Revenirea la Natură – Produse vegane BIO/ECO/Organice – Handmade – Vegan

Posts tagged ‘libertate’

Galerie

Alimentația I

Alimentația a devenit un subiect extrem de dezbătut în ultimii ani și cred din toată ființa mea că asistăm la cea mai mare și mai rapidă schimbare alimentară din istoria omenirii. Nu cred că omul a devenit vreodată conștient într-un timp atât de scurt de greșelile sale, așa cum o face omul contemporan în momentul în care eu scriu acest articol. Chiar acum, în timp ce eu tastez, undeva pe planeta asta cel puțin un om spune nu alimentației abuzive și îmbrățișează compasiunea și respectul față de cei care îi sunt vecini pe planeta asta.

Este într-adevăr ridicol de câtă nebunie a dat dovadă omul, și câte dezastre a putut să provoace. Într-o parte a lumii sunt protejați câinii prin legi și în alta sunt masacrați în piețe publice. Într-o parte a globului sunt măcelăriți delfini și în alta sunt o specie protejată prin legi. Într-o parte a globului elefanții sunt batjocoriți și mutilați pentru amuzamentul unora și în altă parte organizațiile se chinuie să prevină extincția lor. Într-o parte a globului sunt omorâte zeci de mii de găini pe zi iar în alta oamenii le spală în chiuvetă și le usucă cu foehn-ul (spre deliciul găinușelor J). Într-o parte a lumii mamele văcuțe sunt despărțite de proprii copii pentru că aceștia să ajungă în farfuria unor oameni, iar în altă parte se sărbătorește nașterea unui vițel cu mare fast iar mama nu va fi despărțită niciodată de puiul ei.

Și toate se petrec la noi pe planetă. Pe planeta aceasta extraordinară care este un conglomerat de minuni.

Ne bucurăm că facem parte din schimbare și că putem să fim martorii acesteia. În câțiva ani s-au schimbat atât de multe iar câteodată este greu să ținem pasul cu ultimele noutăți din lumea veganismului. Atâtea personalități care ajung să își schimbe modul de percepție asupra alimentației lor încât este imposibil să mai deschizi televizorul, sau paginile de socializare, și să nu afli că X a devenit vegan sau că era de nu știu câți ani însă nu s-a mediatizat lucrul respectiv.

Este încă dureros să înțelegem de ce omul spune că iubește doar anumite animale și pe altele le mănâncă, însă totul face parte din tranziție iar veganismul este o decizie pe care oricine o poate lua, din orice motiv, chit că este vorba de alimentație, ecologie sau compasiune. Iar modul de a te hrăni poți să-l schimbi prin simpla afirmație: Pentru mâncarea din farfuria mea nu a suferit nici o ființă.

În decursul anilor am primit o serie de întrebări de la diverse persoane și aș dori să le expun în cele ce urmează.

  1. „Te-ai mai întoarce vreodată la a mânca mortăciuni, fluidele acestora sau ovulațiile lor?” Întrebarea reală este de fapt ceva de genul: „Niciodată? Nici carne? Nici lapte? Nici brânză? Nici ouă? etc”. Răspunsul este și va rămâne același întotdeauna: am provocat destulă suferință în cei 27 de ani de alimentație ”omnivoră”. Îmi ajunge. Următorii ani, oricâți vor mai fi ei din călătoria aceasta, îi voi petrece fără cruzime în farfuria mea și a celor din familia mea. Niciodată nu îi voi pune în gura copilului meu, soțului meu, oricărui membru al familiei mele, prietenilor mei și oricărui om care îmi va călca vreodată pragul, suferință. De ce aș face așa ceva? Altceva nu este de mâncat?
  2. „Dar pește? Peștele nu este un animal, este mai mult o plantă. Dar icrele?” Pentru cei care încă nu au aflat că peștele este tot un animal…aceștia trebuie să știe că indiferent de faptul că majoritatea dintre ei nu țipă de durere (neavând corzi vocale) ca mamiferele terestre, ei tot pot percepe durerea la fel ca toți cei care au un sistem nervos central. Când li se prinde cârligul acela în cerul gurii nu există niciun dubiu că ei simt durerea aceea nimicitoare. Și doar pentru acest lucru niciodată nu consum pește. Cât despre icre, acestea sunt ovulația peștilor femele care pe mine nu mă interesează să o consum. Un alt lucru care mai preferă unii să consume sunt lapții, și aș dori să-i anunț că aceștia reprezintă sperma peștilor 🙂
  3. „Și carnea de pui sau curcan care sunt slabe?” Dacă prin slabe oamenii se referă la cantitatea de grăsime, într-adevăr au oarece dreptate că găinile sau curcanul nu vor fi niciodată grăsuțe ca porcii. Dar aici nu este vorba despre grăsimea lor, ci despre aceeași problemă de etică, de ce să ucid când aș putea să trăiesc în armonie cu natura și cu animalele? De ce aș ține animale lângă mine, să le cumpăr mâncare pe timpul iernii, să am grijă să nu le omoare alte animale ca în cele din urmă să le omor eu? Ce logică este aceasta? Pentru mine nu are sens să țin un animal lângă mine, să-l îngraș, să-l protejez, să investesc dragoste și atenție pentru ca mai apoi să-i tai beregata.
  4. „Dar ouăle ce au?” Stai să vedem…știai că oul este ovulația găinii? Ovulația este un ou nefecundat care așteaptă sperma cocoșului ca să iasă un pui din el. Dacă oul nu este fecundat în corpul găinii acesta părăsește corpul găinii. Ok, dacă încă nu s-a înțeles…de ce aș lua oul nefecundat al găinii scos pe târtiță și l-aș pune în tigaia cu ulei încins? Pentru mine acest lucru a devenit dezgustător și nepotrivit. Ovulația găinii este doar a găinii așa cum a mea este doar a mea și nu vine nimeni să-mi scoată ovulul din uter sau să aștepte sa-l elimin.
  5. „Dar lactatele ce au?” Pe lângă hormonii de creștere pentru rasa respectiva de la care provin? Înafară de tot felul de antibiotice? Înafară că este omorât un pui ca să sug eu lapte și să îmi pun brânză în salate? La ce îmi folosește mie laptele destinat unui vițel? Îmi doresc să ajung o vacă? Nu, mersi. Sunt bine în starea de om. Și mai presus de toate cine sunt eu să decid soarta puiului unei alte ființe? Cine sunt eu să-i iau puiul și să îl ucid? În plus, eu am fost înțărcată în urmă cu 30 de ani și corpul meu (la fel ca toate celelalte ființe) a încetat să mai producă enzimele necesare digerării laptelui, deoarece laptele este un aliment care substituie mâncarea solidă până poate puiul respectiv să își procure singur mâncare. Ceea ce înseamnă că toți oamenii aceia alergici grav la lactate nu pot să țină în corp astfel de produse. Ceilalți care consideră că le fac atât de bine, habar nu au ce dezastru se produce în corpul lor cu alimentele pe care corpul nu reușește să le descompună.
  6. „Cu proteinele ce te faci, ca doar carnea are proteină, și este o proteină de calitate superioară?” E simplu, ca să nu ucid pentru „super proteină” voi prefera proteinele vegetale, așa cum fac toate ierbivorele de pe planeta asta. Toate plantele au proteine în ele. Ideea este ca și în cazul cărnii să le mâncăm cât mai crude pentru a asimila acele proteine, care și ele la rândul lor sunt descompuse de organism în aminoacizi. Prin intervenția termică mare parte din proteine mor (în funcție de durata gătitului, intensitatea focului etc.). Aș fi curioasă să știu dacă cei care vorbesc despre „super proteina” animală ar alege să agațe un animal de cel puțin 100 de kilograme de picioare și să-l înjunghie în gât pentru ca apoi să-și taie o bucată din proaspătul cadavru și să o mănânce crudă. Sau va prefera să-și crească niște roșii și ardei în curte și să-ți facă o salată? Este o diferență, nu? Mai este un aspect: vaca mănâncă vegetale cu proteine iar omul mănâncă vaca care a mâncat vegetalele cu proteine. Nu este mai simplu să mănânci vegetalele decât vaca? Nu e mai bine să mănânci proteină vegetală la prima mână decât proteină animală de mâna a doua?
  7. „Și cu calciul cum stai? Prost, presupun, dacă nu mai mănânci lactate”. De obicei când aud întrebarea cu calciul îmi dau seama de câtă îndobitocire au parte oamenii cu „ajutorul” mass-media. Lactatele, pe lângă faptul că sunt niște lucruri complet nepotrivite pentru un om adult care a fost înțărcat la vârsta de un an, sunt pline de tot felul de ciudățenii pe care ”producătorii” nu sunt obligați să le scrie pe ambalaje. Cine a văzut un tabel de ingrediente pe sticla de lapte? De ce sunt antibiotice în lapte? Pentru că vacile stau într-o mizerie de nedescris iar ugerele lor sunt permanent pline de puroi și fecale. Tot puroiul acela și fecalele trec în lapte și pentru ca ”producătorii” să nu aibe probleme cu vreun client care face toxiinfecție alimentară de la vreun stafilococ, atunci „îmbunătățesc” laptele cu niște antibiotice, sau le injectează direct în văcuțe. De ce sunt hormoni de creștere în lapte? Pentru că puiul vacii, denumit vițel, crește conform rasei lui, vreo 200 de kg într-un an. Uau, nu-i așa? De ce sunt alte tipuri de hormoni în lapte? Pentru ca văcuțele să producă lapte până la epuizare pentru ca oamenii să aibe cu ce să mănânce cerealale de dimineață. Și calciul? Calciul este în stare vegetală în toate plantele. Mineralele sunt hrana plantelor, acestea transformându-le cu ajutorul soarelui și a apei din starea lor anorganică într-una organică care poate fi digerată de corpul nostru și al animalului respectiv. Este simplu: decât să mănânci var nu este mai plăcut să mănânci susan? Ideea ca și la proteine este să le mănânci cât mai crude deoarece prin intervenția termică se distrug în mare parte. Încă un lucru…dacă sunt atât de îngrijorați „producătorii de lapte”(de fapt ei sunt exploatatorii de animale, producătorii de lapte sunt animalele) ca populația ar muri fără lapte din cauza lipsei de calciu, de ce nu ne vorbesc și despre sutele de studii care demonstrează că laptele ne scoate calciul din oase și nu invers? De ce nu ne informează că în momentul ingerării produselor lactate, pentru ca organismul să încerce să le digere, folosește cantități industriale de calciu și magneziu? Pentru că ei, săracii, pe spinarea cui ar mai face atâția bani? Iar cei care își cumpără suplimente cu calciu, ar trebui să-și pună întrebarea următoare: de ce cumpăr calciu dacă mănânc atâtea lactate? Nu ar trebui să fie suficiente lactatele? Vrei să-ți spun eu de ce cumperi și suplimente? Pentru că cei care îți vând „gogoși” alimentare la televizor sunt aceeași care îți vând și medicamentele și nu este de ajuns pentru ei să îți vândă lactate, ci trebuie să îți vândă și niște suplimente, că doar sănătatea ta este cel mai important lucru pentru aceste corporații. Deci cu calciul, noi stăm bine…chiar foarte bine.
  8. „Și cu B12?” Asta este o întrebare care o adresează de obicei așa zișii „demagogi” cibernetici care preferă să stea cu mortăciunea în farfurie când citesc un articol. Într-adevăr despre vitamina B12 sunt puține informații iar doctorii știu și mai puține. Se pare că această vitamină este produsă în corpul nostru cu ajutorul unor bacterii undeva în intestin, se presupune în apendic. După părerea mea corpul este o mașinărie extrem de complexă despre care nu se știe mare lucru încă. Astfel, nu-mi fac griji pentru ceva ce au descoperit niște bezmetici în halate albe făcând experimente sadice pe alte ființe.
  9. „Păi și ce mai mănânci?” Mie mi se pare că lipsa de diversitate se află în industria aceasta monstruoasă a exploatării și nu în lumea vegetală. Un simplu exercițiu: enumerați pe o foaie câte fructe, legume, semințe, nuci, cereale, plante comestibile din flora spontană cunoașteți. Pe altă foaie enumerați produsele animale (nu trișați la iaurt să scrieți iaurt cu fulgi de cereale, iaurt dietetic, iaurt cu probiotice, iaurt cu căpșuni și altele – cum ar fi favoritul nostru IAURTUL PENTRU COPII; toate sunt același produs, doar că sunt schimbate din când în când ca să dea impresia că sunt atâtea alternative!). Se vede diferența?

Va urma…

VEGAN

Alimentația II

4 ani de Veganism

REȚETE

Galerie

Punct și de la capăt

Astăzi am spus STOP. Gata, s-a încheiat călătoria de 4 luni la oraș. Am pus punct acestei minunate aventuri care m-a forțat să-mi reamintesc atât de multe lucruri.

În primul rând mi-am adus aminte de răbdarea în cazuri extreme. Mă refer la cazurile acelea în care îți este încercată atât de tare răbdarea încât se naște un monstru furios în tine pe care îl scapi de sub control în câteva secunde.

Am experimentat dragostea și toleranța față de semenii mei, cum să îi iubesc pe cei din jurul meu, care chiar dacă nu-mi sunt apropiați, tot frați îmi sunt.

Mi-am adus aminte să tratez moartea ca pe un nou început și nu ca pe un sfârșit și în același timp cum să sufăr și cum să las suferința să treacă prin mine.

Am redescoperit curajul. Uitasem că lipsa fricii declanșează curajul. Nu mi-am închipuit până acum că atunci când dispare frica, apare curajul, iar atunci când apare curajul, dispare orice dubiu. Rămâne doar siguranța că totul este bine și că totul este posibil.

Am continuat să-mi amintesc să mă iubesc și să mă accept așa cum sunt.

Din nou am fost pusă în postura în care am greșit și mi-am cerut iertare și totuși am continuat să fiu sinceră și să nu-mi pese dacă sinceritatea mea îi deranjează pe ceilalți. Este problema lor dacă nu sunt obișnuiți cu sinceritatea.

M-am uitat în spatele măștilor oamenilor și deși nu este foarte plăcut ce se ascunde în spatele acestora, dacă te debarasezi de frici, poți transforma urâtul în frumos și răul în bine.

Mi-am adus aminte să mă bucur de lucrurile „mărunte”, cum ar fi albastrul cerului sau adierea vântului, lucruri pe care uitasem în ultimul timp să le mai admir. În același timp am învățat să respir cu adevărat, să trag aer în piept până simt că îmi explodează plămânii și apoi să dau drumul.

Deși am experimentat atâtea trăiri, un lucru a rămas la fel, și anume convingerea mea că schimbarea radicală a omenirii nu va putea să pornească niciodată în mod colectiv. Când fiecare dintre noi va produce acea schimbare individuală, de abia atunci vom putea să vorbim de schimbare colectivă. Cu siguranță și ideea de colectiv are avantajele ei, însă eu cred cu patimă în puterea fiecărui individ.

Ca un exemplu, ar fi evenimentele care se petrec foarte aproape de noi, în Ucraina. Sunt sigură ca oamenii aceia care au ieșit în stradă sunt bine intenționați și sunt sigură că sunt sătui de cei care îi conduc. Însă dacă îi vor înlătura pe unii și le vor da puterea în mâini altora, se va schimba ceva? Nu. Nu se va schimba nimic. Problema se pune greșit. Problema este sistemul. Sistemul este defect. Nu omul este defect, ci sistemul sclavagist în care se află. Cum ai putea să fii liber vreodată dacă schimbi oamenii de la putere cu alți oameni și aștepți să se întâmple minuni? Cum ai putea vreodată să îți găsești libertatea atâta timp cât tu în interiorul tău ca ființă nu ai o definiție bine conturată a libertății și atâta timp cât te îndrepți către altcineva să îți arate ce este libertatea, TU crezând că noțiunea altcuiva de libertate ți se potrivește. Este asemănător unui cult – în momentul în care te legeni fără scop ai nevoie de „îndrumarea spirituală” a cuiva ale cărui intenții, simțuri, gânduri, experiențe nu le cunoști și nu le-ai putea cunoaște niciodată (așa cum un cuplu încă se mai poate cunoaște și după 30 de ani de conviețuire).

Și atunci ce este de făcut? Cum poți să schimbi sistemul? Sunt sigură că mulți nu vor accepta răspunsul următor, pentru că legătura lor cu sistemul în care s-au născut și în care zac de mii de ani, este atât de puternică încât nu vor putea concepe ce le voi spune acum. Pur și simplu vor găsi un milion de scuze ca să nu aprofundeze ceea ce urmează să le zic. Totuși o voi zice cu credința nemuritoare că cineva are o portiță deschisă: singura soluție pentru ca tu să fii din nou liber este să produci schimbarea! Să ieși din turmă și să te uiți în spate! Și cel mai important lucru, cea mai bună metodă de a face un progres este de a nu te împotrivi așa cum ai avea prima reacție. Sistemul este de așa natură încât s-au învestit atâtea minți sclipitoare pentru a-l pune la punct și atâția ani are ca și experiență încât o reacție agresivă este exact ceea ce se așteaptă de la tine.

Mahatma Gandhi spunea: „Fii tu schimbarea care vrei să o vezi în lume”. Ce poate fi mai simplu de atât? Crezi că poți schimba mulțimile? Crezi că te poți lupta cu cei de la așa zisa „putere”? Cine le-a dat puterea? Nu tot noi? Poți să crezi în continuare, însă vei realiza mai devreme sau mai târziu că nu a fost o alegere înțeleaptă. În timp ce duci atâtea lupte vei uita de tine. Vei uita cine ești, ce-ți dorești, ce îți place. Te vei pierde într-o lume a suferinței, a nedreptăților, a mizeriei. Vei fi exact acolo unde sistemul își dorește ca tu să fii pentru că în acel moment vei deveni încă o marionetă a acestuia. De acolo, va fi mai greu să evoluezi fiindcă te vei duce din ce mai jos în prăpastie. Însă, așa cum am mai zis, o dată ce vei fi pe fundul prăpastiei, nu ai unde să mergi decât înapoi spre ieșire.

În ultimele luni am experimentat sentimente îngrozitoare de vină, fiindcă nu reușeam să-i fac pe alții să vadă adevărul din fața lor. Am suferit cât am suferit până când într-o zi am decis să dau drumul suferinței. Am lăsat-o să treacă prin mine. Am realizat că eu sunt schimbarea pe care o văd în lume în fiecare zi. Iar atunci când mă întâlnesc cu suferința, nu devin inertă în fața ei, ci pur și simplu o las să treacă prin mine. O simt, o înțeleg de ce există, îmi aduc aminte cine sunt, și îi spun la revedere.

Știu că este dificilă viața câteodată (de fapt percepția noastră asupra vieții este greșită, viața nu este niciodată dificilă), însă numai în măsura în care nu vrei să dai drumul suferinței. Încearcă să vezi frumusețea și importanța vieții, dragostea din jurul tău. Mai mult, încearcă să te vezi pe tine ca sursa a iubirii. Tu ești dragoste, însă iubire fără suferință nu există, și nu pentru că sună bine ca refren muzical, ci pentru că dacă nu cunoști suferința, cum ai putea vreodată să știi ce este dragostea? Cu ce ai mai compara dragostea dacă nu cu durerea?

Și totuși, într-o lume în care aparent este mai multă suferință decât dragoste, dacă te uiți atent în jurul tău, vei observa că mai sunt alții ca tine, care iubesc toate ființele vii, care iubesc planeta asta și care o schimbă cu zâmbetul lor. Îi poți observa și pe stradă, sunt acei oameni care ajută o bătrânică să traverseze strada, aceia care cheamă ambulanța pentru persoana căzută pe trotuar, aceia care întind o bucată de pâine unui câine flămând, aceia care se sărută în public, aceia care se luptă pentru dreptul la viață a tuturor ființelor, aceia care împart iubire prin acțiunile lor. Sunt atât de mulți încât o dată ce vei începe să-i observi, vei realiza că nu ești singur, nu ai fost niciodată. Și atunci de ce îți este frică? De ce nu ieși din turma cu care ai mărșăluit atâta timp către fundul prăpastiei? Lasă frica deoparte, ca să poată să apară curajul.

Indiferent de alegerea ta, schimbarea individuală a început de ceva timp și sunt sigură că omenirea este pe drumul unei schimbări profunde, care atinge exact esența acestuia, așa zisul „miez” cum îmi place să-i spun. „Miezul” este ceea ce ne face să fim oameni, este ceea ce ne diferențiază de celelalte ființe din Univers iar acesta nu este specific rasei umane ci fiecărei ființe. Și deși toate ființele sunt formate din aceleași elemente ale vieții, omul este singura ființă de pe această planetă care își schimbă „miezul” de mii de ani. Probabil ăsta este omul, o ființă căreia îi place să experimenteze, să creeze, să distrugă, să se auto-distrugă, până reușește să găsească formula corectă. Eu sunt sigură ca acum am găsit-o fiindcă nu mai este vorba de schimbări superficiale, ci de o schimbare a conștienței indivizilor care învelește acest Pământ cu energii pozitive.

Tot în ultimele luni am mai aflat un lucru despre mine, și cu cât mă plimb mai mult pe linia timpului cu atât mai mult se dezvoltă în mine o „slăbiciune” și o admirație profundă pentru doi oameni minunați din viața mea, care s-au decis cândva să-mi devină părinți. De la ei am învățat în ultima perioadă extrem de multe lucruri și le sunt veșnic recunoscătoare. Ei mi-au fost alături în toată călătoria aceasta minunată și mi-au alinat durerile ca orice alt părinte iubitor din această lume. Am râs cu poftă alături de ei și voi râde o eternitate de acum încolo. Ei sunt ceea ce și noi vom fi pentru copilul nostru, prieteni veșnici. În mine vor găsi întotdeauna o fiică, o prietenă și cel mai important, un suflet nemuritor.

Cât despre noi doi, am aflat pentru prima oară în atâția ani că dragostea nu se stinge la distanță, cel puțin nu dragostea noastră.

Postat de Roxana

Galerie

Acceptă viața!

Omul – ființa cea mai complexă de pe Pământ, poate cea mai greu de mulțumit din Univers. Omul este înzestrat cu toate tainele sau tehnicile prin care își poate face viața exact așa cum și-o dorește. Indiferent de starea sa socială, de religie sau culoare fiecare om are la îndemână exact același mecanism prin care își poate perfecționa, sau nu, viața. Pe parcursul vieții fiecare dintre noi trece printr-o multitudine de evenimente ce au ca rol ghidarea noastră către un anumit țel sau modelarea comportamentului ori a gândirii într-un alt fel decît funcționam până în momentul respectiv. Însă aici se produce marea diferențiere între fiecare individ de pe planetă. Felul în care se reacționează în momentul unui astfel de eveniment definește cu adevărat natura umană. Când ai de-a face cu un eveniment, de orice natură ar fi acesta – de la a face cunoștință cu o persoană până la a te confrunta cu un incident major – , intră în acțiune mai mulți factori (în marea lor majoritate mentali dar și senzoriali) prestabiliți. De ce prestabiliți? Pentru că așa am fost educați sau eu aș folosi termenul dresați. Am făcut referire într-un alt articol despre felul în care suntem manipulați de la cea mai fragedă vârstă iar această manipulare își are efectul în evenimentele care ne definesc. Însă cum ne poate defini pe noi un eveniment altfel decât am fost prestabiliți să reacționăm la acesta? Dacă luăm imaginea de ansamblu și o privim de la distanță ne vom da seama că liberul arbitru și deci libertatea decizională sunt inexistente. În general doar câțiva dintre noi își dau seama de mecanismul manipulării și foarte puțini din aceia își schimbă felul de a reacționa la anumite evenimente. Aici ar putea interveni întrebarea – cum îmi dau seama dacă felul în care am reacționat nu mai e ca cel din trecut?

Răspunsul este simplu însă ține de fiecare individ să îl poată regăsi în sine – reacția este una nouă, complet diferită de cele anterioare atunci când surprinde. Când cel cu care, să zicem, că ești într-un conflict primește de la tine o cu totul altă atitudine decât cea cu care este și el la rândul său prestabilit să interacționeze. Când răspunsul tău este atât de sincer și pașnic încât dezarmează. Când chiar dacă cealaltă parte implicată nu poate să ajungă la un consens cu tine, tu poți merge mai departe neafectat, optimist și zâmbitor. Ca să poți face o schimbare radicală trebuie să fii tu însuți perfect convins că direcția în care te îndrepți este cea potrivită, trebuie să te pui pe tine pe primul loc având tot timpul în vedere ca acțiunile pe care le vei face să nu dăuneze altora. O atitudine pașnică, împăciuitoare, detașată nu înseamnă sub nici o formă abdicare sau supunere. Da, este foarte probabil ca o astfel de reacție să fie văzută ca o slăbiciune. Însă nu uitați că aici este vorba despre voi înșivă, nu despre ce cred ceilalți. Cât timp veți avea o reacție ce vine din suflet (căci sufletul este 100% pur și luat ca sine nu are nimic negativ în el) mintea se va adapta și ea și nu își va mai crea scenarii negative, urmând ca și corpul să recapete tonalitate scăpând de procesul negativist al gândirii.

Un alt considerent ar fi că ceea ce transmiți ca și gândire, sentiment, se întoarce. Dacă transmiți gândire negativă, ură, ranchiună, invidie nu vei putea primi înapoi pace, liniște, iubire. Așteaptă-te ca ceea ce ești să primești.

Ceea ce poate fi considerată parte ”negativă” în toată această schimbare a mentalității este faptul ca în curând vei conștientiza mecanismul vieții. Îți vei da seama de ce se întâmplă anumite lucruri în viața ta. Se prea poate să urmeze o perioadă ce îți va pune la încercare noul mod de a fi. Lucrul acesta este normal. Cel mai important este să lași evenimentele să se deruleze așa cum sunt pentru că nu mai ai ce să faci ca să le schimbi. Ele au fost declanșate tot de tine cândva în trecut. Acum este important să îți arăți înțelepciunea și să nu fii afectat de nimic. Conștientizează fiecare eveniment de ce se întâmplă și lasă-l să curgă, tratându-l cu pace și liniște.

Viața poate fi de multe ori o furtună continuă dar așa cum mi-a spus o persoană înțeleaptă – fii tu centrul ciclonului, acolo unde nu este decât calm și liniște… sau cum ar spune Buddha – Pacea vine din interior.

Postat de Alexandru

Galerie

Schimbare

Suntem singurii care observă o schimbare în lume? Mai este cineva acolo care sesizează mișcările și forfota? Noi o observăm din ce în ce mai accentuat în ultima perioadă. Este uluitor cum se concentrează evenimente majore și minore într-un timp relativ scurt. Deodată oamenii se trezesc și se ridică să schimbe istoria cu propriile puteri. În ultimul timp am observat extrem de multe adunări de oameni care schimbă ceea ce ne duce către prăpastie. Oamenii se opun regimurilor care ne-au desființat ca ființe umane și au încercat să ne transforme în „modificați genetic”.

Internetul se dovedește încă o dată a fi ceea ce ne unește și nu ne desparte. Informația curge liberă iar oamenii tind să fie și ei din nou liberi. Sămânța libertății a încolțit în toți cei care sunt adormiți de mii de ani, de generații întregi. Este un sacrificiu enorm pe care îl fac unii pentru toți ceilalți. Sunt tot felul de oameni care se unesc pentru a elimina sclavia, umilința, batjocura tuturor ființelor vii. Sunt acțiuni care nu mai pot fi ascunse în spatele zidurilor de beton de către marile corporații inconștiente de nenorocirile provocate. Este fenomenal câtă inconștiență există în unele persoane, să ajungi să îți nenorocești aerul pe care îl respiri, apa pe care o bei, pădurea care te alimentează cu oxigen, animalele care se învecinează cu tine, plantele care îți hrănesc trupul, doar pentru ideea banilor, a hârtiilor fără valoare. Singura valoare a banilor este că provin din copaci tăiați. Cei care au impresia că pot controla lumea își închipuie că există în lumea asta un loc „magic” unde izvoarele sunt curate, aerul nepoluat și pădurile netăiate în care se pot refugia. Este o iluzie, așa ceva nu există. Nimic nu este înafara conștiinței planetei. Ea știe totul. Noi știm totul. Iar uraganul, cutremurul, furtuna, ciclonul, toate vor trece și pe acolo până la restabilirea ordinii Universului.

Una din legile naturii este că totul funcționează în legătură cu toate elementele ei, chit că este vorba de oameni, plante sau animale. Când apare dezechilibru în această legătură, se produce ceea ce se vede astăzi, haosul dinaintea liniștii. Dezechilibrul nu are cum să rămână mult așa deoarece Viața nu este făcută din acesta, ci din echilibru, iar viața va restabili ordinea chiar dacă ne place nouă sau nu. Mulți se vor adapta și cei mai mulți probabil că nu vor mai avea timp să se adapteze. Marile corporații vor încerca, ceea ce fac deja, să sece de resurse planeta și să tragă cu dinții de ultima suflare a acesteia. Ceea ce ei nu știu este că ultima suflare este a lor, și nu a Vieții. Oricât de mult rău vom face și oricât de mult vom încerca să ne păcălim, adevărul este că Iluzia nu mai există. S-a evaporat în aer și consecințele acesteia sunt simtite de toti locuitorii planetei.

Omenirea s-a dovedit a fi puțin mai puțin decât un parazit pentru lumea asta. Am parazitat un loc fără rațiune, fără logică și fără simțiri. Am distrus și am demolat. Am ars și am ucis. Am batjocorit și am umilit. Însă timpul lor s-a dus. Ce-a fost a fost și nu se mai întoarce. Schimbarea se produce și nimic nu mai are cum să o oprească. Oamenii învață din nou să lucreze cu Viața și să se contopească cu ea. Oamenii își îndreaptă privirea către ei înșiși și se regăsesc în propria lor Ființă. A început să se miște lumea!

Odată cu noi se mișcă și ceea ce ne înconjoară. Planeta își modifică atitudinea pentru a-și asigura supraviețuirea, însă asta nu înseamnă și supraviețuirea tuturora. Este posibil ca toate consecințele pe care le vom înfrunta în următorii ani să fie devastatoare în concepția noastră. Se poate ca ciclul de curățare al planetei să urmeze un curs prin care se va provoca multă suferință. Se poate ca numărul ființelor vii de pe această planetă să se micșoreze drastic și din păcate, să nu putem opri acest proces. Se pot derula multe scenarii care din punctul de vedere al Universului nu sunt nici bune nici rele. Sunt doar schimburi de energie pentru ca aceasta să curgă liberă. Din punctul de vedere al nostru, al îndoctrinărilor noastre și al tiparelor cu care ne-am obișnuit se poate să fie ceea ce mulți numim Apocalipsa. Este un cuvânt greu, cu conotații dure și oribile, după părerea mea. Însă cei care au aflat Adevărul nu se vor teme niciodată de un cuvânt. Aceia vor ști că este cursul Vieții iar ei au ales să ia parte. Tot ce putem să facem este să ne împăcăm cu noi înșine și să nu uităm de ce suntem aici.

Aceste simțiri le avem de ceva timp și am simțit că este momentul să le punem pe „hârtie”. Noi considerăm că Viața este infinită și orice s-ar întâmpla mai departe, nu ne va afecta niciodată. Și nu pentru că noi ne aflăm fizic în alt loc decât ceilalți, ci pentru că noi știm cine suntem. Atunci energiile vor crește, vor crește, omul se va duce și mai jos, și mai jos, va ajunge la capătul prăpastiei, iar de acolo…este un singur loc unde ar putea să meargă…înapoi sus. Acolo ne vom întâlni cu toții, iar problemele noastre legate de viață se vor risipi în aer, ca și cum nu au existat niciodată.

Noi sperăm ca indiferent de ceea ce se va întâmpla, rasa umană să își continue călătoria pe frumoasa noastră Terra. Pe minunata noastră planetă care ne iubește necondiționat, indiferent de circumstanțe. Sperăm și credem că omul nu își termină șederea aici ci de abia și-o începe. Și chiar dacă nu va fi așa, oricum nu va conta…

Postat de Roxana

Galerie

Comunitate, vecinătate și natură

De când s-a mutat superba vară în Vale, viața a devenit agitată nu numai din cauza cosașilor care cântă de dimineața până noaptea sau din cauza păsărelelor care ne încântă cu trilul lor fermecat pe tot parcursul zilei, ci și datorită forfotei umane. Tot felul de persoane se perindă pe meleagurile Văii.  Din ce în ce mai mulți curioși, simpatizanți și aspiranți, am întâlnit în aceste zile. Am o vagă presimțire că aceste pelerinaje nu se vor sfârși decât poate odată cu venirea toamnei și acest lucru nu face decât să ne bucure deoarece avem ocazia să cunoaștem o mulțime de oameni iar fiecare este deosebit în ochii noștri.

Am întâlnit oameni care se simțeau încătușați și alții care se simțeau liberi. Am întâlnit oameni care iubesc natura și alții care doar spun că o iubesc. Am văzut oameni râzând cu poftă și simțindu-se în largul lor și am văzut oameni stânjeniți de situația în care se aflau. Am văzut oameni orbi, muți și surzi care nu vedeau, nu auzeau sau nu vorbeau despre adevărul din fața lor. Am cunoscut oameni care puteau să te citească ca pe o carte fără ca tu să deschizi gura. Am mâncat și am băut împreună cu oameni care păreau veniți din spațiul cosmic. Am simțit împreună, am râs și am plâns împreună. Și am realizat că în asta constă marea minune, marea frumusețe a vieții…libertatea de a fi ceea ce vrei să fii și posibilitatea de a te schimba la infinit.

O comunitate, după părerea mea, presupune o comuniune între mai multe persoane, un punct comun, o legătură care nu poate fi ruptă. Un țel comun, o idee comună. De aici poate porni o comunitate. Însă pe parcursul formării comunității se vor contura alte idei, alte țeluri care nu vor mai fi comune, care vor fi în funcție de fiecare om sau familie. Și iarăși aici apare frumusețea vieții, faptul că suntem diferiți și nu roboți care trăiesc aceeași experiență colectivă. În comunitățile care se formează în lumea aceasta eu presupun că punctul comun a fost atins deja, acela de a îmbrățișa natura. Prin asta înseamnă să nu mai risipim nici un minut și să trecem la fapte. Să luăm primul copac, să-l ținem în brațe și să-i ascultăm inima, să ne iertăm pe noi înșine și pe cei din jurul nostru, să zâmbim zilnic, să nu ne mai pese de trecut sau de viitor, să vedem elefantul din cameră și să nu ne fie frică să vorbim despre el, să ne luăm viața în mâini și pentru prima oară să facem ceva și nu doar să vorbim despre asta.

Știu că sunteți speriați și știu că vă găsiți o multitudine de motive pentru care astăzi, de exemplu, nu ați avut nici măcar un minut de împlinire, însă viața este mult mai mult decât ceea ce vedeți în jurul vostru. Dacă nu ai încercat niciodată un măr nu poți să îți formezi o părere despre gustul lui. Este același lucru și cu natura. Dacă nu ai experimentat-o niciodată, de unde ai putea să știi cum este? Pentru că ți-au spus alții despre ea? Cine ți-a spus? Educatoarea, părinții, preotul, mass-media? Dacă nu ai încercat tu pe pielea ta cum este să lași natura să-ți invadeze ființa, atunci nu știi nimic despre ea. Cândva poate ai știut dar ai decis să uiți. Nu e nimic, mai ai o șansă. Și probabil vei avea o infinitate de șanse însă acum ai putea să nu o mai irosești. Ai putea să te ridici și să încerci „fructul interzis”. Și noi am fost speriați și încă mai suntem câteodată, însă credința noastră este de neclintit. Este greu sau este ușor, pentru noi nu contează. Luăm fiecare zi așa cum este și ne bucurăm că am trăit-o. Chiar dacă ne împiedicăm, ne scuturăm și ne ridicăm la loc. Nu e nimic mai frumos ca atunci când ajungi sus după ce ai fost jos.

Vecinătatea este cam același lucru, oameni care se adună într-un loc ca să conviețuiască împreuna în armonie. De obicei acești oameni au aceleași interese, aceleași puncte comune. Și aici intervine diferența între oameni iar viața se exprimă cel mai bine în felul acesta. Toți ne diferențiem nu numai prin lucrurile la care excelăm dar și prin ceea ce suntem în momentele respective. Și totuși diferențele dintre noi sunt atât de mici încât ele nici nu contează câteodată. Asemănarea însă, este cea mai importantă. Faptul că suntem același material cu toții și că toți trăim aceleași experiențe doar în momente diferite.

A fi într-o comunitate, a te afla într-o vecinatate cu alții sau a fi în natura înseamnă un singur lucru: a fi liber. Liber să decizi cum dorești să-i vezi pe cei din jurul tău, liber să îți învingi fricile, liber de constrângeri, tipare, clișee, dogme și altele. În cadrul unei comunități cu o bună vecinătate se poate să ne amintim ce înseamnă natura însă ceea ce ne-a determinat pe noi să ne schimbăm viețile este simpla și puternica dorință de a fi liberi. Știam că acest lucru nu este posibil, pentru noi, în cadrul civilizației moderne din orașe. Și mai știam că natura ne va ajuta să ajungem acolo. Așa că pentru noi nu există regrete și nici nu contează dacă vom fi într-o comunitate sau în vecinătate cu alții. Însă contează ca în jurul nostru să respire alături de noi alte vietăți și plante. A te întoarce la Sursă și a accepta pentru prima dată ceea ce ești cu adevărat, a fost și este în continuare cel mai important lucru pentru noi. Călătoria noastră nu s-a terminat, ba din contră, tocmai ce a început. 

Iar în final nu ai nevoie de comunitate, vecinătate sau natură pentru ca tu să îți aduci aminte că liber înseamnă să fii ceea ce ești în fiecare minut, adică o FIINȚĂ DIVINĂ cu capacități nelimitate de a se reinventa în fiecare moment.  

Galerie

Dulce libertate

În decursul fascinantei șederi a omului pe planeta Terra un singur cuvânt asociat cu un sentiment l-a forțat să evolueze în ceea ce este astăzi. Cuvântul acesta l-a încurajat să se comporte ca o ființă superioară pe un lanț trofic pe verticală. Acest cuvânt l-a determinat să extermine și să nimicească totul în jurul lui indiferent de consecințe. Și totuși, acest cuvânt l-a făcut să fie astăzi cel care pentru prima dată în mii și mii de ani, se trezește și schimbă lumea în care trăiește. Sentimentul care îi este atașat cuvântului își face simțită apariția. Oamenii se unesc sub acest cuvânt. Oamenii nutresc acest cuvânt și pentru planeta pe care locuiesc. Oamenii devin oameni! Oamenii își doresc ceea ce au avut dintotdeauna însa nu au avut ocazia să guste: libertate.

Și totuși libertatea rămâne exact ceea ce este, o iluzie. Ne place să ne creăm iluzia că suntem liberi, că avem propria viață în control, că și copiii noștri sunt liberi. Iluzia bineînțeles că nu dăunează atâta timp cât ești în categoria celor adormiți. Cei care s-au trezit însă nu mai doresc să trăiască în iluzie ci își doresc să cunoască această trăire, să o experimenteze, să profite de ea. Iluzia îți dă doar o mică idee despre cât de minunată poate fi libertatea. Dacă o iluzie este atât de puternică, oare a fi liber cum o fi?

Toți avem impresia că dacă noi ne-am trezit și căutând libertatea, vom reuși vreodată să o atingem. Adevărul este că o vom atinge, însă doar atunci când toate ființele de pe planeta noastră vor fi libere, fiindcă toți suntem unul, iar dacă unul este subjugat, toți sunt subjugați. Dacă o ființă simte sclavia și lipsa de libertate, toți o simțim. Este o iluzie să crezi că tu poți fi liber într-o lume de sclavi, unde a subjuga pe cei așa ziși „inferiori” este la modă. Într-o lume în care tortura și batjocura pe motiv de rasă, culoare, etnie, religie, specie sunt ceva „normal”. Într-o lume în care ne omorâm între noi, ne omorâm vecinii de planetă, ne tăiem pădurile care ne oferă oxigenul necesar să trăim, ne poluăm apele fără de care am muri în trei zile, este greu de crezut că există oameni liberi. Chiar dacă ești pustnic și locuiești departe de „lumea cea rea”, tot vei fi un captiv al sistemului fiindcă frații tăi, prietenii tăi, vecinii tăi, compatrioții tăi, sunt victime ale sclaviei. Iar tu ești exact ceea ce sunt și ei. Dacă ei sunt nefericiți, oricât de mult te vei chinui să crezi că tu nu ești, nefericirea lor se va reflecta în tine mai devreme sau mai târziu.

Ființele care trăiesc în lumea noastră sunt ființe diferite, însă nu sunt ființe separate. Nimic nu este separat de un alt lucru. Toți avem aceeași bază. Toți suntem ființe și locuitori ai acestei planete. Dacă ar fi să definesc ființele de pe Terra ar fi astfel:  ființe create din iubire, făcute să trăiască libere, fiecare urmându-și ciclul vieții. Suntem făcuți să fim liberi însă preferăm să nu fim, să ne complicăm existența, să învățăm pe calea cea grea.

Orașele, după părerea mea, sunt motoarele civilizației unde pornește schimbarea, unde se trezesc oamenii. Aceia care locuiesc în natură au descoperit, poate, cum funcționează viața iar pentru ei misterul este elucidat. Însă cei de la orașe, vor face cu adevărat o schimbare. Ori vor abandona încet-încet orașele și vor da un exemplu, ori vor rămâne și își vor recăpătă libertatea exact acolo unde au pierdut-o. Neabandonarea orașelor este un gest extrem de eroic. A rămâne pe baricade și a schimba din interior problema, este o alegere personală, pe care eu o aplaud și le mulțumesc tuturor care deja o fac.

Noi am optat să ne facem o viață departe de orașe, însă sunt atât de mulți oameni deosebiți cu idealuri mărețe în orașe încât am realizat că vrem să luăm parte și la ceea ce se întâmplă în mijlocul lor. Oricât de mult am încercat să ne despărțim de civilizație, am realizat că acolo ne-am născut, nu în mijlocul naturii virgine de care avem parte în Vale. Este un scop pentru care deciziile cele mai bune pe care le-am luat în viețile noastre, au fost luate în cadrul civilizației moderne. Probabil că dracul nu este atât de negru pe cât îl vedem. Nu orașele sunt de vină, ele nu s-au ridicat singure, și nici oamenii nu sunt de vină. Poate că undeva, cândva, noi am schimbat libertatea pe opusul ei, sclavia, și le-am permis altora să ne conducă viețile fiindcă noi ne săturasem să o mai facem, și astfel s-a creat un sistem din care este dificil să mai ieșim. Dificil, dar nu imposibil.

În lunile petrecute în oraș am realizat că nu suntem singuri, că niciodată nu am fost singuri, că generația noastră nu este una de sacrificiu ci una care va schimba lumea. Pentru prima oară, am realizat că noi suntem schimbarea. Noi vom opri sclavia și batjocura. Noi ne vom ridica și vom vorbi în locul planetei noastre. Dacă nimeni nu o aude suferind, atunci noi vom țipa în locul ei. Dacă nimeni nu aude sutele de milioane de animale suferinde care sunt private de viețile lor, noi vom vorbi în locul lor. Dacă nimeni nu aude milioanele de copiii care mor de foame, noi vom vorbi în locul lor. Dacă nimeni nu aude miliardele de copaci căzuți la pământ, noi vom vorbi în locul lor. Noi suntem schimbarea și acum mai mult ca niciodată ne dorim să devenim ceea ce am fost meniți să fim: liberi.

Libertatea nu se va impune niciodată prin forță și violență. Libertatea este acel lucru care curge în venele fiecărui om, și niciun fel de violență nu o va scoate la suprafață.

Nu mai ne dorim să ni se spună ce să mâncăm, cu ce să ne îmbrăcăm, ce apă să bem, ce aer să respirăm, când să ne ducem la baie, cu ce să ne spălăm rufele, când să ne maturizăm, cu cine să vorbim. De data asta noi ne alegem viitorul. Nu mai dorim să ni se spună pe cine să votăm. De data asta noi ne vom alege liderii, cei care pot cu adevărat vorbi în locul nostru.

Scopul acestui articol este acela de a oferi o perspectivă nouă celor care vor dar au impresia că nu pot. De a realiza că nu sunteți singuri. Că fiecare din noi este un sprijin pentru alții. Că libertatea este mai mult decât o iluzie și împreună schimbăm viitorul.

Postat de Roxana

Nor de etichete

%d blogeri au apreciat asta: