Revenirea la Natură – Produse vegane BIO/ECO/Organice – Handmade – Vegan

Posts tagged ‘permacultura’

Galerie

Straturi supraînălțate II

Așa cum am promis în primăvară, am revenit cu partea a II-a straturilor înălțate. De data aceasta vă vom povesti pe scurt despre stratul terasat.

Mulțumită faptului că terenul nostru este în pantă, imaginația noastră trebuie să fie mai activă pentru a putea face mediul înconjurător propice plantării de legume. Astfel, fără o intervenție dură asupra pământului și plantelor, stratul terasat este una dintre cele mai bune opțiuni.

Între cele două straturi supraînălțate, am construit un trapez terasat. Mai întâi am trasat limitele acestuia cu niște sfori. Apoi am pornit din partea de jos a trapezului (îi vom spune nivelul 1) și am decopertat o bucată de pământ pe care am dat-o la o parte, acest pământ cu iarbă rămânând pentru sfârșit. Am asigurat nivelul cu o bârnă foarte veche, proptită bine cu doi pari bătuți în pământ, ca să nu se ducă pământul la vale. Aceeași procedură este necesară pentru fiecare nivel, pentru ca pământul sa rămână drept.

Ne-am mutat pe următorul strat al trapezului (nivelul 2), l-am decopertat de stratul de iarbă și un strat de pământ pe care le-am așezat pe nivelul 1. Pentru acest nivel am luat pământ de la nivelul 3 și se poate continua tot așa la nesfârșit, sau cât permite terenul. Pentru ca nivelul 4 să nu rămână descoperit, am folosit pământul și iarba scoase de la nivelul 1.

După ce am decopertat fiecare nivel, am pus mai întâi lemne mai groase, lemne subțiri, majoritatea foarte putrede (perfecte să se descompună repede), și alte materiale biodegradabile. Apoi am acoperit cu pământul cu iarba în jos, pământul simplu și am mulcit (am acoperit cu fân) de mai multe ori.

Puțin mai jos de trapez am construit un octogon terasat. L-am măsurat, i-am pus scânduri pe margini, pe același principiu, să nu cadă pământul, l-am decopertat de pământul cu iarbă, apoi de un strat de pământ, l-am îndesat bine cu lemne putrede de diverse mărimi și alte materiale compostabile, l-am acoperit cu pământ, cu iarba cu rădăcinile în sus, am plantat, l-am mulcit și l-am admirat, la fel ca toată grădina, cu multă dragoste.

Despre roadele acestor straturi vom vorbi în articolul GRĂDINA 2015

Postat de Alex și Roxana

Straturi supraînălțate I

Partea 5 – Prima grădină

Permacultură

Galerie

Șerban și Monica – 2 zile în Valea Curcubeului

Astăzi, îţi voi vorbi despre nişte momente absolut deosebite, despre o Realitate pe care o poţi considera „fantastică”, „magie” sau „imposibilă”, dar pe care, noi doi am trăit-o, alături de două Fiinţe deosebite: Alex şi Roxana Mărgărit. Adică: Valea Curcubeului.
Continuarea . . . . .

În Valea Curcubeului răsare Curcubeul!

Roxana şi Doctorul Natură

De la vis la realitate

Aproape de Dumnezeu

Conexiunea minte-inimă şi fluturaşii din stomac

Meditaţie în Valea Curcubeului

Galerie

Straturi supraînălțate I

Pentru că ne-ați adresat foarte multe întrebări în legătură cu straturile înălțate, am decis să vă răspundem cât mai succint și la obiect cum am procedat noi, pentru a simplifica metoda de a supraînălța un strat.

1. Se alege un loc potrivit pentru stratul înălțat.

  • Să fie suficient spațiu în preajma acestuia. Dacă alegeți un loc în pantă, așa cum este în pozele de mai jos, în terenul nostru, asigurați-vă că acesta nu este perpendicular pe pantă ci înclinat pe pantă. De ce? Pentru că dacă veți face mai multe straturi perpendiculare în pantă, cele de sus vor fi îmbibate de apă iar cele de jos se vor usca de la lipsa apei. Dacă terenul este drept, puteți să-l amplasați oriunde.
  • Ar fi bine să nu fie un teren suprafertilizat care conține plante invazive cum sunt urzicile sau rocoina. Acestea au rădăcini foarte adânci și de obicei sunt încăpățânate când vine vorba de a-și schimba domiciliul. În plus, semințele lor vor dăinui zeci de ani în acele locuri și în locul plantele care vor fi plantate ulterior, vor crește urzicile care sunt foarte viguroase și rezistente.

2. Se marchează cu sfori și bețișoare pentru a delimita marginile acestuia, chiar dacă este drept, șerpuit sau rotund.

3. Se ia una bucată sapă foarte bine ascuțită și se începe a se scoate primul strat de iarbă cu pământ, atât cât vă permite prima lovitură de sapă și nu mai mult. Se pune acest pământ lângă strat.

4. După ce ați terminat punctul 3 se ia cu sapa încă un strat de pământ, tot atât cât permite sapa la o lovitură și nu mai mult decât dacă pământul este foarte gras. Acest pământ se pune în cealaltă parte a stratului având grijă să nu fie combinat cu cel cu rădăcini în el.

5. Se îngrașă pământul cu orice fel de lemne putrezite, crengi uscate, mai întâi cele mai groase și apoi cele mai subțiri, compost vegetal și orice se descompune în pământ. Cu cât vor fi mai multe materiale de descompus, cu atât stratul va fi mai înalt și cu atât va dura mai mult descompunerea.

6. Se acoperă manual toate lemnele cu pământul cu rădăcini, având grijă ca acesta să fie cu rădăcina în sus, adică cu iarba în jos.

7. Opțional: în cazul în care pământul este unul cu multe rădăcini de alte plante invazive, se poate acoperi cu un strat de cartoane sau cu saci de iută pentru ca rădăcinile să nu mai crească și nici eventualele semințe aflate între acestea.

8. Se acoperă cu pământul simplu.

9. Se plantează.

10. Se udă sau se așteaptă ploaia.

11. Se mulcește. Mulciul este orice fel de material aerisit care protejează stratul de efectele lipsei umidității, în același timp îngrășând pământul de la suprafață. Acesta poate fi compus din frunze uscate sau iarbă uscată. Noi am greblat iarba uscată de pe teren și am aranjat-o pe strat, deoarece considerăm metoda cositului una invazivă, absolut ineficientă și extrem de obositoare.

12. Se admiră grădina și plantele cu multă dragoste în fiecare zi.

Sperăm că am reușit să simplificăm metoda straturilor supraînălțate și vă rugăm să țineți minte că o grădină înseamnă dragoste și creativitate. Deci jucați-vă cu terenul vostru și faceți-l cât mai plăcut vouă și naturii.

În curând vom reveni și cu terasele înălțate !

Postat de Alex și Roxana

Straturi supraînălțate II

Partea 5 – Prima grădină

Permacultură

Galerie

PĂPĂDIA

Taraxacum officinale

„Fam. Asteraceae. Planta erbacee, perena, hemicriptofita, cosmopolita, mezofita, la temperatura si pH amfitoleranta, prezenta in toata tara, in locuri insorite sau semiumbrite, in pasuni, fanete, poieni, locuri necultivate, in culturi, pe marginea drumurilor de la campie pana in zona subalpina; vegeteaza pe soluri revene, pana la reavan-jilave, slab aprovizionate sau mijlociu aprovizionate cu azot.

Se mai numeste: buha, cicoare, crestatea, floarea-broastei, floarea-gainii, floarea-malaiului, floarea-sorului, floarea-turcului, flori galbene, galbinele grase, gusa-gainii, laptuca, lilicea, niparticli, ochiul-boului, ouale-gainilor, pana-vizgoiului, papa-gainii, papalunga, pui de gasca, turci.

Descriere

Rizom gros vertical, ramificat, lung de 1-2 cm, continuat cu o radacina pivotanta lunga pana la 15 cm, din care se desprind putine radacini secundare. Tulpina aeriana cilindrica, goala in interior, fara noduri, nefoliata, terminata cu o inflorescenta. Frunze lanceolate, atenuate in petiol, cu marginea inegal scobita, rezultand lobi triunghiulari acuti sau obtuzi, cu lobul terminal mult mai mare. Nervura mediana are pe fata superioara aspect de sant. Flori galbene, mari, ligulate, grupate cate 100-200 intr-un calatidiu, care se deschide dimineata si se inchide seara. Calatidiul are involucru lung, format din foliole patente sau rasfrante. Inflorire IV-IX (X). Fructe, achene globuloase (3-4 mm), fiind brazdate cu papus alb in forma de umbrela.

Compozitie chimica

Partile aeriene contin gliceride ale acizilor oleic, palmitic, stearic, ulei volatil, colina, glucoza, polioze, flobafene, acid tartric, substante proteice, substante antibiotice, alcooli triterpenici (arnidiol, faradiol), carotenoide, xantofile, flavoxantine, vitaminele A, B1, C, D, saruri de azot, calciu, fosfati etc. Radacinile contin alcooli triterpenici (taraxerol, taraxasterol, beta-amirina etc.), fitosterine (sitosterina, stigmasterina etc.), glucide (inulina, fructuoza, levuloza etc.), substante proteice, rezine, tiamina, colina, gliceride ale acizilor palmitic, oleic, linoleic, arginina, asparagina, acid nicotinic si amida acidului nicotinic, vitamine B, C, substante minerale.

Toxicologie

Sucul laptos poate provoca intoxicatii manifestate prin greata, voma, diaree, modificarea ritmului cardiac. Se aplica primul ajutor cu spalaturi stomacale, carbune activ, administrarea de medicamente cu rol de stimulare a activitatii inimii si plamanilor.

 Alimentatie

Primavara, frunzele se consuma proaspete sub forma de salata sau in supe si ciorbe. Mugurii florali se pot mura in otet de tarhon. In unele tari apusene prin acest aspect procedeu se obtine un surogat de capere.

Bioterapie

Radacina si partile aeriene ale plantei au utilizari terapeutice in medicina umana si veterinara culta si traditionala. Proprietati: tonic amar, tonic general, drenor hepatobiliar, depurativ sangvin, diuretic azoturic, decongestiv, antiputrid, antiscorbutic, circulator, tonifiant al pielii, colagog, eupeptic, astringent. Stimuleaza secretiile salivare si prin act reflex sau direct secretiile gastrice si intestinale. Activeaza procesele de eliminare a toxinelor din sange; mareste cantitatea de urina eliminata; scoate acidul uric din organism; modifica peristaltismul normal al ureterelor in crizele de calculoza renala, asigurand tranzitul calculilor sau al cristalelor disclocate si eliminarea lor. Stimuleaza pofta de mancare. Aprovizioneaza organismul cu vitamine (A, B, C, D) si saruri minerale. Planta este recomandata in angiocolita cronica, congestia ficatului, insuficienta hepatica, litiaza biliara, hepatita, hipercolesterolemie, litiaza renala, insuficienta renala, afectiuni ale cailor urinare, oligurie, tulburari circulatorii (cianoza, varice), obezitate, constipatie, fermentatii intestinale (enterocolite), hemoroizi, anemie, astenie, scorbut, celulita, pletora, paludism, entorse, pecingine, pistrui, negi, cataracta, acnee, boli endocrine. Pe langa acestea, medicina traditionala mai foloseste planta pentru stimularea secretiei pancreatice, in tratamentul cancerului si ca purgativ usor in prevenirea constipatiilor.

Recoltare

Planta intreaga (Taraxaci herba cum radicis) se recolteaza primavara inainte si la inceputul infloririi. Partile aeriene (Taraxaci herba) sau numai frunzele (Taraxaci folium) se recolteaza primavara prin aprilie-mai. Radacina (Taraxaci radix) se recolteaza toamna, in septembrie-noiembrie sau primavara de timpuriu, in martie-aprilie. Uscarea se face la umbra in strat subtire in locuri foarte bine aerate. Uscarea artificiala la 40-50 grade Celsius. Pentru tratarea multor afectiuni frunzele sunt folosite proaspete, imediat dupa cules.

Medicina umana

Uz intern

  1. Pentru tratarea unor afectiuni vasculare, pentru stimularea poftei de mancare, in dischinezie biliara, afectiuni cronice ale aparatului urinar, guta, cu eliminarea toxinelor din organism: infuzie, din 1-2 lingurite planta intreaga (frunze, rizom, radacina) uscata si maruntita peste care se toarna o cana (200 ml) cu apa clocotita. Se lasa acoperita 20 minute. Se strecoara. Se beau 2-3 cani pe zi.
  2. Pentru tratarea insuficientei hepatice, tulburarilor digestive functionale (digestie grea, indigestie etc.): decoct, din 1-2 lingurite pulbere, obtinuta din planta intreaga la o cana (250 ml) cu apa. Se fierbe 5 minute. Se strecoara. Se beau 1-2 cani pe zi.
  3. Pentru tratarea varicelor, ulcerului varicos, colecistitei: infuzie, din 2 lingurite planta maruntita, peste care se toarna o cana (250 ml) cu apa clocotita. Se lasa acoperita 15 minute. Se strecoara. Se beau 2-3 cani pe zi dupa mesele principale.
  4. Pentru tratarea eczemelor si celorlalte boli mentionate anterior: decoct, din 1-2 lingurite pulbere radacina la o cana (250 ml) cu apa. Se fierbe 5-10 minute. Se strecoara. Se beau 1-2 cani pe zi.
  5. Pentru tratarea obezitatii: decoct, din 1 lingurita amestec de pulbere papadie (40 grame), frunze mesteacan (20 grame), flori soc (15 grame), volbura sau scoarta de crusin (25 grame), la o cana cu apa. Se fierbe 5-10 minute. Se lasa acoperita 15 minute. Se strecoara. Se beau 2-3 cani pe zi, caldut, neindulcit, intre mese. Cura dureaza cel putin o luna.
  6. In mediul satesc pentru tratarea bolilor de ficat si imbunatatirea circulatiei sangelui: decoct, din frunze. Se bea in loc de apa.
  7. Pentru tratarea anemiei, angiocolitei, in arteroscleroza, artrita, astenie, boli endocrine, colica hepatica, litiaza renala si vezicala, congestie hepatica, eczeme, guta, hemoroizi, hepatita cronica, obezitate, oligurie, afectiuni renale si ale cailor urinare, urticarie si pentru stimularea poftei de mancare:
    1. Cura facuta primavara cu salata din frunze tinere de papadie
    2. Suc de radacina recoltata toamna, 1-2 linguri pe zi diluate cu apa
    3. Tinctura, din radacina cate 15-20 picaturi, de 2-3 ori pe zi, diluate cu o ceasca cu apa

Uz extern

  1. Pentru a trata cataracta: decoct, din tije florale, frunze si muguri. Cu solutia obtinuta se spala corneea, folosind un tampon de vata sterilizat.
  2. Pentru extirparea negilor: sucul alb de planta se aplica pe locul afectat de mai multe ori pe zi.
  3. Empiric, pentru tratarea tricofitiei: florile se rup si se freaca leziunea cu ele.

Cosmetica

Pentru tratarea tenului iritat, inrosit: decoct, din 2 linguri parti aeriene de planta, maruntite la o cana (200 ml) cu apa. Se fierbe 30 minute. Se strecoara. Se aplica comprese sau lotionari cu solutia obtinuta.

 Apicultura

Florile furnizeaza albinelor culesul de nectar si polen, mai ales in orele dinaintea pranzului. Productia de miere, 200 kg/ha.

 Vopsitorie

Planta intreaga poseda proprietati tinctoriale. Utilizata pentru vopsirea fibrelor naturale in galben. Se spala radacina plantei proaspat recoltata. Se pune intr-un vas si se acopera cu apa. Se fierbe pana cand culoarea galbena a solutiei nu se mai intensifica. Se strecoara. Se introduce materialul de vopsit. Se tine la cald pana se obtine nuanta dorita. Se scoate si se usuca.”

Constantin Parvu – Universul plantelor, editia a IV-a, Bucuresti, 2006, Editura ASAB

Noi consumam frunzele si florile galbene proaspete in sucul (smoothie) de dimineata si la prepararea salatelor.

Respectam cateva reguli:

  1. Sucul se bea dimineata, pe stomacul gol.
  2. Nu consumam mai mult de 3 zile la rand acelasi fel de frunze, deoarece toate plantele au o protectie naturala pentru a nu fi consumate in exces de vietati. Astfel, in frunze se afla anumite substante toxice in cantitati foarte mici care forteaza vietuitoarele sa nu consume zilnic aceleasi frunze si sunt fortate sa se hraneasca prin rotatie.
  3. Dupa suc nu se consuma nimic cel putin 30 minute.
Galerie

Partea 3 – Terenul

Terenul respectiv a devenit încet-încet al nostru în decursul anului 2012. I-am amenajat 4 grădinițe cu legume care s-au dovedit a fi doar niște experimente. În primul rând solul este argilos. În al doilea rând pe tot terenul nostru avem mici puieți de copaci pe care nu ne-am îndurat nici să-i mutăm, nici să-i omorâm. I-am lăsat exact acolo unde erau iar acum grădinițele de legume sunt pline de copaci în loc de legume. De un mare succes s-au bucurat doar ridichile. Am avut atât de multe încât nu am făcut față să le mâncăm atât de repede. Au fost cam singurele care au crescut în seceta de anul trecut. Mai mult, au fost atât de rezistente încât din iunie până în septembrie noi am avut ridichi. Foarte important de știut: FRUNZELE ridichilor sunt comestibile.

Au crescut și câteva păsti de fasole, câteva de mazăre, câțiva morcovi de vreo 2 cm, o roșie, o floarea-soarelui (celelalte semințe ni le-au mâncat păsările și furnicile), ceapa pusă din arpagic plantată în  martie, usturoiul plantat în martie și…cam atât. Însă aproape în fiecare zi am avut grijă să ne delectăm cu câte ceva din grădinițele noastre, chiar dacă nu au fost multe. Salatele nu au crescut decât cățiva cm și erau foarte amare.

În partea de sus a terenului la a 4-a terasa am făcut o mică plantație de cartofi în formă de smiley. Am făcut un șanț în care am plantat fasole și in. În jurul șanțului și în interior și în exterior am plantat cartofi direct pe iarba cosită și le-am pus foarte puțin pământ deasupra și fânul cosit. Spre surprinderea noastră, fiecare cartof a dat roade. Într-adevăr nu au fost cartofi mari, însă au fost mici și mulți. De curiozitate am mâncat unul crud și era dulce în comparație cu frunzele de salată și altele pe care le-am plantat și erau amare.

Cartofii nu i-am cules. I-am lăsat în fân. Inul a răsărit foarte repede și a făcut floare. Fasolea a făcut și ea câteva păstăi.

Probabil că anul acesta în toamnă va trebui să relocăm grădina de legume sau să mutăm copacii. Nu ne gândim prea mult la aceste lucruri. Toate vor veni de la sine, în timpul lor.

În martie-aprilie 2012 am plantat și câțiva copaci fructiferi: cais, păr, cireș, vișin, piersic, gutui și un mic nuc. A fost mai mult un experiment pentru a observa ce se întâmplă cu ei. La o zi după ce i-am plantat au început ultimele zvâcniri ale iernii. A nins, a bătut vântul și a dat și grindina peste ei. În fiecare zi când am stat în Vale ne-am dus la ei să-i încurajăm. După ce am plecat, nemaiavând cine să vorbească cu ei, au rămas singurei să înfrunte frigul. Însă nu a durat mult și a venit primăvara.

În mai când ajunseserăm noi deja începuseră să înmugurească câțiva. Cei mai voinici erau caisul, gutuiul și vișinul. Cel mai precaut s-a dovedit a fi piersicul. Însă până în iunie erau toți cu frunzulițe, unii chiar cu flori. La bază le-am pus căței de usturoi ca să-i ferim de căprioare și alte viețuitoare.

Pe marginea terenului am plantat tufe de zmeură și mure, un afin, coacăze, agrișe și viță de vie. Zmeura, murele și coacăzele au fost foarte hărnicuțe și au înverzit rapid. Afinul nu prea știm exact ce s-a întâmplat cu el fiindcă a crescut peste el foarte multă vegetație și nu l-am mai găsit. Probabil ne vom da seama în primăvara aceasta. Agrișele au fost și ele hărnicuțe și le-au dat frunzulițele. Din două rămurele de viță de vie doar unul a prins la vreo 3 luni după ce le-am plantat. Nu am mai sperat să prindă având în vedere că au fost roase de un câine chiar în fața noastră. Însă, ca de obicei am fost extrem de plăcut surprinși de puterea plantelor.

După prima sesiune de plantări, din viața noastră, am tras mai multe concluzii:

  1. Legumele trebuie plantate în partea de jos a terenului unde este mai multă umezeală
  2. Copacii au prins oriunde i-am plantat.
  3. Fructele de padure au prins foarte bine oriunde au fost plantate.
  4. Frunzele sunt amare în anii secetoși.

Trebuie să menționez că noi, în comparație cu alții nu am plantat nimic în bălegar. Nu dorim să aplicăm această metodă din simplul considerent că acel bălegar provine de la animale chinuite și obligate să alimenteze oamenii care le au în grijă cu secrețiile lor glandulare și carnea lor. În Spațiul nostru de Iubire o astfel de energie ar dăuna tuturor ființelor vii inclusiv nouă.

Luând în considerare concluziile de mai sus am decis să ne bazăm pe o alimentație compusă din copaci fructiferi, nuci, fructe de padure și foarte puține legume. Legumele care le-am crește ar fi: cartofi, dovleci, rădăcinoase, ceapă, usturoi și poate câteva din cele care sunt consumate frecvent vara (ardei, roșii, vinete, dovlecei). Însă locul în care vor crește aceste legume trebuie ales foarte bine având în vedere schimbările majore de climă din ultimii ani. Verile sunt mai secetoase decât anii trecuți și chiar și aici apa devine o problemă dacă nu mai plouă câteva săptămâni.

Va urma….

PARTEA 1 – Schimbarea

PARTEA 2 – Alegerea

PARTEA 4 – Prima casă renovată

PARTEA 5 – Prima grădină

PARTEA 6 – Căsuța noastră din deal I

PARTEA 7 – Căsuța noastră din deal II

PARTEA 8 – Căsuța noastră din deal III

PARTEA 9 – Căsuța noastră din deal IV

PARTEA 10 – Bella și Bianca

PARTEA 11 – Căsuța noastră din deal V

Nor de etichete

%d blogeri au apreciat asta: