Revenirea la Natură – Produse vegane BIO/ECO/Organice – Handmade – Vegan

Posts tagged ‘padure’

Galerie

Grădinile 2016

Anul acesta ne-am întrecut așteptările proprii când a fost vorba de grădini. Am reușit să mai construim 3 grădini înălțate pe lângă cele 4 care le făcusem anul trecut. De asemenea am reușit să le amenajăm pe cele de anul trecut transformându-le în paturi înălțate.

Anul trecut am mulcit cu fân. Pentru cei care nu știu ce este mulciul, acesta este materialul vegetal cu care acoperim straturile după ce am plantat, eventual după ce au ieșit plăntuțele. Scopul acestuia este de a păstra umezeala pământului, de a-l îngrașă în timp și de a împiedica alte plante nedorite să crească. Nu prea ne-a încântat ideea fânului anul acesta deoarece vrem să diminuăm la minim practica cositului. Aceasta este o practică foarte nocivă care secătuiește pământul, distruge habitatul multor insecte și animale și este complet nenatural. Astfel, anul acesta am folosit frunze pentru a mulci. Am adus frunzele din pădure și am acoperit straturile cu ele. Am avut grijă la micile plăntuțe răsărite să nu le rupem. Pe parcurs am observat că frunzele uscate aveau tendința de a fi luate de vânt, așa că ne-am hotărât să le aruncăm deasupra câteva mâini de fân. A fost o combinație perfectă! Plantele nedorite care au răzbit prin mulci au fost extrem de puține. Ideal ar fi să se mulcească chiar înainte de perioadele secetoase însă în ultimii ani nu prea mai știm la ce fel de vreme să ne așteptăm. Noi ne-am grăbit cu mulcitul și am cam sufocat alte plante care au încercat să iasă. Anul viitor vom fi mai pregătiți!

În februarie am pornit să creștem plantele în casă pentru a le pregăti pentru exterior. La un moment dat casa noastră arăta ca o junglă 🙂 A fost o experiență frumoasă, însă nu o vom mai repeta. Majoritatea plantelor crescute în casă, nu au reușit să se adapteze la condițiile din exterior, chiar dacă le-am scos la începutul lunii iunie. Anul acesta avem în plan o mini-mini seră pentru răsadurile de primăvară. Unele semințe le vom planta din toamna aceasta iar unele primăvara devreme. Este mult mai bine pentru ele să se adapteze de la început la sol și la temperaturile exterioare. Astfel vor crește puternice și voioase.
La începutul toamnei am pornit primul compost adevărat. Am îngrădit o zonă de 1/1 cu gard cât mai des, am așezat un strat generos de frunze și puțin fân la bază, și am început să colectăm compostul. La câteva săptămâni adăugăm peste acesta încă un strat de frunze. Prin compost mă refer la resturile vegetale, materiile fecale proprii și rumegușul de la toaletă. Acum urmărim să vedem în cât timp se va composta și va putea fi folosit pentru grădini. Suntem foarte nerăbdători 🙂
Anul acesta am primit cu mare drag în grădinile noastre pe majestățile lor – căpșunile și frăguțele. Le-am amenajat un loc special pe un strat pentru a se aclimatiza, anul următor urmând să le mutăm într-un loc permanent și să le lăsăm să se înmulțească cât doresc ele. Am avut câteva căpșuni însă au fost întrecute detașat de frăguțe care au fost foarte bucuroase de noua locație.

Deși am avut foarte multe noutăți în grădină care ne-au bucurat enorm (cum ar fi roșiile crescute din semințe aruncate din greșeală pe straturi), niciuna nu a reușit să ne uimească cum ne-au uimit gălbenelele. Mulți ani ne-am dorit să creștem gălbenele, iar anul trecut fiind un dezastru pentru ele, anul acesta nu am avut așteptări foarte mari. Totuși, le-am pregătit un loc special. Am căutat prin vecini cauciucuri vechi care riscau să ajungă aruncate prin păduri sau râuri și le-am adus acasă. Le-am umplut cu pământ din pădure, le-am îngrășat cu puțin compost și le-am mulcit. Am plantat semințele și am așteptat. Până prin luna iunie nu prea au dat semne de viață. După aceea ne-au dat pe spate. La ora actuală(octombrie) încă mai culegem gălbenele, pe multe lăsându-le pentru semințe. Majoritatea gălbenelelor vor ajunge în unguente și săpunuri.

Ce am învățat anul acesta în grădină?
1. Mulciul este cel mai important aspect al unor grădini.
2. Compostul vegetal este foarte ușor de ”fabricat” și oricine are o mică grădină îl poate realiza din orice materiale vegetale. Astfel nu vor fi necesare chimicalele sau gunoiul de grajd (adică fecale de animale).
3. Plantele care cresc pe lângă grădini trebuie lăsate să le protejeze pe cele din grădini.
4. Plantele nu necesită apă suplimentară dacă există suficient mulci.
5. Grădinile trebuie să compună un ecosistem cu o grămadă de gâze, melci, șopârle, șoricei, șerpi, păsări. Toate acestea fac parte din NATURĂ și este nenatural să fie îndepărtate. Omul trebuie să lucreze cu Natura, nu contra ei.

6. La un moment dat am avut o mini-invazie de vreo 5-6 omizi pe un broccoli. Reacțiile au fost în această ordine:
–Trebuie să facem ceva în privința asta!
–La naiba, tot aici sunt omizile astea?
–Mă duc să le stropesc cu urzică!
–Cât pot să mănânce niște omizi?
–Mai avem broccoli?
–Știi ce? Lasă-le în pace! Că se satură ele și pleacă.
Peste o săptămână au dispărut. Se poate să fi intervenit pasările sau se poate să se fi plictisit, însă noi nu am mai avut nicio invazie. De ce? Pentru că grădinile noastre sunt în armonie cu NATURA. Cine venea la noi nici nu le observa necesitând indicații precise.
7. Grădina crește cu soare, sol bun, ploaie și MULTĂ DRAGOSTE!

Grădinile sunt doar o mică parte din minunea care ne înconjoară. După părerea noastră, ceea ce construiește Natura nu poate fi echivalat de om. Perfecțiunea din imperfecțiune, din dezordine, din haos, nu poate fi reprodusă de oameni. În această sălbăticie ar trebui să ne pierdem și nu să încercăm să o schimbăm.
Deși am avut parte de multe bucurii anul acesta, am experimentat și multe tristeți. Ceea ce am învățat anul acesta este că acele momente de tristețe și supărare ne-au ajutat să evoluăm. Ne-au împins către drumul potrivit nouă. Către acele drumuri care ne fac bucuroși. Astfel că am învățat să vedem bucuria din tristețe, dragostea din ură, lumina din întuneric. Iar toate acestea nu ar fi fost posibile dacă nu eram în Natură. Sau cel puțin ar fi fost foarte greu de atins.

PRODUSE VALEA CURCUBEULUI

SUSȚINE VALEA CURCUBEULUI

Galerie

Plantele vindecătoare din Valea Curcubeului

Înainte de „aterizarea” noastră în Vale, am trăit ca mulți alți oameni printre betoane lipsite de viață, gri și urât mirositoare. Într-o lume pe care noi o consideram civilizată pentru că ne oferea supermarket-uri la doi pași, trăgeam apa la WC și ne distram în mall-uri. Viața din aceste cimitire de beton a devenit pentru noi greu de suportat din cauza lipsei conexiunii cu Mama Natură. Pentru că majoritatea oamenilor își reprimă această stare naturală a lor, aceea de a fi una cu Natura, apar atât de multe conflicte interioare și exterioare.

Astfel că noi am renunțat de ceva timp să ne mai luptăm cu Natura. Am lăsat-o să ne invadeze trupurile și mințile. Am lăsat-o să ne aducă aminte de lucrurile pe care le știam deja și le uitaserăm. Ne-a învățat să o ascultăm și să o admirăm. Să-i observăm toate organele, florile, copacii, gâzele, animalele, vântul, ploaia, ninsoarea, soarele, luna. Și astfel am pornit încet-încet pe drumul presărat cu minunile Naturii.

Nu de puține ori ni s-a spus că suntem foarte tăcuți atunci când suntem vizitați, și nu numai. Această atitudine se datorează simplului fapt că numai prin liniște putem să observăm. Uneori cuvintele sunt extrem de limitate și câteodată cu înțeles ambiguu, astfel că devine mult mai ușor să taci și să observi.

Și ce este atât de observat? În primul rând asculți liniștea, pe care o vei întâlni în tot și în toate. Apoi sunt miile de gâze care formează o simfonie de dimineață până seara. Plantele care se mișcă în ritmul impus de vânt. Picăturile de rouă care se scutură de pe frunze. Pădurea care foșnește. Soarele care mângâie. Luna care cântă. Stelele care clipocesc. Șoricarul din înaltul văzduhului. Bufnița de la asfințit. Șopârla din iarbă. Cosașii cântăreți. Furnicile grăbite. Sunătoarea deschizându-se. Fluturii dansând. Căprioarele zburdând.

Și astfel am învățat să ascultăm plantele și să le vedem minunăția. Am aflat că dacă vom consuma plante din flora spontană, fără să avem neapărat o afecțiune trupească, ne vom reîncărca bateriile mult mai repede. Într-adevăr ar fi ideal să ajungem să ne hrănim doar cu aer și lumină, însă până la nivelul acelor oameni (care există și în zilele noastre – breatharianism), mai avem de străbătut din drumul nostru.

Anul acesta am cules peste 15 plante din mai până în noiembrie. Probabil am fi reușit și mai multe însă spațiul de uscare ne este destul de limitat momentan.

Le-am uscat pe fiecare în parte câte cel puțin 2 săptămâni (unele și câte o lună) întinse în strat subțire la temperatura mansardei. După ce s-au uscat le-am depozitat în săculeți de pânză confecționați de către noi. Sacii i-am agățat tot în mansardă ca să profite de o ventilație optimă. După vreo 2-3 luni de repaus în saci, plantele sunt deja bine uscate (având în vedere și temperaturile mari din ultima perioadă) și pot fi mărunțite.

Plantele noastre nu sunt sterilizate, iradiate sau distruse termic. Acestea sunt exact așa cum au crescut în armonie cu pământul, vântul, apa, insectele, animalele, planetele. Majoritatea plantelor au fost culese de pe terenul nostru, celelalte fiind culese doar din zona Văii. Plantele nu au fost expuse la poluanți chimici și nu au fost culese de pe marginea drumurilor. Plantele nu provin din monoculturi, ca majoritatea plantelor din comerț. Pentru ca monoculturile să redea o productivitate maximă sunt stropite cu fungicide, insecticide, îngrășăminte chimice și se folosesc pentru irigarea acestora cantități enorme de apă.

Când folosim plante din flora spontană este bine de reținut:

  • Nicio plantă nu o smulgem din rădăcină decât dacă este absolut necesară rădăcina acesteia.
  • Nu culegem toate plantele dintr-o anumită zonă pentru ca acestea să aibă posibilitatea să se înmulțească și astfel să ne bucurăm și în anii următori de prezența lor.
  • Nicio plantă nu o folosim zilnic mai mult de 30-45 de zile. O pauză de 30 de zile între utilizări este binevenită. Secretul constă în alternarea plantelor.
  • Întotdeauna ne documentăm cu privire la planta dorită.

Un lucru foarte interesant pe care am avut ocazia să-l observăm, este rotirea naturală a culturilor. Mai exact, plantele care anul trecut erau majoritare, anul acesta au fost minoritare sau chiar inexistente. În funcție de cantitatea de apă (ploi) pe care au primit-o și căldură (soare), unele au fost mulțumite iar altele nu. Anul acesta a fost un an extrem de prielnic pentru sunătoare, izmă, sânziene, răchitan etc., iar pentru coada-șoricelului și sovârf nu a fost atât de plăcut.

Noi ne-am atașat foarte mult de plante în această perioadă în care am lucrat cu ele și sperăm să putem transmite acest sentiment mai departe. Pe lângă proprietățile curative ale fiecărei plante datorată compoziției ei unice de substanțe nutritive, ele sunt companionii noștri de drum, alături de care pornim fiecare zi.

PLANTELE le puteți găsi aici

Dragoste pentru Natură

Pentru comenzi vă rugăm să completați formularul din secțiunea COMENZI sau puteți să ne contactați la valeacurcubeului@gmail.com

PRODUSE VALEA CURCUBEULUI

Galerie

Ascultă

Ascultă liniștea dimineții de iarnă.

Ascultă freamătul gâzelor pe înseratul verii.

Ascultă susurul lin și cristalin al izvorului.

Ascultă bătăia de aripi a păsărilor cerului.

Ascultă vântul ce creează simfonia pădurii.

Ascultă atingerea tandră a doi îndrăgostiți.

Ascultă râsul pur al unui copil.

Ascultă raza soarelui în oglinda lacului.

Ascultă răceala lunii în luna lui gerar.

Ascultă stelele cum licăresc neîntrerupt.

Ascultă șoapta pădurii de stejar.

Ascultă viața din piatra din pârâu.

Ascultă freamătul iubirii la reîntoarcerea jumătății tale.

Ascultă-ți sufletul, iubește viața, fii nemuritor.

Posted by Alex

Galerie

Schimbare

Suntem singurii care observă o schimbare în lume? Mai este cineva acolo care sesizează mișcările și forfota? Noi o observăm din ce în ce mai accentuat în ultima perioadă. Este uluitor cum se concentrează evenimente majore și minore într-un timp relativ scurt. Deodată oamenii se trezesc și se ridică să schimbe istoria cu propriile puteri. În ultimul timp am observat extrem de multe adunări de oameni care schimbă ceea ce ne duce către prăpastie. Oamenii se opun regimurilor care ne-au desființat ca ființe umane și au încercat să ne transforme în „modificați genetic”.

Internetul se dovedește încă o dată a fi ceea ce ne unește și nu ne desparte. Informația curge liberă iar oamenii tind să fie și ei din nou liberi. Sămânța libertății a încolțit în toți cei care sunt adormiți de mii de ani, de generații întregi. Este un sacrificiu enorm pe care îl fac unii pentru toți ceilalți. Sunt tot felul de oameni care se unesc pentru a elimina sclavia, umilința, batjocura tuturor ființelor vii. Sunt acțiuni care nu mai pot fi ascunse în spatele zidurilor de beton de către marile corporații inconștiente de nenorocirile provocate. Este fenomenal câtă inconștiență există în unele persoane, să ajungi să îți nenorocești aerul pe care îl respiri, apa pe care o bei, pădurea care te alimentează cu oxigen, animalele care se învecinează cu tine, plantele care îți hrănesc trupul, doar pentru ideea banilor, a hârtiilor fără valoare. Singura valoare a banilor este că provin din copaci tăiați. Cei care au impresia că pot controla lumea își închipuie că există în lumea asta un loc „magic” unde izvoarele sunt curate, aerul nepoluat și pădurile netăiate în care se pot refugia. Este o iluzie, așa ceva nu există. Nimic nu este înafara conștiinței planetei. Ea știe totul. Noi știm totul. Iar uraganul, cutremurul, furtuna, ciclonul, toate vor trece și pe acolo până la restabilirea ordinii Universului.

Una din legile naturii este că totul funcționează în legătură cu toate elementele ei, chit că este vorba de oameni, plante sau animale. Când apare dezechilibru în această legătură, se produce ceea ce se vede astăzi, haosul dinaintea liniștii. Dezechilibrul nu are cum să rămână mult așa deoarece Viața nu este făcută din acesta, ci din echilibru, iar viața va restabili ordinea chiar dacă ne place nouă sau nu. Mulți se vor adapta și cei mai mulți probabil că nu vor mai avea timp să se adapteze. Marile corporații vor încerca, ceea ce fac deja, să sece de resurse planeta și să tragă cu dinții de ultima suflare a acesteia. Ceea ce ei nu știu este că ultima suflare este a lor, și nu a Vieții. Oricât de mult rău vom face și oricât de mult vom încerca să ne păcălim, adevărul este că Iluzia nu mai există. S-a evaporat în aer și consecințele acesteia sunt simtite de toti locuitorii planetei.

Omenirea s-a dovedit a fi puțin mai puțin decât un parazit pentru lumea asta. Am parazitat un loc fără rațiune, fără logică și fără simțiri. Am distrus și am demolat. Am ars și am ucis. Am batjocorit și am umilit. Însă timpul lor s-a dus. Ce-a fost a fost și nu se mai întoarce. Schimbarea se produce și nimic nu mai are cum să o oprească. Oamenii învață din nou să lucreze cu Viața și să se contopească cu ea. Oamenii își îndreaptă privirea către ei înșiși și se regăsesc în propria lor Ființă. A început să se miște lumea!

Odată cu noi se mișcă și ceea ce ne înconjoară. Planeta își modifică atitudinea pentru a-și asigura supraviețuirea, însă asta nu înseamnă și supraviețuirea tuturora. Este posibil ca toate consecințele pe care le vom înfrunta în următorii ani să fie devastatoare în concepția noastră. Se poate ca ciclul de curățare al planetei să urmeze un curs prin care se va provoca multă suferință. Se poate ca numărul ființelor vii de pe această planetă să se micșoreze drastic și din păcate, să nu putem opri acest proces. Se pot derula multe scenarii care din punctul de vedere al Universului nu sunt nici bune nici rele. Sunt doar schimburi de energie pentru ca aceasta să curgă liberă. Din punctul de vedere al nostru, al îndoctrinărilor noastre și al tiparelor cu care ne-am obișnuit se poate să fie ceea ce mulți numim Apocalipsa. Este un cuvânt greu, cu conotații dure și oribile, după părerea mea. Însă cei care au aflat Adevărul nu se vor teme niciodată de un cuvânt. Aceia vor ști că este cursul Vieții iar ei au ales să ia parte. Tot ce putem să facem este să ne împăcăm cu noi înșine și să nu uităm de ce suntem aici.

Aceste simțiri le avem de ceva timp și am simțit că este momentul să le punem pe „hârtie”. Noi considerăm că Viața este infinită și orice s-ar întâmpla mai departe, nu ne va afecta niciodată. Și nu pentru că noi ne aflăm fizic în alt loc decât ceilalți, ci pentru că noi știm cine suntem. Atunci energiile vor crește, vor crește, omul se va duce și mai jos, și mai jos, va ajunge la capătul prăpastiei, iar de acolo…este un singur loc unde ar putea să meargă…înapoi sus. Acolo ne vom întâlni cu toții, iar problemele noastre legate de viață se vor risipi în aer, ca și cum nu au existat niciodată.

Noi sperăm ca indiferent de ceea ce se va întâmpla, rasa umană să își continue călătoria pe frumoasa noastră Terra. Pe minunata noastră planetă care ne iubește necondiționat, indiferent de circumstanțe. Sperăm și credem că omul nu își termină șederea aici ci de abia și-o începe. Și chiar dacă nu va fi așa, oricum nu va conta…

Postat de Roxana

Galerie

PĂPĂDIA

Taraxacum officinale

„Fam. Asteraceae. Planta erbacee, perena, hemicriptofita, cosmopolita, mezofita, la temperatura si pH amfitoleranta, prezenta in toata tara, in locuri insorite sau semiumbrite, in pasuni, fanete, poieni, locuri necultivate, in culturi, pe marginea drumurilor de la campie pana in zona subalpina; vegeteaza pe soluri revene, pana la reavan-jilave, slab aprovizionate sau mijlociu aprovizionate cu azot.

Se mai numeste: buha, cicoare, crestatea, floarea-broastei, floarea-gainii, floarea-malaiului, floarea-sorului, floarea-turcului, flori galbene, galbinele grase, gusa-gainii, laptuca, lilicea, niparticli, ochiul-boului, ouale-gainilor, pana-vizgoiului, papa-gainii, papalunga, pui de gasca, turci.

Descriere

Rizom gros vertical, ramificat, lung de 1-2 cm, continuat cu o radacina pivotanta lunga pana la 15 cm, din care se desprind putine radacini secundare. Tulpina aeriana cilindrica, goala in interior, fara noduri, nefoliata, terminata cu o inflorescenta. Frunze lanceolate, atenuate in petiol, cu marginea inegal scobita, rezultand lobi triunghiulari acuti sau obtuzi, cu lobul terminal mult mai mare. Nervura mediana are pe fata superioara aspect de sant. Flori galbene, mari, ligulate, grupate cate 100-200 intr-un calatidiu, care se deschide dimineata si se inchide seara. Calatidiul are involucru lung, format din foliole patente sau rasfrante. Inflorire IV-IX (X). Fructe, achene globuloase (3-4 mm), fiind brazdate cu papus alb in forma de umbrela.

Compozitie chimica

Partile aeriene contin gliceride ale acizilor oleic, palmitic, stearic, ulei volatil, colina, glucoza, polioze, flobafene, acid tartric, substante proteice, substante antibiotice, alcooli triterpenici (arnidiol, faradiol), carotenoide, xantofile, flavoxantine, vitaminele A, B1, C, D, saruri de azot, calciu, fosfati etc. Radacinile contin alcooli triterpenici (taraxerol, taraxasterol, beta-amirina etc.), fitosterine (sitosterina, stigmasterina etc.), glucide (inulina, fructuoza, levuloza etc.), substante proteice, rezine, tiamina, colina, gliceride ale acizilor palmitic, oleic, linoleic, arginina, asparagina, acid nicotinic si amida acidului nicotinic, vitamine B, C, substante minerale.

Toxicologie

Sucul laptos poate provoca intoxicatii manifestate prin greata, voma, diaree, modificarea ritmului cardiac. Se aplica primul ajutor cu spalaturi stomacale, carbune activ, administrarea de medicamente cu rol de stimulare a activitatii inimii si plamanilor.

 Alimentatie

Primavara, frunzele se consuma proaspete sub forma de salata sau in supe si ciorbe. Mugurii florali se pot mura in otet de tarhon. In unele tari apusene prin acest aspect procedeu se obtine un surogat de capere.

Bioterapie

Radacina si partile aeriene ale plantei au utilizari terapeutice in medicina umana si veterinara culta si traditionala. Proprietati: tonic amar, tonic general, drenor hepatobiliar, depurativ sangvin, diuretic azoturic, decongestiv, antiputrid, antiscorbutic, circulator, tonifiant al pielii, colagog, eupeptic, astringent. Stimuleaza secretiile salivare si prin act reflex sau direct secretiile gastrice si intestinale. Activeaza procesele de eliminare a toxinelor din sange; mareste cantitatea de urina eliminata; scoate acidul uric din organism; modifica peristaltismul normal al ureterelor in crizele de calculoza renala, asigurand tranzitul calculilor sau al cristalelor disclocate si eliminarea lor. Stimuleaza pofta de mancare. Aprovizioneaza organismul cu vitamine (A, B, C, D) si saruri minerale. Planta este recomandata in angiocolita cronica, congestia ficatului, insuficienta hepatica, litiaza biliara, hepatita, hipercolesterolemie, litiaza renala, insuficienta renala, afectiuni ale cailor urinare, oligurie, tulburari circulatorii (cianoza, varice), obezitate, constipatie, fermentatii intestinale (enterocolite), hemoroizi, anemie, astenie, scorbut, celulita, pletora, paludism, entorse, pecingine, pistrui, negi, cataracta, acnee, boli endocrine. Pe langa acestea, medicina traditionala mai foloseste planta pentru stimularea secretiei pancreatice, in tratamentul cancerului si ca purgativ usor in prevenirea constipatiilor.

Recoltare

Planta intreaga (Taraxaci herba cum radicis) se recolteaza primavara inainte si la inceputul infloririi. Partile aeriene (Taraxaci herba) sau numai frunzele (Taraxaci folium) se recolteaza primavara prin aprilie-mai. Radacina (Taraxaci radix) se recolteaza toamna, in septembrie-noiembrie sau primavara de timpuriu, in martie-aprilie. Uscarea se face la umbra in strat subtire in locuri foarte bine aerate. Uscarea artificiala la 40-50 grade Celsius. Pentru tratarea multor afectiuni frunzele sunt folosite proaspete, imediat dupa cules.

Medicina umana

Uz intern

  1. Pentru tratarea unor afectiuni vasculare, pentru stimularea poftei de mancare, in dischinezie biliara, afectiuni cronice ale aparatului urinar, guta, cu eliminarea toxinelor din organism: infuzie, din 1-2 lingurite planta intreaga (frunze, rizom, radacina) uscata si maruntita peste care se toarna o cana (200 ml) cu apa clocotita. Se lasa acoperita 20 minute. Se strecoara. Se beau 2-3 cani pe zi.
  2. Pentru tratarea insuficientei hepatice, tulburarilor digestive functionale (digestie grea, indigestie etc.): decoct, din 1-2 lingurite pulbere, obtinuta din planta intreaga la o cana (250 ml) cu apa. Se fierbe 5 minute. Se strecoara. Se beau 1-2 cani pe zi.
  3. Pentru tratarea varicelor, ulcerului varicos, colecistitei: infuzie, din 2 lingurite planta maruntita, peste care se toarna o cana (250 ml) cu apa clocotita. Se lasa acoperita 15 minute. Se strecoara. Se beau 2-3 cani pe zi dupa mesele principale.
  4. Pentru tratarea eczemelor si celorlalte boli mentionate anterior: decoct, din 1-2 lingurite pulbere radacina la o cana (250 ml) cu apa. Se fierbe 5-10 minute. Se strecoara. Se beau 1-2 cani pe zi.
  5. Pentru tratarea obezitatii: decoct, din 1 lingurita amestec de pulbere papadie (40 grame), frunze mesteacan (20 grame), flori soc (15 grame), volbura sau scoarta de crusin (25 grame), la o cana cu apa. Se fierbe 5-10 minute. Se lasa acoperita 15 minute. Se strecoara. Se beau 2-3 cani pe zi, caldut, neindulcit, intre mese. Cura dureaza cel putin o luna.
  6. In mediul satesc pentru tratarea bolilor de ficat si imbunatatirea circulatiei sangelui: decoct, din frunze. Se bea in loc de apa.
  7. Pentru tratarea anemiei, angiocolitei, in arteroscleroza, artrita, astenie, boli endocrine, colica hepatica, litiaza renala si vezicala, congestie hepatica, eczeme, guta, hemoroizi, hepatita cronica, obezitate, oligurie, afectiuni renale si ale cailor urinare, urticarie si pentru stimularea poftei de mancare:
    1. Cura facuta primavara cu salata din frunze tinere de papadie
    2. Suc de radacina recoltata toamna, 1-2 linguri pe zi diluate cu apa
    3. Tinctura, din radacina cate 15-20 picaturi, de 2-3 ori pe zi, diluate cu o ceasca cu apa

Uz extern

  1. Pentru a trata cataracta: decoct, din tije florale, frunze si muguri. Cu solutia obtinuta se spala corneea, folosind un tampon de vata sterilizat.
  2. Pentru extirparea negilor: sucul alb de planta se aplica pe locul afectat de mai multe ori pe zi.
  3. Empiric, pentru tratarea tricofitiei: florile se rup si se freaca leziunea cu ele.

Cosmetica

Pentru tratarea tenului iritat, inrosit: decoct, din 2 linguri parti aeriene de planta, maruntite la o cana (200 ml) cu apa. Se fierbe 30 minute. Se strecoara. Se aplica comprese sau lotionari cu solutia obtinuta.

 Apicultura

Florile furnizeaza albinelor culesul de nectar si polen, mai ales in orele dinaintea pranzului. Productia de miere, 200 kg/ha.

 Vopsitorie

Planta intreaga poseda proprietati tinctoriale. Utilizata pentru vopsirea fibrelor naturale in galben. Se spala radacina plantei proaspat recoltata. Se pune intr-un vas si se acopera cu apa. Se fierbe pana cand culoarea galbena a solutiei nu se mai intensifica. Se strecoara. Se introduce materialul de vopsit. Se tine la cald pana se obtine nuanta dorita. Se scoate si se usuca.”

Constantin Parvu – Universul plantelor, editia a IV-a, Bucuresti, 2006, Editura ASAB

Noi consumam frunzele si florile galbene proaspete in sucul (smoothie) de dimineata si la prepararea salatelor.

Respectam cateva reguli:

  1. Sucul se bea dimineata, pe stomacul gol.
  2. Nu consumam mai mult de 3 zile la rand acelasi fel de frunze, deoarece toate plantele au o protectie naturala pentru a nu fi consumate in exces de vietati. Astfel, in frunze se afla anumite substante toxice in cantitati foarte mici care forteaza vietuitoarele sa nu consume zilnic aceleasi frunze si sunt fortate sa se hraneasca prin rotatie.
  3. Dupa suc nu se consuma nimic cel putin 30 minute.
Galerie

Plecăm în vacanță

De mici copii cu toții am avut acel minunat sentiment de dinaintea unei plecări – o excursie cu părinții sau poate o tabără cu colegii de clasă. Senzația este una de nedescris, este un sentiment ce te acaparează și care îți înmoaie tot corpul, iar cu o zi înainte parcă te amorțește și îți dă o stare euforică, nelăsându-te să te mai concentrezi decât pe minunatele zile ce vor urma.

Și ca adult eu am continuat să simt același lucru când a fost vorba de un concediu, sau o plecare într-un weekend undeva la munte. O dată stabilit că se pleacă, rămâne final. Nu te mai întorci asupra deciziei, gândul ți se întipărește în creier, iar de acum mare parte din timp ți-l petreci planificând ce trebuie să iei cu tine tine și alte detalii. Parcă nici nu mai bagi de seamă viața de la oraș atunci când știi că urmează câteva zile de respiro. Gândul că mergi undeva unde te vei simți bine îți dă forța necesară să treci peste zilele apăsătoare de la serviciu. Gândul la natură, la munte, la mare, îți alină durerile provocate de aerul, apa, mâncarea otrăvită din mijlocul orașului.

Cea mai frumoasă zi, dar și obositoare, este ziua de dinaintea plecării. Trebuie să ai grijă că ai toate lucrurile pregătite, că mașina este în stare tehnică bună (sau că ai făcut rezervare de tren), că ai mâncare pentru pe drum, haine pentru pe drum și tot felul de lucruri minore.

Cum spuneam, eu încă mai simt același lucru și în fiecare zi parcă mă cuprinde acest sentiment. Trece ziua, mă pun în pat, îmi imaginez cum se va desfășura ziua următoare, îmi fac în cap parcă o parte a călătoriei până mă fură somnul. A doua zi sosește… soarele răsare. Mă trezesc și îmi aduc aminte că ieri mă simțeam de parcă azi trebuia să plec undeva, mă simțeam ca și cum azi era o zi în care plecam într-o vacanță. Sentimentul era așa de puternic încât aveam senzația că îmi pregătisem bagajele. Dar totul în casă este la locul lui, nimic nu este pus deoparte pentru vreo plecare. Însă… parcă acel sentiment încă mai este în mine. Ies afară. Mă scald în razele soarelui. Pășesc pe pământ desculț. Întâmpin roua dimineții cu bucurie. Trag în piept aerul tare de dimineață de pădure. Ascult liniștea, foșnetul frunzelor de la o adiere de vânt, susurul pârâului din apropiere.

Mă plimb pe terenul meu și îmi aleg câte ceva de mâncare din roadele pământului. Sorb apa de la izvor și mă scald în iazul în care se joacă razele soarelui. Pun apoi un pantalon pe mine și îmi văd de zi în continuare. Mai sunt multe de făcut pe teren – copăcei de plantat, o grădiniță de legume de pregătit… poate un foișor de lemn sus pe deal între mesteceni. Da, cel mai bine să merg acolo sus între copaci și voi medita asupra zilei de azi. 

Am ajuns sus – partea cea mai ridicată a terenului, sus printre mesteceni, unde pădurea devine foarte deasă. Privesc în jur și îmi dau seama – am ajuns acolo unde simțeam că trebuie sa fiu!

Postat de Alexandru

Video

Festivalul Comunităților Autosustenabile Brașov Decembrie 2012

Nor de etichete

%d blogeri au apreciat asta: