Revenirea la Natură – Produse vegane BIO/ECO/Organice – Handmade – Vegan

Posts tagged ‘pamant’

Galerie

Pasul spre Conștiință

Când ne-am luat inima în dinți în urmă cu 6 ani și am pornit pe drumul cunoașterii, nu aveam nicio idee despre ce va urma. Eram pur și simplu curioși și curajoși. Știam că dincolo de aparențe, dogme și povești, există altceva. Nu ne păsa de consecințe și nu aveam prea multe așteptări. Treptat am ajuns să descoperim o lume în care vechile învățături sunt aberații, în care zidurile ignoranței, minciunii, fricii au căzut unul după altul. Iar dincolo de acestea, supraviețuirea nu are nici un sens, iar moartea nu există. Tot ce este important este să ne trăim experiența, să ne bucurăm de viața de acum.

Acum, ca și atunci, avem același curaj și pășim într-o altă dimensiune. Pentru prima dată ne conectăm cu adevărat la tot ceea ce ne înconjoară și observăm totul cu alți ochi, decât cu cei ai minții limitate. Nu ne mai temem ca odinioară, și chiar dacă se întâmplă să apară frica în viețile noastre, o observăm cu blândețe și iubire. Îi observăm tiparele și o îndepărtăm din calea noastră.

Pe tot parcursul acestui drum am trăit experiențe extraordinare. Am experimentat o mulțime de emoții și am trăit multe povești. Le suntem recunoscători celor care ne-au fost alături și ne sunt în continuare. Familiile noastre biologice care ne-au protejat și ne-au împins către a avea curaj să ne redescoperim. Prietenii noștri care ne-au împins limitele la maxim și ne-au dat ocazia să trăim experiențele pozitive și negative ale Pământenilor. Toți cei pe care i-am cunoscut, niciodată întâmplător, întotdeauna cu un scop, și care ne-au făcut să ne dezbrăcăm de hainele greoaie ale așa-zisei civilizații actuale. Toți cei pe care nu i-am văzut, dar i-am simțit de atâtea ori în inimile noastre, și care ne-au încurajat și ne-au ghidat către acest drum. Vă mulțumim dragi ființe pentru că sunteți alături de noi și ne aduceți aminte tot timpul că nu suntem singuri și nu am fost vreodată.

Am trecut prin războaie interioare, prin exaltări prețioase și prin atâtea suișuri și coborâșuri. De fiecare dată căutând un răspuns. Ceva care să ne răspundă la veșnicele întrebări – de ce suntem aici, de ce am ales acest loc, de ce trebuie să parcurgem acest drum. Și într-un final, la momentul perfect, am primit aceste răspunsuri, iar ele au venit din interiorul nostru. Deodată am realizat că noi am ales acest drum și dorința noastră este de a-l continua.

Ne bucurăm enorm să înțelegem ceea ce părea de neînțeles cu ceva timp în urmă. Și mai ales ne bucurăm să trăim astfel de vremuri inundate de energii pozitive care o ajută pe Gaia să facă următorul pas. Trăim vremuri speciale. Acum este momentul acelei schimbări pe care o așteptăm cu toții. Este acel imbold pe care l-am așteptat și care ne va ajuta să trecem la următorul nivel de conștiință.

Este momentul să ne debarasăm de tot ceea ce ne ține în loc să nu ne luăm zborul, de a fi ceea ce suntem cu adevărat. Pe parcursul călătoriei noastre cu toții uităm de unde venim și cine suntem. Aceasta este magia călătoriei pe Pământ. Acum avem posibilitatea să mergem mai departe cu noul Pământ și să pășim în Noua Energie.

Atunci când apare răspunsul, apare și liniștea, pacea, iubirea necondiționată. Iar primul pas pe care l-am făcut noi a fost să reînvățăm să ne iubim pe noi înșine. Să ne iubim cu toată ființa, să ne iertăm fiecare aspect și fiecare gest pe care l-am făcut vreodată. Să ne iubim atât de mult încât să dea pe dinafară. Fiindcă atunci când reușim să dăm pe dinafară de iubire, atunci aceasta se răspândește în jurul nostru și produce minuni. Nu este un proces ușor, mai ales fiindcă am fost învățați exact invers, să îi iubim pe alții mai mult decât ne iubim pe noi, să le dăruim altora mai mult decât ne dăruim nouă, să sacrificăm totul pentru alții etc. Am fost învățați să ne lăsăm la o parte pe noi, fiindcă noi nu suntem importanți. Adevărul este că noi suntem cei mai importanți. A te iubi înseamnă că îi iubești și pe ceilalți, fiindcă ai aflat că toți suntem Unul și că individualitatea nu înseamnă separare. Aceasta este doar o iluzie. Este limitarea ce s-a dorit a fi impusă fiecărei generatii – „fii individ în competiție dar rămâi cu mulțimea”. Odată cu asumarea individualității într-un mod sincer, personal, și apariția iubirii de sine, poți sparge dogmele religioase și inhibițiile societății. Abia atunci iubirea transmisă va fi percepută de cei care cu adevărat caută iubire și nu doar atenție efemeră.

Fii conștient de propria conștiință, observă, experimentează, joacă-te, iubește, permite, dăruiește.

Galerie

Fulgi de Săpun SIRENĂ

Fulgi de Săpun – 5 lei/100gr

Produs vegan preparat la rece

Planeta-Mamă Pământ (Gaia) este o ființă. Ea îi iubește necondiționat pe toți cei care o vizitează indiferent de formă, culoare sau origine. Ea este protectoarea noastră și prietena noastră de încredere. Ea simte tot ceea ce simt ființele ei – iubire, durere, ură, fericire, tristețe, teroare etc. Ea trăiește cu noi, prin noi, pentru noi. Aceeași iubire necondiționată este natural să izvorască și din ființele pe care ea le găzduiește. Fiecare din noi poate alege în fiecare moment să o iubească sau să o ignore.

Din iubirea noastră necondiționată pentru această ființă măreață, am conceput acești fulgi de săpun. Aceștia nu otrăvesc apele, solul sau alte ființe ale Pământului. Fulgii sunt o alternativă sănătoasă pentru toate organismele vii. Sunt biodegradabili și nu agresează în vreun fel Natura.

Instrucțiuni – Pot fi folosiți pentru spălarea rufelor, chiar și ale bebelușilor, vasele sanitare, vasele de bucătărie, geamuri și podele. Se pot dilua în apă caldă sau pot fi puși în cuva mașinii de spălat în săculeți de pânză. Pentru clătire se poate folosi oțet în compartimentul de balsam al mașinii de spălat.

Ingrediente – uleiuri saponificate la rece de floarea soarelui presat la rece și ricin.

❤ Aceste produse sunt concepute din Dragoste pentru Natură și pentru toate ființele Creației. Ne plecăm în fața măreției acestei Planete și îi mulțumim pentru Tot Ceea Ce Este! ❤

Produsele Valea Curcubeului NU CONȚIN: produse de origine animală, E-uri, ulei de palmier, conservanți, coloranți artificiali, glicoli, LSS, aluminiu, detergenți, benzaldehidă, organisme modificate genetic, parabeni, alcool și alte produse chimice care sunt responsabile pentru nenumărate boli de piele și îmbolnăvirea organismului.

Dragoste pentru Natură

Pentru comenzi vă rugăm să completați formularul din secțiunea COMENZI sau puteți să ne contactați la valeacurcubeului@gmail.com

PRODUSE VALEA CURCUBEULUI

Galerie

Postul – Pro și Contra

apa

Câteva dintre cele mai populare întrebări ale zilelor noastre – Ții post? Cât ai reușit cel mai mult? Dar ții post măcar vinerea, nu? Ce simptome de detoxifiere ai avut?  Ai mai putut să te ții pe picioare? Cât ai slăbit pe parcursul postului?
După 6 ani de veganism si un număr impresionant de experimente și experiențe proprii, am decis că este momentul să vă împărtășim părerea noastră despre acest nou trend.
Înainte de a porni pe drumul postului, ne-am documentat riguros și am citit experiențele altora. Am aflat cum se începe și cum se stinge un post. Am aflat simptomele și beneficiile. Ne-am stabilit un scop pentru care să intrăm în post, de obicei acesta era să ne vindecăm trupurile și să ne eliberăm mințile de lanțurile civilizației.
Astfel, am postit de mai multe ori, sau cel puțin am avut câteva încercări și de fiecare dată când am făcut acest lucru, Universul ne-a răspuns la întrebări înainte să apucăm să ducem până la capăt postul. Și noi, la fel ca majoritatea oamenilor care se supun chinurilor unui post, am pornit de la ideea că în momentul postului vom primi răspunsuri la întrebări existențiale.  Din păcate nu a fost chiar așa. Experiența a fost una foarte neplăcută și nenaturală de fiecare dată. Totul părea forțat și chinuitor.
Postul așa cum este definit în zilele noastre se referă la alimentarea organismului doar cu apă și aer pe o perioadă de timp determinată sau nu. Mulți nu știu că postul de care am auzit noi că era practicat de Marii Înțelepți se referea la meditație, liniște, odihnă, toate combinate cu lipsa alimentelor. Acești oameni nu se mai hrăneau cu alimentele în starea lor fizică, ci se hrăneau cu Energia Universului.

meditatie
Concluzia la care am ajuns noi după multe experimente – postul este o agresiune. O înfometare inutilă care stresează trupul. De ce? Părerea lui Alex este următoarea:
”În general toți cei ce merg pe regăsirea interioară și mai citesc câte una alta, află la un moment dat că a posti este super pentru a te regăsi cu propriul suflet. Mintea știți și voi că este cea care controlează corpul. Ei bine, în momentul în care se începe un post negru corpul transmite în continuu informația de foame minții. Mintea, din păcate (dar din fericire pentru cei cu partea spirituală) este asaltată de același stimul în mod continuu și la un moment dat se va plictisi și va renunța să mai proceseze foamea.
Partea bună este că vei avea o minte amorțită – deci spiritual vorbind vei crede că ți-ai găsit liniștea interioară… însă pe partea cealaltă tocmai ai exclus cel mai bun sistem de apărare al corpului – mintea…. ea fiind acum amorțită, corpul se va autoconsuma haotic neavând un procesor care să gestioneze fluxul normal.”

meditatie-luna
Nu pot să nu fiu de acord cu el, deoarece de ani de zile încerc să explic acest proces al postului iar el mi-a oferit răspunsul în câteva minute. Organismul nostru este un mic Univers care comunică cu noi prin intermediul minții. Atunci când mintea decide să ignore semnalele corpului, acesta va începe să consume rezervele proprii de grăsimi. Însă aceasta este o măsură de urgență, pe care corpul nu ar lua-o în mod obișnuit. În același timp va elimina și o parte din toxinele acumulate. Aceasta este partea cea mai avantajoasă a unui post. Cei care își doresc să slăbească foarte mult într-o perioadă foarte scurtă, au la îndemână soluția perfectă – postul. Aceștia ar trebui să știe că este posibil să slăbești și dacă vor mânca cât mai puțin, cât mai lichid (sucuri, smoothie), multa apă și plante vindecătoare. Atunci, ca să ne ofere energia necesară activităților zilnice, corpul va recurge și la consumarea depozitelor, însă nu într-un mod stresant pentru el.
Pe forumuri și pe rețelele de socializare am citit despre bolnavii care ajung la clinicile naturiste în stare terminală, sunt puși în post negru (doar cu apă) și într-un mod miraculos își revin. Părerea mea este că aceștia sunt organisme epuizate care dacă nu sunt alimentate cu substanțe de calitate superioară, pur și simplu nu au cum să supraviețuiască. De aceea nu cred că bolnavii grav care țin post doar cu apă se vindecă. Sunt sigură că de fapt aceștia sunt trecuți pe o dietă raw-vegană de lichide și plante vindecătoare.
Dacă pe un inginer de motoare îl aruncă cineva la groapa de gunoi, îi oferă doar apă și îl forțează să construiască un motor cu ce găsește acolo, ce s-ar întâmpla? În primul rând ar dura luni de zile, în care s-ar înfometa și și-ar folosi toată energia ca să caute componentele necesare. Șansele sunt foarte mari să moară înainte să reușească.
Dar dacă i se oferă toate componentele? Atunci nu ar mai conta nici măcar faptul că se află într-o groapă de gunoi, tot va reuși să construiască acel motor într-un timp scurt.
La fel este și corpul…dacă nu are materiale de construcție, cu ce să construiască? Cu gunoaie? Da, se poate să încerce în disperarea de a trăi, să se reconstruiască din gunoaie, însă în timp ce el se va chinui, de fapt va muri încet-încet.

fructe
Postul este o înfometare a unui organism care s-a obișnuit cu mâncarea, cu digestia. Mai circulă și ideea că toți suntem ca Iisus și că dacă el a postit, putem și noi. Adică de la 3-4 mese pe zi să trecem la a trăi doar cu aer poluat și apă calcaroasă. Este inutil să explic cât de diferite sunt vremurile în care trăia Iisus și cele în care trăim noi. La fel cum este inutil să menționez că mulți nu am ajuns la nivelul de prezență a lui Iisus.
Breatharianism-ul este un alt curent despre care auzim din ce în ce mai multe și iarăși avem impresia că suntem toți pregătiți să trăim cu aer. Nu contest faptul că se poate trăi o astfel de viață și nici nu contest existența oamenilor care trăiesc o astfel de viață. Însă când ei au renunțat la hrana fizică au renunțat definitiv și nu are nicio legătură cu postul acesta comercial pe care îl practică toată lumea ”bună” – o lună ținem post, apoi o lună mâncăm, apoi o săptămână iarăși ținem post, apoi iarăși mâncăm și tot așa. Și după aceea ne întrebăm de ce suntem obosiți, de ce ne îngrășăm și de ce ne apar la loc toate problemele. Oboseala intervine din cauza zăpăcelii organismului, grăsimea apare din cauza fricii organismul de a nu rămâne fără provizii data viitoare când este înfometat, iar problemele vechi sunt înlocuite cu alte probleme din cauza stresului la care este supus trupul.
Nu este nevoie să ajungem la înfometare ca să scăpăm de anumite probleme. Noi am găsit alte soluții, mai blânde, iar atunci când simțim nevoia să îi acordăm o pauză digestiei, facem următoarele:
1.    Mâncăm foarte puțin și des. Foarte puțin înseamnă un fruct/o legumă de câteva ori pe zi.
2.    Bem 2-3 litri de apă și/sau smoothie verde/fructe
3.    Cel mai important – ne odihnim!!!
4.    Râdem cât mai mult.
5.    Ne plimbăm în aer liber.
6.    Practicăm yoga și medităm.
7.    Citim sau lucrăm cu mâinile.
8.    Ne iubim și iubim.

yoga

Excluzând punctul 1, toate celelalte le facem aproape zilnic. Trupul nu are nevoie de înfometare, ci de liniște, puțină monotonie alimentară și multă iubire.
Sper că s-a subînțeles din articol că m-am referit doar la posturile ținute de cei care consumă doar vegetale(vegani). Celor care țin posturi din motive religioase și apoi sting postul cu cârnați le urăm multă sănătate cu speranța că vor adopta o alimentație cât mai potrivită pentru trupurile lor, pentru urmașii lor, pentru toate ființele non-umane și pentru acest Pământ.

fructe-inima

PRODUSE VALEA CURCUBEULUI

SUSȚINE VALEA CURCUBEULUI

Galerie

Grădinile 2016

Anul acesta ne-am întrecut așteptările proprii când a fost vorba de grădini. Am reușit să mai construim 3 grădini înălțate pe lângă cele 4 care le făcusem anul trecut. De asemenea am reușit să le amenajăm pe cele de anul trecut transformându-le în paturi înălțate.

Anul trecut am mulcit cu fân. Pentru cei care nu știu ce este mulciul, acesta este materialul vegetal cu care acoperim straturile după ce am plantat, eventual după ce au ieșit plăntuțele. Scopul acestuia este de a păstra umezeala pământului, de a-l îngrașă în timp și de a împiedica alte plante nedorite să crească. Nu prea ne-a încântat ideea fânului anul acesta deoarece vrem să diminuăm la minim practica cositului. Aceasta este o practică foarte nocivă care secătuiește pământul, distruge habitatul multor insecte și animale și este complet nenatural. Astfel, anul acesta am folosit frunze pentru a mulci. Am adus frunzele din pădure și am acoperit straturile cu ele. Am avut grijă la micile plăntuțe răsărite să nu le rupem. Pe parcurs am observat că frunzele uscate aveau tendința de a fi luate de vânt, așa că ne-am hotărât să le aruncăm deasupra câteva mâini de fân. A fost o combinație perfectă! Plantele nedorite care au răzbit prin mulci au fost extrem de puține. Ideal ar fi să se mulcească chiar înainte de perioadele secetoase însă în ultimii ani nu prea mai știm la ce fel de vreme să ne așteptăm. Noi ne-am grăbit cu mulcitul și am cam sufocat alte plante care au încercat să iasă. Anul viitor vom fi mai pregătiți!

În februarie am pornit să creștem plantele în casă pentru a le pregăti pentru exterior. La un moment dat casa noastră arăta ca o junglă 🙂 A fost o experiență frumoasă, însă nu o vom mai repeta. Majoritatea plantelor crescute în casă, nu au reușit să se adapteze la condițiile din exterior, chiar dacă le-am scos la începutul lunii iunie. Anul acesta avem în plan o mini-mini seră pentru răsadurile de primăvară. Unele semințe le vom planta din toamna aceasta iar unele primăvara devreme. Este mult mai bine pentru ele să se adapteze de la început la sol și la temperaturile exterioare. Astfel vor crește puternice și voioase.
La începutul toamnei am pornit primul compost adevărat. Am îngrădit o zonă de 1/1 cu gard cât mai des, am așezat un strat generos de frunze și puțin fân la bază, și am început să colectăm compostul. La câteva săptămâni adăugăm peste acesta încă un strat de frunze. Prin compost mă refer la resturile vegetale, materiile fecale proprii și rumegușul de la toaletă. Acum urmărim să vedem în cât timp se va composta și va putea fi folosit pentru grădini. Suntem foarte nerăbdători 🙂
Anul acesta am primit cu mare drag în grădinile noastre pe majestățile lor – căpșunile și frăguțele. Le-am amenajat un loc special pe un strat pentru a se aclimatiza, anul următor urmând să le mutăm într-un loc permanent și să le lăsăm să se înmulțească cât doresc ele. Am avut câteva căpșuni însă au fost întrecute detașat de frăguțe care au fost foarte bucuroase de noua locație.

Deși am avut foarte multe noutăți în grădină care ne-au bucurat enorm (cum ar fi roșiile crescute din semințe aruncate din greșeală pe straturi), niciuna nu a reușit să ne uimească cum ne-au uimit gălbenelele. Mulți ani ne-am dorit să creștem gălbenele, iar anul trecut fiind un dezastru pentru ele, anul acesta nu am avut așteptări foarte mari. Totuși, le-am pregătit un loc special. Am căutat prin vecini cauciucuri vechi care riscau să ajungă aruncate prin păduri sau râuri și le-am adus acasă. Le-am umplut cu pământ din pădure, le-am îngrășat cu puțin compost și le-am mulcit. Am plantat semințele și am așteptat. Până prin luna iunie nu prea au dat semne de viață. După aceea ne-au dat pe spate. La ora actuală(octombrie) încă mai culegem gălbenele, pe multe lăsându-le pentru semințe. Majoritatea gălbenelelor vor ajunge în unguente și săpunuri.

Ce am învățat anul acesta în grădină?
1. Mulciul este cel mai important aspect al unor grădini.
2. Compostul vegetal este foarte ușor de ”fabricat” și oricine are o mică grădină îl poate realiza din orice materiale vegetale. Astfel nu vor fi necesare chimicalele sau gunoiul de grajd (adică fecale de animale).
3. Plantele care cresc pe lângă grădini trebuie lăsate să le protejeze pe cele din grădini.
4. Plantele nu necesită apă suplimentară dacă există suficient mulci.
5. Grădinile trebuie să compună un ecosistem cu o grămadă de gâze, melci, șopârle, șoricei, șerpi, păsări. Toate acestea fac parte din NATURĂ și este nenatural să fie îndepărtate. Omul trebuie să lucreze cu Natura, nu contra ei.

6. La un moment dat am avut o mini-invazie de vreo 5-6 omizi pe un broccoli. Reacțiile au fost în această ordine:
–Trebuie să facem ceva în privința asta!
–La naiba, tot aici sunt omizile astea?
–Mă duc să le stropesc cu urzică!
–Cât pot să mănânce niște omizi?
–Mai avem broccoli?
–Știi ce? Lasă-le în pace! Că se satură ele și pleacă.
Peste o săptămână au dispărut. Se poate să fi intervenit pasările sau se poate să se fi plictisit, însă noi nu am mai avut nicio invazie. De ce? Pentru că grădinile noastre sunt în armonie cu NATURA. Cine venea la noi nici nu le observa necesitând indicații precise.
7. Grădina crește cu soare, sol bun, ploaie și MULTĂ DRAGOSTE!

Grădinile sunt doar o mică parte din minunea care ne înconjoară. După părerea noastră, ceea ce construiește Natura nu poate fi echivalat de om. Perfecțiunea din imperfecțiune, din dezordine, din haos, nu poate fi reprodusă de oameni. În această sălbăticie ar trebui să ne pierdem și nu să încercăm să o schimbăm.
Deși am avut parte de multe bucurii anul acesta, am experimentat și multe tristeți. Ceea ce am învățat anul acesta este că acele momente de tristețe și supărare ne-au ajutat să evoluăm. Ne-au împins către drumul potrivit nouă. Către acele drumuri care ne fac bucuroși. Astfel că am învățat să vedem bucuria din tristețe, dragostea din ură, lumina din întuneric. Iar toate acestea nu ar fi fost posibile dacă nu eram în Natură. Sau cel puțin ar fi fost foarte greu de atins.

PRODUSE VALEA CURCUBEULUI

SUSȚINE VALEA CURCUBEULUI

Galerie

Straturi supraînălțate II

Așa cum am promis în primăvară, am revenit cu partea a II-a straturilor înălțate. De data aceasta vă vom povesti pe scurt despre stratul terasat.

Mulțumită faptului că terenul nostru este în pantă, imaginația noastră trebuie să fie mai activă pentru a putea face mediul înconjurător propice plantării de legume. Astfel, fără o intervenție dură asupra pământului și plantelor, stratul terasat este una dintre cele mai bune opțiuni.

Între cele două straturi supraînălțate, am construit un trapez terasat. Mai întâi am trasat limitele acestuia cu niște sfori. Apoi am pornit din partea de jos a trapezului (îi vom spune nivelul 1) și am decopertat o bucată de pământ pe care am dat-o la o parte, acest pământ cu iarbă rămânând pentru sfârșit. Am asigurat nivelul cu o bârnă foarte veche, proptită bine cu doi pari bătuți în pământ, ca să nu se ducă pământul la vale. Aceeași procedură este necesară pentru fiecare nivel, pentru ca pământul sa rămână drept.

Ne-am mutat pe următorul strat al trapezului (nivelul 2), l-am decopertat de stratul de iarbă și un strat de pământ pe care le-am așezat pe nivelul 1. Pentru acest nivel am luat pământ de la nivelul 3 și se poate continua tot așa la nesfârșit, sau cât permite terenul. Pentru ca nivelul 4 să nu rămână descoperit, am folosit pământul și iarba scoase de la nivelul 1.

După ce am decopertat fiecare nivel, am pus mai întâi lemne mai groase, lemne subțiri, majoritatea foarte putrede (perfecte să se descompună repede), și alte materiale biodegradabile. Apoi am acoperit cu pământul cu iarba în jos, pământul simplu și am mulcit (am acoperit cu fân) de mai multe ori.

Puțin mai jos de trapez am construit un octogon terasat. L-am măsurat, i-am pus scânduri pe margini, pe același principiu, să nu cadă pământul, l-am decopertat de pământul cu iarbă, apoi de un strat de pământ, l-am îndesat bine cu lemne putrede de diverse mărimi și alte materiale compostabile, l-am acoperit cu pământ, cu iarba cu rădăcinile în sus, am plantat, l-am mulcit și l-am admirat, la fel ca toată grădina, cu multă dragoste.

Despre roadele acestor straturi vom vorbi în articolul GRĂDINA 2015

Postat de Alex și Roxana

Straturi supraînălțate I

Partea 5 – Prima grădină

Permacultură

Galerie

Plantele medicinale vs Laptele medicinal

Când am crezut că auzisem destule prostii care se perindă libere prin mintea omului, surpriza mă aștepta la colț. Într-o dimineață foarte frumoasă, ca majoritatea aici în Vale, deschid radio-ul ca să ascultăm ultimele noutăți din lumea civilizată. La radio un reportaj prezenta ultimul trend în materie de lactate la noi în țară. Un fermier, sau mai mulți, au descoperit că străinii sunt înnebuniți după laptele medicinal. Poftim? Da, asta a fost și reacția mea. Mi-a stârnit curiozitatea. Trebuia să aflu mai mult. Dau radio-ul mai tare. Țăranul respectiv povestea cum el „produce” lapte medicinal și că străinii se îngrămădesc să-l cumpere fiindcă este foarte sănătos, poate cel mai sănătos aliment inventat de om vreodată. Ce este laptele medicinal? Aici devine cel mai interesant, pentru că este o întreagă serie de evenimente care trebuiesc parcurse pentru a ajunge la această miraculoasă invenție.

Mai întâi țăranul cumpără câteva vaci, cu cât mai multe cu atât mai bine. Se asigură că acestea produc lapte, adică ori au un pui pe care îl așteaptă abatorul la câteva luni de la naștere, ori sunt deja gestante. Mai apoi le plimbă, pentru ca acestea să mănânce iarbă curată de la munte. Foarte important s-a punctat în reportaj, ca iarba să fie din zone nepoluate și cu multă floră spontană. Apoi țăranul se asigură că vaca consumă cât mai multe plante medicinale. Țăranul știe foarte multe plante medicinale când e vorba de laptele medicinal, dar dacă îl întrebi cum arată păpădia va ridica din umeri așa cum fac majoritatea celor care trăiesc la țară. În reportaj a reușit să numească și vreo două plante, probabil și acestea suflate de către reporter, și să menționeze că acestea doar vaca le poate consuma, nu și omul. Apoi seria logică a continuat iar acest producător de lapte ne spunea că vaca dă un lapte mult mai aromat de la plantele respective și că toate substanțele bune din plante trec în lapte și astfel ….. tam-tam….hocus-pocus…..alimentul minune inventat de români – laptele medicinal.

Eu, ca orice alt om, și la rândul meu fost consumator de lactate, am înțepenit în inconștiență câteva secunde, după care rotițele au început să mi se învârtă la putere maximă. Astfel am ajuns să mă întreb mai întâi de toate…există oameni care au putut să considere logic acel reportaj? Dacă da, am de gând să desfac puțin firul în patru, doar puțin cât să înceapă și alte rotițe să se învârtă.

Cu toții știm că sclavia este un lucru rău care a provocat multe războaie și multe atrocități. Și totuși încă mai trăim într-o lume în care ni se pare corect să înrobim animale? Eu nu am știut până nu am devenit vegană că vaca produce lapte doar dacă face pui. Pur și simplu nu am făcut niciodată legătura între vacă și om. Nu am știut că mamiferele produc secreții mamare ca să-și hrănească puii și nu ca să hrănească alte specii. Nu am știut că ea trebuie să facă puii în continuu, la fel ca și omul, pentru a produce lapte. Și puii ei? Mai mult ca sigur puii ei sunt măcelăriți dacă se nasc de sex masculin și dacă sunt de sex feminin intră în producția de lapte, adică sunt violate de oameni care îi penetrează vaginul cu mâna sau cu mașinării specializate în acest domeniu pentru a implanta sperma unui taur. Asta se întâmplă în fermele mari, unde nu este timp să fie plimbată vaca la taur pentru ca ei să facă dragoste cât timp proprietarul își freacă mâinile gândindu-se la profit, așa cum se întâmplă la țară. Și astfel, văcuța ajunge să nască viței medicinali, nu?

Bun, să trecem peste partea aceasta pe care companiile de lactate nu ne-o prezintă la TV atunci când ni se prezintă iaurtul de la munte. Dacă este de la munte, înseamnă că a crescut pe pajiști, nu?

Poate mulți oameni nu știu ce înseamnă pășunatul. Pășunatul = ales o bucată de pământ, tăiat toți copacii, ars tot ce a mai rămas în urmă, adus zeci/sute de animale să mănânce iarba care se zbate în continuu să crească. Cu cât iarba se zbate mai mult să crească, cu atât își duce rădăcinile mai adânc, și astfel pământul devine argilos, fără substanțe nutritive în el. Acele plante în loc să formeze un strat de humus în fiecare an, care îngrașă pământul, ele sunt mâncate de către animale înrobite. Iar pe aceste pășuni plantele medicinale aproape că nu vor crește niciodată mai mult de câteva specii mai rezistente, deoarece nu au puterea necesară să se lupte cu gura înfometată a hoardelor de animale. Și atunci unde sunt aceste plante medicinale?

Și încă un aspect – există plante medicinale de care erbivorele nici nu se ating fiindcă nu le găsesc gustoase, cum ar fi urzica, sunătoarea, sânzienele, coada-calului, coada șoricelului, păducelul, măceșele, sovârful, salvia etc…Deci, ce plante medicinale consumă vaca? Nu am aflat exact din reportaj și nici nu merită aprofundat subiectul. Omul în schimb este capabil să consume acele plante fără a fi necesară intervenția unui alt mamifer.

Cât despre lapte, ce pot să mai spun și nu am zis deja în alte articole? Nu mare lucru, fiindcă adevărul este același și doar noi avem posibilitatea să-l schimbăm. Laptele fiecărui mamifer este specific acelui mamifer și puilor lui. Cât de denaturat este ca omul, un mamifer de 50-100 de kilograme să consume laptele intenționat unui vițel de 250 de kilograme? Cât de denaturat este să consumi laptele unei capre sau a unei oi, tu fiind om? Asta rămâne la latitudinea fiecăruia. Fiecare om în parte poate reflecta dacă laptele din paharul lui a meritat ca altă ființă să fie torturată, violată și în cele din urmă omorâtă în agonie. Fiecare știe cât de importantă este secreția mamară a altui mamifer. Merită aceasta atâta ură și violență? Din punctul meu de vedere, nici un lapte din lumea asta nu este atât de important. Din punctul meu de vedere, laptele mamei mele trebuia să fie singurul care să mă hrănească în primii ani de viață, însă mă bucur că măcar după 30 de ani de somn, m-am trezit. Tu ce vei face?

Postat de Roxana

VEGAN

4 ani de Veganism

Alimentația I

Alimentația II

REȚETE

Galerie

Paratrăsnet

După 2 ani de locuit permanent în Vale și o dată stabiliți în căsuța noastră am putut observa schimbările de climă ce se produc de la an la an. Am observat felul în care în zona noastră (și nu numai) pornește o ploaie: aproape pe neașteptate se adună o masă compactă de nori negri și până să pornească ploaia își descarcă întru-un mod înfiorător tunetele și fulgerele.

Căsuța noastră aflându-se pe deal iar pereții fiind din scândură, aceste descărcări ne-au convins în timpul unei furtuni (când casa tremura de la tunete iar înăuntru noi îi țineam ritmul tremuratului) să ne instalăm un paratrăsnet.

Am pornit a doua zi la oraș la un magazin de bricolaj hotărâți să cumpărăm un sistem gata făcut. Problema la un astfel de sistem era că trebuia lipit de casă iar în cazul în care ar fi lovit un fulger paratrăsnetul, curentul ce s-ar fi descărcat prin acesta ar fi fost la doar câțiva centimetri de scândura lăcuită, ceea ce putea duce la aprinderea acesteia din cauza căldurii emanate de imensul voltaj al fulgerului. Un sistem performant special pentru cabane de lemn există, însă acesta este exagerat de scump.

De la sistemul complet am cumpărat doar tija de un metru (vârful), iar restul corpului l-am compus dintr-o țeavă dreptunghiulară pe care am fost norocoși să o găsim în comună. Aceasta era deja tăiată în bucăți de 2 metri. Am prins 4 astfel de bucăți cu platbanda și șuruburi.

În pământ am introdus țeava cam 1,7 metri astfel încât înălțimea de la pământ este de aproximativ 7,3 metri (peste nivelul casei). Prima parte de doi metri a trebuit introdusă în pământ la minim 1,5 metri deoarece mai la suprafață pământul este mai uscat neexistând astfel conductivitate. Al doilea considerent, ar fi greutatea restului de 7 metri care ar fi îndoit de la bază toată țeava.

Groapa pentru țeavă am săpat-o cam la vreo 70 de centimetri cu un diametru cât mai redus pentru a nu scoate prea mult pământ. Pe fundul gropii am turnat cenușă pentru o mai bună conductivitate. Pe lângă pământ am adăugat și pietre mari pentru o susținere mai bună. Țeava am bătut-o cu un par mare de lemn.

Soluția mai bună ar fi fost ca în locul țevii dreptunghiulare să fie o țeavă rotundă, însă întreagă nu puteam să o transportăm de la oraș, nu am fi putut să o batem atât de mult în pământ, iar tăiată ar fi trebuit prinsă la loc prin sudură, iarăși o problemă la locația noastră (lipsa electricității).

La sfârșit am ancorat-o cu trei corzi de oțel. Paratrăsnetul se află la aproximativ un metru de casă.

Le mulțumim vecinilor noștri care ne-au ajutat la construirea și ancorarea acestui paratrăsnet. Acum ne simțim mai în siguranță însă nu suntem curioși să testăm paratrăsnetul nostru improvizat 🙂

Postat de Alex și Roxana

Construcții

Nor de etichete

%d blogeri au apreciat asta: