. De exemplu, plantele care ”ascultă” muzică clasică sunt mai arătoase decât cele care sunt supuse muzicii hard rock. Acestea din urmă tind să moară din cauza acestui fel de muzică. Plantele nu și-au dezvoltat abilitatea de a simți durere, care la animale (inclusiv om) este necesară pentru supraviețuire. Animalele au nevoie de această abilitate pentru a se feri de prădători. Plantele nu se apără de prădători fugind din calea lor sau din calea altor situații inevitabile. Deci putem să stăm cu toții liniștiți, atunci când mestecăm pătrunjel, acesta nu simte nimic, iar atunci când ajunge în stomac este transformat rapid de organism în energie vie astfel că energia lui se transmite în noi.

Va urma…

Alimentația I

VEGAN

4 ani de Veganism

REȚETE

Galerie

Alimentația I

Alimentația a devenit un subiect extrem de dezbătut în ultimii ani și cred din toată ființa mea că asistăm la cea mai mare și mai rapidă schimbare alimentară din istoria omenirii. Nu cred că omul a devenit vreodată conștient într-un timp atât de scurt de greșelile sale, așa cum o face omul contemporan în momentul în care eu scriu acest articol. Chiar acum, în timp ce eu tastez, undeva pe planeta asta cel puțin un om spune nu alimentației abuzive și îmbrățișează compasiunea și respectul față de cei care îi sunt vecini pe planeta asta.

Este într-adevăr ridicol de câtă nebunie a dat dovadă omul, și câte dezastre a putut să provoace. Într-o parte a lumii sunt protejați câinii prin legi și în alta sunt masacrați în piețe publice. Într-o parte a globului sunt măcelăriți delfini și în alta sunt o specie protejată prin legi. Într-o parte a globului elefanții sunt batjocoriți și mutilați pentru amuzamentul unora și în altă parte organizațiile se chinuie să prevină extincția lor. Într-o parte a globului sunt omorâte zeci de mii de găini pe zi iar în alta oamenii le spală în chiuvetă și le usucă cu foehn-ul (spre deliciul găinușelor J). Într-o parte a lumii mamele văcuțe sunt despărțite de proprii copii pentru că aceștia să ajungă în farfuria unor oameni, iar în altă parte se sărbătorește nașterea unui vițel cu mare fast iar mama nu va fi despărțită niciodată de puiul ei.

Și toate se petrec la noi pe planetă. Pe planeta aceasta extraordinară care este un conglomerat de minuni.

Ne bucurăm că facem parte din schimbare și că putem să fim martorii acesteia. În câțiva ani s-au schimbat atât de multe iar câteodată este greu să ținem pasul cu ultimele noutăți din lumea veganismului. Atâtea personalități care ajung să își schimbe modul de percepție asupra alimentației lor încât este imposibil să mai deschizi televizorul, sau paginile de socializare, și să nu afli că X a devenit vegan sau că era de nu știu câți ani însă nu s-a mediatizat lucrul respectiv.

Este încă dureros să înțelegem de ce omul spune că iubește doar anumite animale și pe altele le mănâncă, însă totul face parte din tranziție iar veganismul este o decizie pe care oricine o poate lua, din orice motiv, chit că este vorba de alimentație, ecologie sau compasiune. Iar modul de a te hrăni poți să-l schimbi prin simpla afirmație: Pentru mâncarea din farfuria mea nu a suferit nici o ființă.

În decursul anilor am primit o serie de întrebări de la diverse persoane și aș dori să le expun în cele ce urmează.

  1. „Te-ai mai întoarce vreodată la a mânca mortăciuni, fluidele acestora sau ovulațiile lor?” Întrebarea reală este de fapt ceva de genul: „Niciodată? Nici carne? Nici lapte? Nici brânză? Nici ouă? etc”. Răspunsul este și va rămâne același întotdeauna: am provocat destulă suferință în cei 27 de ani de alimentație ”omnivoră”. Îmi ajunge. Următorii ani, oricâți vor mai fi ei din călătoria aceasta, îi voi petrece fără cruzime în farfuria mea și a celor din familia mea. Niciodată nu îi voi pune în gura copilului meu, soțului meu, oricărui membru al familiei mele, prietenilor mei și oricărui om care îmi va călca vreodată pragul, suferință. De ce aș face așa ceva? Altceva nu este de mâncat?
  2. „Dar pește? Peștele nu este un animal, este mai mult o plantă. Dar icrele?” Pentru cei care încă nu au aflat că peștele este tot un animal…aceștia trebuie să știe că indiferent de faptul că majoritatea dintre ei nu țipă de durere (neavând corzi vocale) ca mamiferele terestre, ei tot pot percepe durerea la fel ca toți cei care au un sistem nervos central. Când li se prinde cârligul acela în cerul gurii nu există niciun dubiu că ei simt durerea aceea nimicitoare. Și doar pentru acest lucru niciodată nu consum pește. Cât despre icre, acestea sunt ovulația peștilor femele care pe mine nu mă interesează să o consum. Un alt lucru care mai preferă unii să consume sunt lapții, și aș dori să-i anunț că aceștia reprezintă sperma peștilor 🙂
  3. „Și carnea de pui sau curcan care sunt slabe?” Dacă prin slabe oamenii se referă la cantitatea de grăsime, într-adevăr au oarece dreptate că găinile sau curcanul nu vor fi niciodată grăsuțe ca porcii. Dar aici nu este vorba despre grăsimea lor, ci despre aceeași problemă de etică, de ce să ucid când aș putea să trăiesc în armonie cu natura și cu animalele? De ce aș ține animale lângă mine, să le cumpăr mâncare pe timpul iernii, să am grijă să nu le omoare alte animale ca în cele din urmă să le omor eu? Ce logică este aceasta? Pentru mine nu are sens să țin un animal lângă mine, să-l îngraș, să-l protejez, să investesc dragoste și atenție pentru ca mai apoi să-i tai beregata.
  4. „Dar ouăle ce au?” Stai să vedem…știai că oul este ovulația găinii? Ovulația este un ou nefecundat care așteaptă sperma cocoșului ca să iasă un pui din el. Dacă oul nu este fecundat în corpul găinii acesta părăsește corpul găinii. Ok, dacă încă nu s-a înțeles…de ce aș lua oul nefecundat al găinii scos pe târtiță și l-aș pune în tigaia cu ulei încins? Pentru mine acest lucru a devenit dezgustător și nepotrivit. Ovulația găinii este doar a găinii așa cum a mea este doar a mea și nu vine nimeni să-mi scoată ovulul din uter sau să aștepte sa-l elimin.
  5. „Dar lactatele ce au?” Pe lângă hormonii de creștere pentru rasa respectiva de la care provin? Înafară de tot felul de antibiotice? Înafară că este omorât un pui ca să sug eu lapte și să îmi pun brânză în salate? La ce îmi folosește mie laptele destinat unui vițel? Îmi doresc să ajung o vacă? Nu, mersi. Sunt bine în starea de om. Și mai presus de toate cine sunt eu să decid soarta puiului unei alte ființe? Cine sunt eu să-i iau puiul și să îl ucid? În plus, eu am fost înțărcată în urmă cu 30 de ani și corpul meu (la fel ca toate celelalte ființe) a încetat să mai producă enzimele necesare digerării laptelui, deoarece laptele este un aliment care substituie mâncarea solidă până poate puiul respectiv să își procure singur mâncare. Ceea ce înseamnă că toți oamenii aceia alergici grav la lactate nu pot să țină în corp astfel de produse. Ceilalți care consideră că le fac atât de bine, habar nu au ce dezastru se produce în corpul lor cu alimentele pe care corpul nu reușește să le descompună.
  6. „Cu proteinele ce te faci, ca doar carnea are proteină, și este o proteină de calitate superioară?” E simplu, ca să nu ucid pentru „super proteină” voi prefera proteinele vegetale, așa cum fac toate ierbivorele de pe planeta asta. Toate plantele au proteine în ele. Ideea este ca și în cazul cărnii să le mâncăm cât mai crude pentru a asimila acele proteine, care și ele la rândul lor sunt descompuse de organism în aminoacizi. Prin intervenția termică mare parte din proteine mor (în funcție de durata gătitului, intensitatea focului etc.). Aș fi curioasă să știu dacă cei care vorbesc despre „super proteina” animală ar alege să agațe un animal de cel puțin 100 de kilograme de picioare și să-l înjunghie în gât pentru ca apoi să-și taie o bucată din proaspătul cadavru și să o mănânce crudă. Sau va prefera să-și crească niște roșii și ardei în curte și să-ți facă o salată? Este o diferență, nu? Mai este un aspect: vaca mănâncă vegetale cu proteine iar omul mănâncă vaca care a mâncat vegetalele cu proteine. Nu este mai simplu să mănânci vegetalele decât vaca? Nu e mai bine să mănânci proteină vegetală la prima mână decât proteină animală de mâna a doua?
  7. „Și cu calciul cum stai? Prost, presupun, dacă nu mai mănânci lactate”. De obicei când aud întrebarea cu calciul îmi dau seama de câtă îndobitocire au parte oamenii cu „ajutorul” mass-media. Lactatele, pe lângă faptul că sunt niște lucruri complet nepotrivite pentru un om adult care a fost înțărcat la vârsta de un an, sunt pline de tot felul de ciudățenii pe care ”producătorii” nu sunt obligați să le scrie pe ambalaje. Cine a văzut un tabel de ingrediente pe sticla de lapte? De ce sunt antibiotice în lapte? Pentru că vacile stau într-o mizerie de nedescris iar ugerele lor sunt permanent pline de puroi și fecale. Tot puroiul acela și fecalele trec în lapte și pentru ca ”producătorii” să nu aibe probleme cu vreun client care face toxiinfecție alimentară de la vreun stafilococ, atunci „îmbunătățesc” laptele cu niște antibiotice, sau le injectează direct în văcuțe. De ce sunt hormoni de creștere în lapte? Pentru că puiul vacii, denumit vițel, crește conform rasei lui, vreo 200 de kg într-un an. Uau, nu-i așa? De ce sunt alte tipuri de hormoni în lapte? Pentru ca văcuțele să producă lapte până la epuizare pentru ca oamenii să aibe cu ce să mănânce cerealale de dimineață. Și calciul? Calciul este în stare vegetală în toate plantele. Mineralele sunt hrana plantelor, acestea transformându-le cu ajutorul soarelui și a apei din starea lor anorganică într-una organică care poate fi digerată de corpul nostru și al animalului respectiv. Este simplu: decât să mănânci var nu este mai plăcut să mănânci susan? Ideea ca și la proteine este să le mănânci cât mai crude deoarece prin intervenția termică se distrug în mare parte. Încă un lucru…dacă sunt atât de îngrijorați „producătorii de lapte”(de fapt ei sunt exploatatorii de animale, producătorii de lapte sunt animalele) ca populația ar muri fără lapte din cauza lipsei de calciu, de ce nu ne vorbesc și despre sutele de studii care demonstrează că laptele ne scoate calciul din oase și nu invers? De ce nu ne informează că în momentul ingerării produselor lactate, pentru ca organismul să încerce să le digere, folosește cantități industriale de calciu și magneziu? Pentru că ei, săracii, pe spinarea cui ar mai face atâția bani? Iar cei care își cumpără suplimente cu calciu, ar trebui să-și pună întrebarea următoare: de ce cumpăr calciu dacă mănânc atâtea lactate? Nu ar trebui să fie suficiente lactatele? Vrei să-ți spun eu de ce cumperi și suplimente? Pentru că cei care îți vând „gogoși” alimentare la televizor sunt aceeași care îți vând și medicamentele și nu este de ajuns pentru ei să îți vândă lactate, ci trebuie să îți vândă și niște suplimente, că doar sănătatea ta este cel mai important lucru pentru aceste corporații. Deci cu calciul, noi stăm bine…chiar foarte bine.
  8. „Și cu B12?” Asta este o întrebare care o adresează de obicei așa zișii „demagogi” cibernetici care preferă să stea cu mortăciunea în farfurie când citesc un articol. Într-adevăr despre vitamina B12 sunt puține informații iar doctorii știu și mai puține. Se pare că această vitamină este produsă în corpul nostru cu ajutorul unor bacterii undeva în intestin, se presupune în apendic. După părerea mea corpul este o mașinărie extrem de complexă despre care nu se știe mare lucru încă. Astfel, nu-mi fac griji pentru ceva ce au descoperit niște bezmetici în halate albe făcând experimente sadice pe alte ființe.
  9. „Păi și ce mai mănânci?” Mie mi se pare că lipsa de diversitate se află în industria aceasta monstruoasă a exploatării și nu în lumea vegetală. Un simplu exercițiu: enumerați pe o foaie câte fructe, legume, semințe, nuci, cereale, plante comestibile din flora spontană cunoașteți. Pe altă foaie enumerați produsele animale (nu trișați la iaurt să scrieți iaurt cu fulgi de cereale, iaurt dietetic, iaurt cu probiotice, iaurt cu căpșuni și altele – cum ar fi favoritul nostru IAURTUL PENTRU COPII; toate sunt același produs, doar că sunt schimbate din când în când ca să dea impresia că sunt atâtea alternative!). Se vede diferența?

Va urma…

VEGAN

Alimentația II

4 ani de Veganism

REȚETE

Galerie

Partea 5 – Prima grădină

Anul 2013 a fost peste măsura așteptărilor noastre. Nu ne-am închipuit niciodată că vom reuși să realizăm atâtea lucruri minunate într-un singur an. Probabil cea mai mare realizare a fost mutarea noastră permanentă în Vale iar pe locul doi se situează grădina din jurul casei în care locuim temporar. Pe locul trei, ei bine, nu voi dezvălui totul….unele realizări rămân doar între noi doi 🙂

Pe lângă faptul că am învățat atât de multe lucruri, am reușit să creăm o grădină de la zero doar prin puterile noastre, fără ajutorul familiei, prietenilor sau voluntarilor. Doar noi doi. Am reușit în 2 luni să clădim 4 grădinițe fiecare având un aer aparte și deosebindu-se de celelalte.

La prima grădiniță (cea mai mare) am lucrat cu sapa mai întâi ca să îndepărtăm primul strat de urzici și rădăcinile acestora. În jurul ei am aranjat în semicerc diverse crengi de copaci și alte lemne putrezite. Peste ele am pus pământul cu urzici cu rădăcinile în sus. Peste acesta am adăugat încă un strat de pământ luat din mijlocul semicercului cât să se înalțe măcar 50 de cm stratul.  În centru am adus din pădure frunze și am acoperit pământul care deja începuse să se crape, fiind expus la soare. Apoi Alex a cosit în jurul casei și cu acel fân am acoperit frunzele. Am pus un strat subțirel de fân, cam de 10-15cm. Peste acesta am plantat cartofi, in și porumb. Pe stratul înălțat am plantat varză, morcovi, spanac, salată, ceapă, mărar și cimbru. Semințele le-am acoperit cu încă un strat de fân și am așteptat cu nerăbdare ploaia.

La a doua grădiniță (numită și „grădina de la salcie”) am procedat la fel ca mai sus doar că am plantat astfel: în mijloc am plantat pepeni roșii și galbeni, iar pe stratul înălțat am plantat fasole, porumb, sfecla, coriandru, mazăre, dovlecei, bostani, țelină, ridichi, ceapă.

La a treia grădiniță am lucrat doar pe straturi înălțate, 4 la număr. Ultimul strat ne-a ieșit cel mai bine, „ca la carte”. Am dat la o parte cu sapa primul strat de urzici și rădăcini. În cealaltă parte am scos din groapă pământ. Am săpat o groapă de vreo 3 metri lungime, 1 metru lățime, și vreo 30 cm adâncime. În groapa respectivă am pus la descompus lemne și bârne putrede. Am acoperit cu primul strat de urzici cu rădăcinile în sus și apoi cu pământul. Straturile după ce s-au mai tasat au ajuns la o înălțime de 50 de cm. Între straturi am avut grijă să lăsăm loc de trecere, o potecă. Pe straturile acestea am plantat: dovlecei, fasole pitică, ridichi, salată, vinete, ardei, castraveți, pătrunjel, morcovi, leuștean, mărar, roșii, busuioc, conopidă, broccoli.

A patra grădiniță la care am lucrat cu mare drag se află în spatele casei. Aici tot la fel am procedat, am dat pământul la o parte și am format un strat. Aici am plantat: gulii, pătrunjel, lobodă, fasole, roșii, mărar, castraveți, linte.

În jurul casei am plantat la întâmplare într-un strat de fân, fasole pitică, dovlecei, floarea-soarelui și alte flori. Toate grădinițele și mai mici și mai mari au dat roade minunate. Am avut o vară abundentă și plină de gusturi excepționale.

  1. Castraveți – 20kg – Au crescut indiferent că au avut sau nu apă și indiferent de sol. Au fost excepționali la gust, dulci și zemoși. Foarte productivi.
  2. Dovlecei – 60-70kg – Aceștia au crescut oriunde și indiferent de temperatură. După ce i-am recoltat au rezistat până în ianuarie.
  3. Ceapă – 50-60kg – Am plantat arpagicul în luna mai și într-o lună aveam ceapă verde.
  4. Salată – 60-70 bucăți – Toată primăvara-vara-toamna am mâncat salată. I-a priit oriunde, chiar dacă a fost la umbră sau la soare.
  5. Spanac – 40 bucăți – În vară am avut atât de mult spanac încât nu am reușit să-l consumăm pe tot. Am observat că îi place mai mult la semi-umbră și a rezistat până la prima ninsoare.
  6. Ridichi – Foarte multe. Și roșii și albe, au crescut fără probleme. Dulci!
  7. Varza – 40-50 bucăți – Și cea de vară și cea de toamnă au crescut extrem de frumoase. Am pus la murat 3 butoaie de 40 de kg împreuna cu morcovi și sfeclă și am consumat de 3 ori pe săptămână câte o varză.
  8. Morcov – 30 kg – Au rezistat la secetă și la îngheț. Foarte dulci și aromați.
  9. Sfeclă – 10 kg. Foarte gustoasă și aromată.
  10. Floarea-soarelui – 5kg de semințe. Contrar părerilor altora, păsările nu ne-au făcut așa mare pagubă. Am plantat și pentru ele floarea soarelui și erau tare bucuroase dimineața când veneau să ciugulească din minunatele flori. Au mâncat cât au mâncat, însă de unele nu s-au atins, astfel că noi am reușit să ne păstrăm destule semințe și să ne și bucurăm de frumusețea inegalabilă a acestei plante.
  11. Porumb – 30 de știuleți. Acesta l-am plantat în două locuri. Primul loc a fost în mijlocul stratului mare alături de cartofi. Iar al doilea a fost pe un strat înălțat la grădina de la salcie pe care s-a cățărat fasolea. Porumbul de lângă cartofi a fost clar inferior celui de pe stratul înălțat. Deși a fost mai rapid, știuleții au fost mai mărunți, iar boabele mai puține decât la ceilalți. Porumbul de lângă fasole, era parcă din poveste, înalt, verde, boabe mărunte însă multe, știuleții moderați ca mărime.
  12. Bostani – 2 bostani mari portocalii a câte 3-5 kg fiecare și 6 bostani verzi mijlocii a câte 2-3 kg fiecare.
  13. Fasole – 5 kg. Și pitică și gigantă. S-a consumat rapid, astfel că nu a mai rămas și pentru conserve.
  14. Gulii – 6 bucăți. Preferatele mele!
  15. Roșii – 3-4kg. Roșiile au fost cele mai așteptate, reușind să se coacă tocmai în septembrie. Gustul era incomparabil cu orice altă roșie gustată vreodată de noi. Totul a fost bine până s-au manat. Cele cherry s-au dovedit a fi mai rezistente decât celelalte care în 24 de ore s-au înnegrit și au căzut. A fost trist, însă am învățat să nu le mai urcăm pe araci și să le lăsăm expuse. Data viitoare le vom lăsa să crească pe jos ca să fie ferite mai bine de secetă și ploi acide.
  16. Vinete – 5 bucăți. Anul 2013 fiind unul ploios nu au avut timp să se coacă și să crească.
  17. Ardei – 10 bucăți. La fel ca la vinete. A fost prea mult frig până în luna iunie și nu au apucat să-și ia avânt.
  18. Conopidă – 7 bucăți mari
  19. Cartofi – 30-40 kg. Soiul de cartofi l-am adus de la câmpie, unul dulce și galben înăuntru. În ciuda opozițiilor localnicilor, cartofii au crescut foarte frumoși și au rezistat la îngheț și secetă.
  20. Frunzele de pătrunjel, leuștean, mărar au început să crească tocmai la sfârșitul lui iunie tot din cauza frigului și a ploilor. Însă am avut pe parcursul a 5 luni frunze proaspete tot timpul. Rezistente la îngheț.
  21. Usturoi – Din nefericire, usturoiul l-am plantat într-o perioadă în care nu a plouat și nu a avut timp să se dezvolte, astfel că a rămas mărunt.
  22. Țelină – Majoritatea frunzelor le-am folosit, însă rădăcinile au fost micuțe.
  23. Coriandru – 1 kg de semințe.
  24. In – Destule semințe cât să ne înfruptăm din ele în fiecare dimineață.
  25. Mazăre – 1-2 kg. Nu am plantat suficientă.
  26. Mentă peppermint – Nu știm de unde a apărut această mentă însă pe stratul mare a reușit să se întindă atât de mult încât nu mai reușeam să o ținem sub control. Am aprovizionat și vecinii cu mentă, am pus la uscat pentru ceaiuri și tot mai rămăsese destulă cât să mai aprovizionăm câteva familii pentru toată iarna cu mentă.
  27. Pepenii au fost un eșec anul trecut din cauza frigului. La un moment dat reușiseră să crească plantele însă până au prins ele curaj, a brumat și au murit.

În perioada martie-mai a plouat aproape încontinuu și nu am reușit să lucrăm la grădini tocmai din cauza acestui lucru. Însă odată cu venirea primăverii, prin mai, am reușit să terminăm grădinile și la sfârșitul lunii am plantat ultimii cartofi. Aceștia nu au fost atacați de faimoșii gândăcei de Colorado. Surpriza am avut-o când pe la începutul lui septembrie, chiar când își luau avânt vinetele, peste ele s-a abătut o invazie de gândăcei de Colorado. Atunci am trecut la artileria grea: am făcut un ceai foarte concentrat de frunze de nuc și urzică, și am stropit vinetele în fiecare zi cam o săptămână. La un moment dat au dispărut „periculoșii” gândăcei însă vinetele nu au mai avut puterea să crească mari.

O altă greșeală pe care am făcut-o anul trecut a fost tot un lucru învățat de la localnici și vecini: plivitul sau smulsul buruienilor. Din cauză că am recurs la această metodă într-un mod excesiv, plantele noastre au rămas fără protecție iar pământul chiar dacă avea paie pe el a rămas descoperit. Într-adevăr, plivitul este necesar în faza incipientă, când plăntuțele au nevoie de lumină dar după ce au o anumită înălțime, plivitul devine dăunător. Toate plantele care cresc în jurul celorlalte au rostul lor. Ele se protejează una pe cealaltă și formează un minunat ecosistem. La un moment dat prin luna iunie, toată vegetația a explodat efectiv și când ne trezeam dimineața mergeam cu foaia în mână cu lucrurile plantate ca să găsim salata :). Devenise foarte dificil să mai găsim până și dovleceii în grădină așa că am aruncat „armele” (adică propriile noastre mâini) și am renunțat să ne mai luptăm cu natura.

Cât despre udatul plantelor, în perioada secetoasă în august și septembrie, le-am dat apă cam la 2-3 zile. Ne era milă de ele că era foarte cald și ele neavând destulă apă nu mai făceau nimic, doar stagnau. Poate că nu a fost cea mai inspirată decizie, însă după ce a trecut această perioadă, și-au revenit singure și nu a mai trebuit să le udăm.

Toate plantele care au fost pe straturi și au fost protejate de alte plante, au rezistat cel mai bine. S-au dezvoltat mai încet dar au rămas puternice până la sfârșitul toamnei. Umezeala nu le-a lipsit fiindcă în straturi se acumulează apă în lemnele care se descompun, astfel că în perioada secetoasă au rezistat mai bine decât celelalte.

În principiu, pentru o primă grădină adevărată din viețile noastre, a fost una care ne-a întrecut cu mult așteptările. Am sperat să avem multe, și exact lucrul acesta s-a întâmplat, am avut destule cât să nu ne lipsească nimic. Bineînțeles, că întodeauna este loc pentru mai multă abundență. Însă privită din perspectiva grădinarilor amatori, adică noi, a fost o surpriză mai mult decât plăcută.

Sper că s-a înțeles din relatare că plantele nu le stropim cu materiale chimice și nici nu folosim îngrășământ chimic sau provenit de la animale.

Va urma…

PARTEA 1 – Schimbarea

PARTEA 2 – Alegerea

PARTEA 3 – Terenul

PARTEA 4 – Prima casă renovată

PARTEA 6 – Căsuța noastră din deal I

PARTEA 7 – Căsuța noastră din deal II

PARTEA 8 – Căsuța noastră din deal III

PARTEA 9 – Căsuța noastră din deal IV

PARTEA 10 – Bella și Bianca

PARTEA 11 – Căsuța noastră din deal V

 

Galerie

24 de ore

Ora 12 Noaptea – toată familia pare să fi adormit. Te schimbi repede în pijamale și te așezi în pat cu speranța că vei adormi. Însă, te gândești dacă ai oprit gazul și dacă ai încuiat ușa la intrare. Te gândești la ce vei face de mâncare mâine, ce haine vei potrivi pe tine și pe toți membrii familiei, ce vei face la serviciu, ce vei spune la serviciu, ce rufe sunt de spălat, când trebuie plătită rata la mașină, dar cea de la casă? Când trebuie plătite facturile la gaz, curent, telefoane mobile, și când vei ajunge la supermarket să iei lucrurile fără de care nu poți trăi, cum ar fi rimel, șampon, săpun, șervețele parfumate, hârtie igienică, scutece pentru cel mic, absorbante, pastă dinți, pâine, mezeluri, ouă, iaurt degresat, smântână și piept de pui. Apoi trebuie cumpărate medicamentele lunare: vitamine și minerale pentru copii, medicamentul pentru prostata soțului, anticoncepționalele și neapărat niște aspirina. Te gândești că poate o să ai timp să le faci pe toate mâine și încerci să adormi…

Ora 3 Dimineața – te trezești și începi să te întorci de pe o parte pe cealaltă. Cel mic începe să plângă. Îi dau dințișorii. Îți spui că oricum ai dormit vreo 3 ore, ceea ce este destul de mult, așa că te duci să vezi ce se întâmplă. Ca să-l liniștești îi prepari niște lapte praf și te bucuri că nu mai țipă cât timp are biberonul în gură. Biberonul este un plastic miraculos care reușește să liniștească și cei mai gălăgioși copii. Dacă mai are și niște lapte praf de la vacile din lagărele de concentrare moderne, copilul devine un îngeraș. Nici nu are cum să fie altfel, doar așa l-ai învățat. L-ai învățat să-i placă plasticul și laptele altei specii (al tău oricum n-a fost de ajuns de la început).

Ora 6 Dimineața – ești deja în picioare, fiindcă nu ai mai dormit de la ora 3. Servești masa: ouă prăjite, salam de vară, lapte, brânză topită și pâine. Un mic dejun al campionilor! Fructele și legumele nu se mănâncă dimineața fiindcă dau gaze și dureri la burtă, sau cel puțin așa ai citit undeva. Le faci pachețelul fiecăruia respectând cu rigoare alimentația completă: carne la fiecare masă și cu ceva gătit pe lângă. Copilului mare nu-i dai mâncare la școală fiindcă râd colegii de el dacă scoate pâinea cu salam din ghiozdan, așa că îi dai 10 lei ca să-și ia el ce vrea de la chioșcul din colț. Le calci cămășile la toți, apuci și tu 3 minute să te duci la baie (că deh, aveți doar o baie la 3 camere) în care te fardezi ca să-ți acoperi cearcănele, ridurile, petele, te coafezi ca să nu se vadă că nu ai mai apucat să te vopsești de vreo 2 luni, te dai cu toate cremele și apoi îi verifici pe ceilalți dacă nu au uitat ceva. Îl îmbraci pe soțul tău, îi îmbraci pe copii, te îmbraci și pe tine. Bona pentru cel mic sună la ușă așa că toată lumea poate să plece către destinație.

Ora 8 Dimineața – ești în drum spre serviciu undeva în trafic. Te întrebi de ce încă mai plătești rate la mașina asta care se strică în fiecare lună. Ai ajuns să stai cu ea mai mult în service decât pe drumuri. Se dă verde la semafor. Pornești un metru și te oprești. Așa este în fiecare zi, așa că nu te mai obosești să te enervezi. Ventilația ți s-a stricat de vreo două săptămâni așa că acum respiri toate gazele de eșapamente de la toate mașinile din jurul tău. Mai dai niște telefoane ca să-ți treacă plictiseala, îți verifici mail-ul și contul pe facebook. Afli că trebuie să asiști luna viitoare la frumoasa nuntă a verișoarei tale. Te întrebi de ce se căsătoresc oamenii. Te întrebi de ce își declară iubirea de față cu alții, dacă tot la divorț ajung. Nu ai un răspuns și de foarte mult timp nici nu-ți mai pasă.

Ora 9 Dimineața  – ai ajuns la serviciu în cele din urmă. Șeful tău țipă la tine că de ce nu ai ajuns mai devreme. Nu-i pasă lui că tu te-ai întors la muncă chiar dacă ai un bebeluș acasă. Te-ai întors la muncă fiindcă banii de la stat erau prea puțini ca să-ți permiți să crești doi copii. Bine că și soțul tău face niște bani, că altfel nu avea cine să plătească toate facturile și ați fi ajuns aurolaci. Nu te mai gândești la lucrurile negative, așa că iei o țigară și o cafea și îți începi ziua. Oricum în câteva ore vine pauza de masă.

Ora 13 Prânz – îți aduni colegele și vă duceți la restaurantul de pe colț ca să serviți o masă completă formată din kebab + cartofi prăjiți + un suc dietetic. Afli că una din colegele tale a descoperit că are o tumoră la sân, că uneia i-a murit un unchi de cancer, că alta are un soț cu apă la plămâni…și te îngrozești. Ești terifiată să auzi atâtea lucruri rele și speri să nu ți se întâmple și ție. Nu au cum să ți se întâmple ție pentru că tu duci o viață sănătoasă, mănânci doar lactate degresate, carne slabă de pui și curcan, sucuri dietetice și mai ales…te duci la sală o dată pe săptămână ca să-ți revii la forma inițială înainte să rămâi gravidă. Nu, ție nu ți se va întâmpla așa ceva. Nu are cum. Oare?

Ora 17 După amiaza – pleci de la muncă după opt ore de stat în șezut în fața calculatorului. Îți suni soțul și îi spui că nu ai timp să faci mâncare azi și să mănânce ce e prin frigider. Te duci la supermarket, îți faci lista. Îți aduci aminte de farmacie. Nu-i nicio problemă, întotdeauna este una după colț. Te îndrepți spre casă. Ajungi acasă, îți vezi copiii și soțul. Faci mâncare pentru a doua zi. Îți aduci aminte că ai uitat să plătești facturile. Știi că nu e bine să rămâi restantă așa că decizi ca mâine să te trezești cu o oră mai devreme ca să ai timp să le plătești. Te pui în fața televizorului. Soțul tău mănâncă lângă tine cina, tu știi că nu ai voie să mănânci seara așa că înghiți în sec și poate te duci să iei un măr din punga de la supermarket. Ajungi să faci lecții cu copilul cel mare și să-l hrănești și pe cel mic.

Ora 22 Seara – în sfârșit e un pic mai liniște în casă. Cel mic doarme. Cel mare stă pe mess. Soțul tău dormitează pe canapea. Este momentul tău de liniște. Îți iei o țigară și te duci pe balcon să fumezi. Începi să te gândești la ceea ce ai auzit azi. Te gândești că ești norocoasă că ai o familie atât de sănătoasă. Te gândești că nu ești fericită ca cei din filme, însă se poate și mai rău. Te gândești că e mai bine la etajul trei decât la etajul 10. Te gândești că poate ar trebui să schimbi marca asta de țigări. Te gândești la ce ai de făcut a doua zi.

Ora 12 Noaptea – pui capul pe pernă după ce îi spui noapte bună străinului de lângă tine. Pui capul și aștepți cu nerăbdare a doua zi….

Postat de  Roxana

Galerie

Partea 3 – Terenul

Terenul respectiv a devenit încet-încet al nostru în decursul anului 2012. I-am amenajat 4 grădinițe cu legume care s-au dovedit a fi doar niște experimente. În primul rând solul este argilos. În al doilea rând pe tot terenul nostru avem mici puieți de copaci pe care nu ne-am îndurat nici să-i mutăm, nici să-i omorâm. I-am lăsat exact acolo unde erau iar acum grădinițele de legume sunt pline de copaci în loc de legume. De un mare succes s-au bucurat doar ridichile. Am avut atât de multe încât nu am făcut față să le mâncăm atât de repede. Au fost cam singurele care au crescut în seceta de anul trecut. Mai mult, au fost atât de rezistente încât din iunie până în septembrie noi am avut ridichi. Foarte important de știut: FRUNZELE ridichilor sunt comestibile.

Au crescut și câteva păsti de fasole, câteva de mazăre, câțiva morcovi de vreo 2 cm, o roșie, o floarea-soarelui (celelalte semințe ni le-au mâncat păsările și furnicile), ceapa pusă din arpagic plantată în  martie, usturoiul plantat în martie și…cam atât. Însă aproape în fiecare zi am avut grijă să ne delectăm cu câte ceva din grădinițele noastre, chiar dacă nu au fost multe. Salatele nu au crescut decât cățiva cm și erau foarte amare.

În partea de sus a terenului la a 4-a terasa am făcut o mică plantație de cartofi în formă de smiley. Am făcut un șanț în care am plantat fasole și in. În jurul șanțului și în interior și în exterior am plantat cartofi direct pe iarba cosită și le-am pus foarte puțin pământ deasupra și fânul cosit. Spre surprinderea noastră, fiecare cartof a dat roade. Într-adevăr nu au fost cartofi mari, însă au fost mici și mulți. De curiozitate am mâncat unul crud și era dulce în comparație cu frunzele de salată și altele pe care le-am plantat și erau amare.

Cartofii nu i-am cules. I-am lăsat în fân. Inul a răsărit foarte repede și a făcut floare. Fasolea a făcut și ea câteva păstăi.

Probabil că anul acesta în toamnă va trebui să relocăm grădina de legume sau să mutăm copacii. Nu ne gândim prea mult la aceste lucruri. Toate vor veni de la sine, în timpul lor.

În martie-aprilie 2012 am plantat și câțiva copaci fructiferi: cais, păr, cireș, vișin, piersic, gutui și un mic nuc. A fost mai mult un experiment pentru a observa ce se întâmplă cu ei. La o zi după ce i-am plantat au început ultimele zvâcniri ale iernii. A nins, a bătut vântul și a dat și grindina peste ei. În fiecare zi când am stat în Vale ne-am dus la ei să-i încurajăm. După ce am plecat, nemaiavând cine să vorbească cu ei, au rămas singurei să înfrunte frigul. Însă nu a durat mult și a venit primăvara.

În mai când ajunseserăm noi deja începuseră să înmugurească câțiva. Cei mai voinici erau caisul, gutuiul și vișinul. Cel mai precaut s-a dovedit a fi piersicul. Însă până în iunie erau toți cu frunzulițe, unii chiar cu flori. La bază le-am pus căței de usturoi ca să-i ferim de căprioare și alte viețuitoare.

Pe marginea terenului am plantat tufe de zmeură și mure, un afin, coacăze, agrișe și viță de vie. Zmeura, murele și coacăzele au fost foarte hărnicuțe și au înverzit rapid. Afinul nu prea știm exact ce s-a întâmplat cu el fiindcă a crescut peste el foarte multă vegetație și nu l-am mai găsit. Probabil ne vom da seama în primăvara aceasta. Agrișele au fost și ele hărnicuțe și le-au dat frunzulițele. Din două rămurele de viță de vie doar unul a prins la vreo 3 luni după ce le-am plantat. Nu am mai sperat să prindă având în vedere că au fost roase de un câine chiar în fața noastră. Însă, ca de obicei am fost extrem de plăcut surprinși de puterea plantelor.

După prima sesiune de plantări, din viața noastră, am tras mai multe concluzii:

  1. Legumele trebuie plantate în partea de jos a terenului unde este mai multă umezeală
  2. Copacii au prins oriunde i-am plantat.
  3. Fructele de padure au prins foarte bine oriunde au fost plantate.
  4. Frunzele sunt amare în anii secetoși.

Trebuie să menționez că noi, în comparație cu alții nu am plantat nimic în bălegar. Nu dorim să aplicăm această metodă din simplul considerent că acel bălegar provine de la animale chinuite și obligate să alimenteze oamenii care le au în grijă cu secrețiile lor glandulare și carnea lor. În Spațiul nostru de Iubire o astfel de energie ar dăuna tuturor ființelor vii inclusiv nouă.

Luând în considerare concluziile de mai sus am decis să ne bazăm pe o alimentație compusă din copaci fructiferi, nuci, fructe de padure și foarte puține legume. Legumele care le-am crește ar fi: cartofi, dovleci, rădăcinoase, ceapă, usturoi și poate câteva din cele care sunt consumate frecvent vara (ardei, roșii, vinete, dovlecei). Însă locul în care vor crește aceste legume trebuie ales foarte bine având în vedere schimbările majore de climă din ultimii ani. Verile sunt mai secetoase decât anii trecuți și chiar și aici apa devine o problemă dacă nu mai plouă câteva săptămâni.

Va urma….

PARTEA 1 – Schimbarea

PARTEA 2 – Alegerea

PARTEA 4 – Prima casă renovată

PARTEA 5 – Prima grădină

PARTEA 6 – Căsuța noastră din deal I

PARTEA 7 – Căsuța noastră din deal II

PARTEA 8 – Căsuța noastră din deal III

PARTEA 9 – Căsuța noastră din deal IV

PARTEA 10 – Bella și Bianca

PARTEA 11 – Căsuța noastră din deal V

Nor de etichete

%d blogeri au apreciat asta: