Revenirea la Natură – Produse vegane BIO/ECO/Organice – Handmade – Vegan

Posts tagged ‘piele’

Galerie

Săpun cu Argilă PHOENIX

Săpun – 10 lei/100gr

Produs vegan preparat la rece

Săpunul cu Argilă PHOENIX este un săpun purifiant și detoxifiant, cu proprietăți antiinflamatoare, calmante, reparatoare. Are efect detoxifiant, curăță pielea blând. Absoarbe impuritățile, secrețiile și excesul de sebum, remineralizează pielea prin furnizarea de săruri minerale și oligoelemente. Conferă pielii un aspect plăcut, revitalizat și îmbunătățește condiția și aspectul pielii. Are proprietăți antibacteriale care ajută la reducerea acneei, îmbunătățesc circulația și vindecă inflamația pielii.

Redă strălucirea tenului tern și obosit, calmează tenul reactiv, cuperotic sau sensibil. Poate fi folosit și de copii. Toate ingredientele sunt vegane, naturale, ecologice, preparate la rece. Plantele sunt culese și uscate în Valea Curcubeului. Conține:

  • Ulei de floarea soarelui presat la rece extrem de bogat în Vitamina E, recunoscută pentru proprietățile ei imbatabile în repararea pielii.
  • Ulei de ricin bogat în Vitamina E, minerale, proteine, omega 6 și omega 9, acizi grași, cu proprietăți antibacteriene.
  • Argilă roșie și argilă roz cu proprietăți de absorbire, vindecare, catifelare, purificare și remineralizante.
  • Infuzie concentrată de lavandă, coada-șoricelului, sânziene, mentă
  • Macerat uleios la rece de lavandă ecologică și gălbenele
  • Ulei esențial pur de mentă

Cum folosim un săpun natural? Simplu…ca orice alt săpun, respectând o regulă foarte importantă – NICIODATĂ nu folosim săpunuri de orice fel (naturale sau comerciale) în zonele intime. Atât vaginul cât și penisul nu au nevoie să fie spălate decât cu apă din abundență. Folosirea săpunului în zonele genitale duce la leucoree, candidoze, iritații și inflamații.

Cum păstrăm un săpun natural? Pentru că orice săpun natural are nevoie de o săpunieră naturală, am creat manual cu multă dragoste și migală aceste săpuniere din lemn de conifere tratate cu lac pe bază de ulei de in pentru protecție în timp la umezeală. Acestea permit scurgerea apei prelungind viața săpunului natural ce are nevoie de un mediu mai uscat de depozitare în comparație cu cele din comerț care nu sunt decât amestecuri de chimicale. Săpuniera vă va aduce o părticică de Natură și un plus de culoare în baie vouă și celor dragi iar dimensiunile sale (lungime 105-110mm, lățime 95mm, grosime 28mm) o recomandă ca un adaos perfect la săpunul sau șamponul atât de îndrăgit din Valea Curcubeului. O găsiți aici

Produsele Valea Curcubeului NU CONȚIN: produse de origine animală, E-uri, ulei de palmier, conservanți, coloranți artificiali, glicoli, LSS, aluminiu, detergenți, benzaldehidă, organisme modificate genetic, parabeni, alcool și alte produse chimice care sunt responsabile pentru nenumărate boli de piele și îmbolnăvirea organismului.

Gramajul săpunului poate varia între 90 și 110 de grame. Aspectul săpunului poate varia la fiecare lot.

❤ Aceste produse sunt concepute din Dragoste pentru Natură și pentru toate ființele Creației. Ne plecăm în fața măreției acestei Planete și îi mulțumim pentru Tot Ceea Ce Este! ❤

Dragoste pentru Natură

Pentru comenzi vă rugăm să completați formularul din secțiunea COMENZI sau puteți să ne contactați la valeacurcubeului@gmail.com

PRODUSE VALEA CURCUBEULUI

Galerie

Săpun cu Argilă ELF

Săpun – 10 lei/100gr

Produs vegan preparat la rece

Săpunul cu Argilă ELF este un săpun purifiant, cicatrizant, tonifiant, exfoliant, detoxifinat, remineralizant. Curăță eficient și blând pielea, stimulează circulația, calmează iritațiile, vindecă inflamațiile, absoarbe toxinele de la nivelul pielii. Îndepărtează punctele negre și sebumul în exces. Are o acțiune tonică asupra pielii, lăsând-o proaspătă și revitalizată.

Se potrivește în special pielii mixte, reactive sau grase. Poate fi folosit și de copii. Toate ingredientele sunt vegane, naturale, ecologice, preparate la rece. Plantele sunt culese și uscate în Valea Curcubeului. Conține:

  • Ulei de floarea soarelui presat la rece extrem de bogat în Vitamina E, recunoscută pentru proprietățile ei imbatabile în repararea pielii.
  • Ulei de ricin bogat în Vitamina E, minerale, proteine, omega 6 și omega 9, acizi grași, cu proprietăți antibacteriene.
  • Argilă galbenă cu proprietăți absorbante, antiseptice, antiinflamatoare, remineralizante, energizante, cicatrizante
  • Argilă verde cu proprietati de absorbire, vindecare, catifelare și purificare.
  • Infuzie concentrată de echinaceea, sunătoare, zmeur, brusture, izmă
  • Macerat uleios la rece de echinaceea ecologică
  • Ulei esențial pur de rozmarin

Cum folosim un săpun natural? Simplu…ca orice alt săpun, respectând o regulă foarte importantă – NICIODATĂ nu folosim săpunuri de orice fel (naturale sau comerciale) în zonele intime. Atât vaginul cât și penisul nu au nevoie să fie spălate decât cu apă din abundență. Folosirea săpunului în zonele genitale duce la leucoree, candidoze, iritații și inflamații.

Cum păstrăm un săpun natural? Pentru că orice săpun natural are nevoie de o săpunieră naturală, am creat manual cu multă dragoste și migală aceste săpuniere din lemn de conifere tratate cu lac pe bază de ulei de in pentru protecție în timp la umezeală. Acestea permit scurgerea apei prelungind viața săpunului natural ce are nevoie de un mediu mai uscat de depozitare în comparație cu cele din comerț care nu sunt decât amestecuri de chimicale. Săpuniera vă va aduce o părticică de Natură și un plus de culoare în baie vouă și celor dragi iar dimensiunile sale (lungime 105-110mm, lățime 95mm, grosime 28mm) o recomandă ca un adaos perfect la săpunul sau șamponul atât de îndrăgit din Valea Curcubeului. O găsiți aici

Produsele Valea Curcubeului NU CONȚIN: produse de origine animală, E-uri, ulei de palmier, conservanți, coloranți artificiali, glicoli, LSS, aluminiu, detergenți, benzaldehidă, organisme modificate genetic, parabeni, alcool și alte produse chimice care sunt responsabile pentru nenumărate boli de piele și îmbolnăvirea organismului.

Gramajul săpunului poate varia între 90 și 110 de grame. Aspectul săpunului poate varia la fiecare lot.

Aceste produse sunt concepute din Dragoste pentru Natură și pentru toate ființele Creației. Ne plecăm în fața măreției acestei Planete și îi mulțumim pentru Tot Ceea Ce Este!

Dragoste pentru Natură

Pentru comenzi vă rugăm să completați formularul din secțiunea COMENZI sau puteți să ne contactați la valeacurcubeului@gmail.com

PRODUSE VALEA CURCUBEULUI

Galerie

Săpun Delicat ZÂNĂ

Săpun – 10 lei/100gr

Produs vegan preparat la rece

Pielea este cel mai mare organ al omului. Ea are proprietatea de a respira, de a curăța, de a hrăni și de a apăra organismul uman. Cât de important este ceea ce punem pe piele? Foarte important! Ea va absorbi substanțele cu care intră în contact și le va trimite mai departe în sânge și apoi la celelalte organe. Astfel, dacă ne spălăm pielea cu soluții chimice, alergene, cu grad mare de periculozitate pentru sănătate, acestea vor ajunge să producă efecte devastatoare organelor interne și întregului organism. La nivel celular se vor produce reacții puternice de autoapărare și vor apărea diverse mutații.

Săpunul Delicat conceput de noi special pentru copii, mame și piele sensibilă este un săpun natural, fără uleiuri esențiale, obținut la rece, vegan (doar din ingrediente vegetale), cu plante românești ecologice culese din Valea Curcubeului. Acesta protejează pielea, calmează iritațiile, vindecă eczemele, cicatrizează și reechilibrează pH-ul natural al pielii. Conține:

  • Ulei de floarea soarelui presat la rece extrem de bogat în Vitamina E, recunoscută pentru proprietățile ei imbatabile în repararea pielii.
  • Ulei de ricin bogat în Vitamina E, minerale, proteine, omega 6 și omega 9, acizi grași, cu proprietăți antibacteriene.
  • Infuzie concentrată de gălbenele și sunătoare ecologică
  • Pulbere ecologică de sunătoare și gălbenele
  • Macerat uleios la rece de gălbenele și sunătoare ecologică

Cum folosim un săpun natural? Simplu…ca orice alt săpun, respectând o regulă foarte importantă – NICIODATĂ nu folosim săpunuri de orice fel (naturale sau comerciale) în zonele intime. Atât vaginul cât și penisul nu au nevoie să fie spălate decât cu apă din abundență. Folosirea săpunului în zonele genitale duce la leucoree, candidoze, iritații și inflamații.

Cum păstrăm un săpun natural? Pentru că orice săpun natural are nevoie de o săpunieră naturală, am creat manual cu multă dragoste și migală aceste săpuniere din lemn de conifere tratate cu lac pe bază de ulei de in pentru protecție în timp la umezeală. Acestea permit scurgerea apei prelungind viața săpunului natural ce are nevoie de un mediu mai uscat de depozitare în comparație cu cele din comerț care nu sunt decât amestecuri de chimicale. Săpuniera vă va aduce o părticică de Natură și un plus de culoare în baie vouă și celor dragi iar dimensiunile sale (lungime 105-110mm, lățime 95mm, grosime 28mm) o recomandă ca un adaos perfect la săpunul sau șamponul atât de îndrăgit din Valea Curcubeului. O găsiți aici

Aceste produse sunt concepute din Dragoste pentru Natură și pentru toate ființele Creației. Ne plecăm în fața măreției acestei Planete și îi mulțumim pentru Tot Ceea Ce Este!

Produsele Valea Curcubeului NU CONȚIN: produse de origine animală, E-uri, ulei de palmier, conservanți, coloranți artificiali, glicoli, LSS, aluminiu, detergenți, benzaldehidă, organisme modificate genetic, parabeni, alcool și alte produse chimice care sunt responsabile pentru nenumărate boli de piele și îmbolnăvirea organismului.

Gramajul săpunului poate varia între 90 și 110 de grame. Aspectul săpunului poate varia la fiecare lot.

Dragoste pentru Natură

Pentru comenzi vă rugăm să completați formularul din secțiunea COMENZI sau puteți să ne contactați la valeacurcubeului@gmail.com

PRODUSE VALEA CURCUBEULUI

Galerie

Migdalele – semințe magice

Descriere

Migdalul este un pom fructifer din familia Rosaceae care poate atinge o înălțime de 12,5 metri și se înrudește cu cireșul, vișinul, caisul, piersicul și prunul (grupa „sâmburoaselor”), însă fructele sale nu sunt comestibile. Se consumă numai semințele arborelui care sunt învelite într-o coajă tare din interiorul fructului și care se maturizează în opt luni de la înflorire. Florile apar, în luna martie, înainte frunzelor. Fructul migdalului are o formă alungită ovoidă, seamănă cu o piersică noduroasă și necoaptă, și crește în ciorchini. Sâmburele este acoperit cu o pieliță groasă și uscată.

Istorie

Se crede că migdalul este cultivat de 4000 de ani și totuși originea exactă a acestuia nu este cunoscută. Unele surse spun că ar proveni din China și Orientul Mijlociu. Alții spun că își are originea în Nordul Africii și Asia de Vest. Există și o poveste care spune că exploratorii din antichitate aveau în bagajul cu alimente și migdale în lungul Drum al Mătăsii ce lega China de zona Mediteraneană astfel că ea a fost aclimatizată repede și în Europa. Migdalele erau un ingredient de preţ în pâinea faraonilor egipteni și au fost folosite din antichitate pentru loțiuni și poțiuni. Mai târziu, în secolul al 18-lea, călugării franciscani aduc migdalul și în America unde se adaptează foarte bine în zona caldă a Californiei.

Pe parcursul istoriei migdalele au avut o semnificație magică, religioasă, etnică sau socială. În Suedia la Crăciun se prepară o budincă de orez ce ascunde o migdală iar cel care găsește migdala în porția lui se crede că va avea noroc tot anul următor. În țara noastră se aruncau cu migdale asupra mirilor ca semn de fertilitate, regăsindu-se obiceiul şi azi la nunţi când sunt dăruiţi săculeţi cu migdale glazurate invitaţilor.

În Biblie, migdalul este menționat ca unul dintre cei mai buni arbori fructiferi de pe pământul Canaanului, și se fac referiri la florile de migdal ce înfloresc în Palestina, în luna ianuarie. Nuiaua lui Aaron a fost o rămurică de migdal, iar fructele de migdal au constituit motive decorative pentru sfeșnicele din temple. Vechiul Testament spune că migdalele și curmalele sunt cele mai vechi alimente cultivate vreodată.

Romanii credeau că migdalele aduc noroc fiecărui cuplu proaspăt căsătorit, așa că îi binecuvântau cu migdale. Tot ei le spuneau „nucile grecești” referindu-se la prima civilizație care le-a cultivat.

Potrivit mitologiei grecești, migdalul a fost inițial o nimfă suferindă, Phyllis, care a fost părăsită de iubitul ei, Demophoon și a murit de inimă rea. Zeilor li s-ar fi făcut milă de ea și au transformat-o într-un copac care a înflorit în momentul întoarcerii lui Demophoon.

Grecii au adus copacul în Europa, iar în Evul Mediu miezul de migdal era extrem de scump.

În Anglia epocii Elisabetane (secolul XVI), migdalele erau amestecate cu apă pentru a obține un lichid lăptos, folosit în mod special pentru gătit.

Cultivare

Migdalul poate înflori în orice tip de sol bine drenat, însă rămâne un arbore sensibil la frig și de aceea nu a reușit să se aclimatizeze în multe zone ale Europei Centrale.

Există mai multe varietăți de migdal, diferind culoarea și forma florilor.

În magazinele din România se comercializează atât migdale californiene (cu coaja mai subțire) cât și europene (mai aromate, cu coaja mai groasă).

În prezent 75% din producția mondială de migdale provine din California(Central Valley) SUA unde, potrivit Organizației Alimentelor și Agriculturii din SUA, în 2010 s-au produs 2.51 milioane de tone de migdale. Primul migdal a fost plantat în California la mijlocul anului 1700.

Restul producției provine din Bazinul mediteranean, Pakistan și Iran. Portugalia, sudul Franței, Insulele Baleare și Marocul exportă cantități considerabile. Migdalele se coc și în Germania pomul fiind plantat în podgorii de viță de vie, unde este mai ferit de frig.

Culturile de migdale din Franța sunt compuse din așa numitele Ferragnès ca. 60 % și Ferraduel ca. 30 % din cultura totală. Din varianta Ferraduel care se coace la mijlocul lunii septembrie se obțin drajeuri. Varianta californiană este numită migdal-Nonpareil, iar migdalele ce provin din Spania sunt numite Marcona, fiind comercializate sub numele de Valencia, pe când cele din Italia varianta mai importantă de migdale este Avola, care au o aromă deosebită.

În partea sudică a Angliei, nu este un lucru ieșit din comun ca migdalul să poată oferi o recoltă decentă, dar calitatea este mult inferioară.

Migdale dulci – migdale amare

Exista o diferență între migdalele amare și cele dulci. Migdalii care au flori roz (Amygdalus communis) produc migdale dulci, iar cei care au flori mai mari, cu petale mai mult albe, roz la baza, produc migdale amare.

Migdalele dulci sunt acoperite de cuticulă de culoare brună aspră la pipăit. Acestea sunt frecvent utilizate într-o rețetă europeană după care se pregătește marțipanul. Migdalele sunt amestecate cu glucoză (un substitut pentru zahăr care poate fi obținut din migdale) și apă pentru a forma o pastă groasă, dar maleabilă. Marțipanul poate fi modelat pentru diferite prăjituri. 40% din migdalele produse sunt utilizate în industria ciocolatei.

Migdalele dulci pot fi, de asemenea, transformate în uleiuri esențiale sau extracte. Extractul de migdale este frecvent utilizat ca o alternativă la extractul de vanilie în rețete speciale.

Unii spun că migdalele amare nu sunt sigure pentru consum întrucât conțin o substanță chimică toxică numită acid cianhidric (HCN). Pot să apară reacții adverse grave precum încetinirea sistemului nervos, probleme respiratorii și deces. Alții susțin faptul că ingerarea de migdale amare nu este nocivă, iar unii chiar le folosesc ca tratament naturist pentru cancer.
Potrivit FDA (Agenţia Americană pentru Controlul Medicamentelor şi Alimentelor – Food and Drug Administration), migdalele amare sunt otrăvitoare. Cu toate acestea, este, de asemenea, cunoscut faptul că ele conţin vitamina B17 care combate cancerul. Migdalele amare au fost consumate de omenire pe parcursul celor 6000 ani de istorie. Acestea erau apreciate de antici, care le foloseau pentru tratarea febrei şi ca vermifug. În Evul Mediu erau un remediu pentru hidrofobie, constipaţie şi boli de rinichi.

Amigdalina era cunoscută cu mii de ani în urmă, în China şi Egiptul antic, fiind extrasă din migdale amare (de unde vine şi denumirea). Un papirus egiptean, vechi de peste 5000 de ani, menţionează utilizarea „aqua amigdalorum” în tratamentul unor tumori ale pielii. Grecii şi romanii s-au folosit, la rândul lor, de proprietăţile terapeutice ale amigdalinei. De asemenea, numeroase triburi de indieni (Navajo, Karakorum etc.) consumă frecvent băuturi preparate din sâmburi de fructe, bogate în amigdalină, în rândul acestora neînregistrându-se nici un caz de cancer.

Denumirea de „migdale amare” nu înseamnă neapărat un gust amar, dezagreabil. Extractele din migdalele amare sunt folosite pentru a aroma un lichior foarte parfumat numit amaretto. Gustul blând, ușor amar este o caracteristică distinctivă a amaretto-ului, care este adesea amestecat cu suc de portocale sau alt tip de suc pentru a crea un echilibru.

Beneficii

  1. Scad riscul apariției unui atac de cord cu 50% pentru cei care consumă migdale de 5 ori pe săptămână, ca urmare a conținutului ridicat de magneziu. Scad nivelul colesterolului „rău”. Migdalele conțin grăsimi nesaturate care nu au colesterol. De asemenea, ajută la reducerea nivelului de colesterol LDL și, prin urmare, ajută la diminuarea numărului cazurilor de boli de inimă.
  2. Protejează pereții arterelor cu ajutorul flavonoidelor și a vitaminei E. Migdalele sunt bogate în vitamina E care acționează ca un antioxidant liposolubil. Vitamina E din migdale este prezentă sub forma de alfa-tocoferol. 100 grame de migdale conțin 25 de grame de vitamina E.
  3. Ajută la construirea de oase și dinți puternici prin intermediul fosforului.
  4. Asigură grăsimi sănătoase și ajută la scăderea în greutate.
  5. Scad nivelul zahărului din sânge și a insulinei după mese, astfel ameliorând diabetul zaharat.
  6. Îmbunătățesc funcționarea creierului cu ajutorul riboflavinei și L-carnitinei care stimulează activitatea cerebrală și astfel reduc riscul apariției bolii Alzheimer. Consumul a câteva migdale în fiecare zi ajută la îmbunătățirea memoriei și a puterii de concentrare, mai ales la copii. Se crede, de asemenea, că dezvoltă inteligența celor mici și, totodată, îi face mai activi.
  7. Hrănesc sistemul nervos.
  8. Alcalinizează corpul. Singurele nuci care formează alcalinitate. Atunci când organismul uman nu este suficient de alcalin crește riscul formării osteoporozei, scade funcția imunitară, are loc creșterea în greutate și valorile energiei vor fi scăzute.
  9. Îmbunătățesc aspectul parului și a unghiilor si contribuie la o piele frumoasă, elastică și suplă.
  10. Perfecte în perioada sarcinii. Previn malformațiile congenitale – migdalele conțin acid folic care oferă o protecție deja dovedită împotriva defectelor congenitale. Acidul folic are un rol important pentru dezvoltarea sănătoasă a celulelor și formarea țesuturilor fătului. În plus, previne apariția defectelor de tub neural, inclusiv spina bifida și anencefalia. Femeile care vor consuma migdale înainte, în timpul și după sarcină vor fi mai puțin susceptibile de a da naștere la copii care suferă de defecte de tub neural. Acidul folic reduce, de asemenea, incidența cancerului de col uterin.
  11. Previn apariția osteoporozei prin conținutul ridicat de calciu ușor de asimilat de către organismul uman dar și a conținutului de magneziu.
  12. Întăresc sistemul imunitar.
  13. Reglează tensiunea arterială
  14. Cresc nivelul de energie.
  15. Îmbunătățesc digestia. Fibrele care fac parte din compoziția migdalelor susțin sănătatea colonului și scad riscul dezvoltării hemoroizilor și a altor boli intestinale. Pentru ca efectul fibrelor din migdale să fie cât mai evident, este recomandat să beți suficienta apă pe parcursul zile (2-3 litri). În acest mod, tranzitul intestinal se va normaliza și va fi evitată și constipația. Previn cancerul de colon.
  16. Previn apariția calculilor biliari. Doar 28 g de migdale în fiecare săptămână înseamnă un risc de 25% mai mic de a dezvolta această afecțiune.

Consum

  1. Migdalele trebuiesc consumate în stare crudă, nu prăjite, deoarece în urma tratării termice se formează acrilamida, o substanţă nocivă. Aceasta afectează sistemul nervos periferic şi central, precum şi sistemul reproducător, irită pielea, ochii şi tractul respirator.
  2. Migdalele pot fi dificil de digerat şi pot stresa pancreasul. Ca toate nucile, migdalele conţin fitat care le face greu de digerat. Pentru a obține substanțele nutritive maxime, cel mai bine este să fie înmuiate cel puțin 8 ore în apă, înainte de a le consuma. Sunt unele dintre puținele nuci care încolțesc atunci când sunt înmuiate în apă. Atunci când sunt înmuiate are loc neutralizarea fitaţilor permițând eliberarea nutrienților.
  3. Făina de migdale nu conţine gluten fiind perfectă pentru cei care doresc să evite alimentele bogate in gluten.
  4. În ultimii ani tot mai multe persoane manifestă intoleranţă la lactoză. Alternativa este laptele de migdale, care este foarte gustos, sănătos şi nu îngraşă. Unul dintre cele mai importante beneficii pentru sănătate ale laptelui de migdale constă în faptul că nu conține lactoză ceea ce îl face cea mai bună alternativă la laptele de la animale. Laptele de migdale este perfect pentru copii deoarece în stomacele acestora nu se mai produce o enzimă numită lactază după vârsta de 2-3 ani. Această enzimă este cea care ajută la asimilarea corectă a lactozei din laptele matern. Dacă după această vârstă copiilor li se mai administrează lapte de animale, mai târziu sunt predispuși la nenumărate complicații apărute din cauza nedigerării lactozei. În plus, laptele de migdale nu conține antibiotice și hormoni de crestere, are o valoare nutritivă ridicată, este sărac în calorii și are un gust minunat! Este bogat în proteine şi acizi graşi Omega 3, nu conţine colesterol sau grăsimi saturate şi are o concentraţie mare de vitamina E, zinc, magneziu, potasiu, calciu şi fier, toate fiind foarte ușor de asimilat de organismul uman.
  5. Migdalele cu pieliţă conţin mai mult de 20 de flavanoide antioxidante.
  6. Uleiul poate fi folosit pe piele şi pe păr(pentru tratamentul părului uscat precum și pentru prevenirea asprimii și căderii acestuia) sau pentru masajul bebelușilor.

Nutriție

Migdalele sunt pline de minerale ca magneziu, cupru, potasiu, calciu, fosfor, fier si complexul B de vitamine. Acestea conțin grăsimi mononesaturate, care le fac astfel cu colesterol 0.

¼ cană (aproximativ 35 de grame) de migdale întregi conține:

  • în jur de 7 grame de carbohidrați
  • 7,6 grame proteine
  • 4,1 grame de fibre alimentare
  • 18 de grame lipide
  • 1,7 grame zahăr
  • colesterol zero
  • 206 de calorii
  • vitamina A — 0,34 UI
  • vitamina B1 — 0,03 mg
  • vitamina B2 — 0,3 mg
  • vitamina B3 — 1,4 mg
  • vitamina E — 9 mg
  • acid folic — 11.39 mcg
  • calciu — 91,8 mg
  • fier — 1,6 mg
  • mangan — 0,09 mg
  • magneziu — 98,7 mg
  • fosfor — 168,6 mg
  • potasiu — 257,4 mg
  • zinc — 1,22 mg
  • molibden — 10,2 mg
  • seleniu — 0,98 mg

Fiecare migdală crudă conține aproximativ 7 calorii. Migdalele crude sunt bogate în fibre alimentare și proteine care joacă un rol important în arderea caloriilor în plus.

28 g migdale conțin următoarele elemente nutritive:

  1. proteine — 12% — Proteinele ajută la creșterea și repararea organelor corpului
  2. carbohidrați — 2% — Carbohidrații ajută la creșterea și dezvoltarea țesuturilor
  3. grăsimi — 23 — Grăsimile furnizează acizi grași esențiali și înmagazinează energie
  4. fibre alimentare — 12% — Reducerea riscului de boli cardiace

Iradierea

Migdalele importate în România din SUA (cel mai des întâlnite pe piaţa românească) nu sunt crude, ci pasteurizate prin una din următoarele metode:
– încălzire cu aburi
– iradiere printr-un proces controversat de ionizare
– tratare cu oxid de propilenă (PPO), un binecunoscut carcinogen şi substanță interzisă în UE.

Alimentele iradiate sau ionizate nu trebuie confundate cu alimentele contaminate. Hrana contaminată presupune prezenţa nedorită a unor particule radioactive, pe când legumele sau fructele iradiate sunt supuse deliberat unui tratament destul de periculos cu raze ionizante pentru a fi conservate.

Acest tratament presupune expunerea alimentului la un flux de raze ionizante ce pot fi generate de o sursă radioactivă. Efectele obţinute sunt, pe lângă degradarea produsului, distrugerea microorganismelor şi a insectelor care se strecoară în fructe ori în cereale sau eliminarea paraziţilor de tot felul. Primele alimente supuse iradierii au fost fructele şi legumele.

Americanii au observat, cu aproape 80 de ani în urmă că, în urma expunerii la radiaţii ionizante, fructele şi legumele îşi păstrează prospeţimea timp îndelungat, iar insectele şi microorganismele ce se dezvoltă în mod natural în ele sunt distruse.

Deşi au apărut proteste din partea multor cercetători care au încercat, şi la vremea aceea, să tragă un semnal de alarmă în legătură cu eventualele consecinţe nocive asupra sănătăţii, Administraţia Alimentelor şi Medicamentelor (FDA) din SUA a aprobat, în 1963, iradierea alimentelor ca mijloc de conservare.

Alimentele iradiate nu sunt periculoase, susţin unii dintre specialişti, alţii sunt însă de altă părere. Alimentele pot fi iradiate cu raze gama sau cu raze X. Tehnologia prin iradiere cu raze gama foloseşte substanţe radioactive, Cobalt 60 sau Cesiu 137. Un raport dat publicităţii de către o organizaţie ecologistă inter­na­ţi­onală, care se opune iradierii alimente­lor, precizează că studii efectuate pe termen scurt, care au avut ca subiecţi copii din India, hrăniţi o perioadă cu alimente iradiate, au indicat distrugeri ale cromozomilor acestora.

În România există un act normativ, emis în anul 2001, care reglementează pro­ducţia, importul şi comercializarea alimentelor şi a ingredientelor alimentare tratate cu radiaţii ionizante. Acest act normativ obligă Ministerul Sănătăţii să emită şi să actualizeze lista produselor alimentare ce pot fi iradiate şi dozajul de iradiere, în conformitate cu o listă similară care este valabilă în Comunitatea Europeană.

Românii, însă, preferă acestui proces de conservare tratarea alimentelor pe cale chimică, iar mulţi dintre producători, din dorinţa de a vinde cât mai repede şi cât mai mult, nu respectă timpul de pauză, adică perioada în care substanţele chimice cu care se tratează fructele sau legumele devin inofensive. Alimentele ar trebui puse în vânzare abia după 18-21 de zile din momentul în care sunt tratate chimic, dar nimeni nu poate controla cu stricteţe dacă, într-adevăr, producătorul îndeplineşte sau nu această cerinţă. Din acest punct de vedere, specialiştii susţin că iradierea alimentelor este mai indicată decât tratamentul chimic făcut necorespunzător.

Folosirea acestui procedeu de conservare a alimentelor face înconjurul lumii şi asistăm, în prezent, la o adevărată explozie a numărului de instalaţii de iradiere a alimentelor în numeroase state. China, care, în 2003, avea şapte instalaţii de iradiere a hranei, a ajuns la 50 în 2006, iar India şi-a propus, până în 2012, să construiască 25 de instalaţii în plus faţă de cele existente pe teritoriul său. Mexicul nu se lasă mai prejos şi promite să aibă cea mai mare instalaţie de iradiere a alimentelor din lume.

În condiţiile în care tehnologiile de conservare a alimentelor cu ajutorul razelor ionizante se dezvoltă vertiginos, comercianţii nu au decât de câştigat, iar teama producătorilor de a rămâne cu marfa nevândută nu se mai justifică.

Dar medicii şi cercetătorii se întreabă totuși care ar putea fi efectele nocive pe o perioadă îndelungată asupra organismului uman, ale hranei conservate astfel. Riscurile pe care le prezintă alimentele iradiate nu au fost încă identificate cu precizie, iar rarele studii pe această temă au fost deseori discreditate.

Organizaţiile ecologiste şi numeroşi oameni de ştiinţă susţin însă că pericolul nu este deloc de neluat în seamă, iar consecinţele asupra să­nă­tăţii con­su­ma­torilor, deşi nu sunt vizibile imediat, ar putea, pe termen lung, să se dovedească dezastruoase.

Conservarea alimentelor cu ajutorul razelor ionizante favorizează delocalizarea producţiilor agricole şi pune în pericol economiile locale şi mediul. Culturile agricole se realizează în condiţii îndoielnice, pentru a grăbi câştigul, iar transportul pe rute foarte mari generează un consum deloc neglijabil de carburanţi.

Centralele de iradiere sunt, la rândul lor, periculoase, deoarece utilizează substanţe radioactive, iar numărul lor a crescut foarte mult în ultimii ani.

Populația care se află în preajma acestor uzine de tratare a alimentelor cu raze ionizante nu este avertizată asupra riscului pe care-l reprezintă scurgerea accidentală a substanțelor radioactive sau asupra pericolelor ce ar putea apărea în caz de incendiu.

Cât despre alimentele iradiate, acestea își pot schimba gustul, mirosul ori consistența, iar specialiștii susțin că, în timpul acestui proces de conservare, prin iradiere, sunt distruse multe vitamine, minerale, cât şi bacteriile care contribuie la păstrarea prospețimii naturale a hranei.

99% din „trufandalele” de pe piaţa românească sunt iradiate

http://www.iveg.ro/alimentatia-vegetariana/alimente-contraindicate/1197-legumele-si-fructele-din-import-frumoase-dar-iradiate.html

În 2007, migdalele amare (nu migdalele obișnuite) au devenit populare în medicina alternativă grație conținutului lor în vitamina B17. Motivul pentru popularitatea uriașă a vitaminei B17, și ca urmare a migdalelor amare, s-a datorat faptului că vitamina B17 are proprietăți uimitoare de distrugere a cancerului. Deși medicina alternativă s-a bazat pe tratamente eficiente și non-toxice de cancer de la 1930, noua vitamină a fost privită ca un leac adevărat. Au existat rapoarte care au evidențiat cazuri de cancer eliminate în aproape toți pacienții care au consumat cantități mari de migdale amare zilnic. În curând vor apărea capsule cu extract de migdale, astfel că acești pacienți nu trebuie decât să ia o pastilă pe zi.
Cu toate acestea, în luna septembrie a anului 2007, FDA a susținut că migdalele crude au fost asociate cu două focare de Salmonella într-un interval de cinci ani și că toate migdalele trebuie pasteurizate. Aceste focare de Salmonella nu au fost cauzate de niciun sortiment de migdale organice. Salmonella și Escherichia coli sunt prezente în alimente numai din cauza condițiilor neigienice din fabricile unde sunt procesate, și nu pentru că vreun aliment natural, conține, în mod inerent, bacteriile. Revenind la migdalele amare organice, pasteurizarea solicitată va aduce doar o singură schimbare semnificativă. Aceasta ar neutraliza vitamina B17. Migdalele crude sunt singura sursă ușor accesibilă de vitamina B17. Ele sunt parțial ilegale acum printr-un decret al FDA. Cea mai mare sursa de B17, migdalul amar, a fost interzis în SUA din 1995.

Deci, din 1 septembrie 2007, migdalele crude netratate nu mai sunt disponibile în Statele Unite. În ciuda numărului foarte mare de apeluri telefonice și scrisori de dezaprobare trimise la USDA (United States Department of Agriculture) și FDA, migdalele comercializate în Statele Unite trebuie să fie supuse pasteurizării. Aceleași agenții au anunțat producătorii de produse alimentare că aceștia își pot eticheta în mod necinstit migdalele pasteurizate ca și „crude”. Se impune ca migdalele etichetate drept „crude” să fie supuse unui proces de pasteurizare sau să fie tratate chimic cu oxid de propilenă. Acest lucru nu se aplică migdalelor aduse din afara SUA sau migdalelor vândute de producător direct consumatorului, în cantități mici.

Majoritatea migdalelor sunt supuse tratamentului cu oxid de propilenă. Oxidul de propilen este un cunoscut cancerigen fiind inclus pe lista substanțelor chimice care determină atât apariția cancerului dar și instalarea unor probleme de reproducere. Acest lucru înseamnă că majoritatea migdalelor vândute în SUA sunt nu numai nutrițional neutralizate, dar conțin și toxine chimice periculoase. Amintiți-vă că, înainte ca FDA să decidă că cele mai multe migdale trebuie să fie tratate corespunzător pentru a le face sănătoase, migdalele erau atât de sănătoase încât acestea puteau vindeca rapid cancerul fără efecte secundare în mulți pacienți.

Unele companii de produse alimentare comercializează numai migdale care au fost supuse unui tratament cu abur, care este o îmbunătățire față de metodele toxice; dar tot degradează valoarea nutritivă a migdalelor, și, desigur, elimină întregul conținut de vitamina B17. Nu există nicio modalitate de a ști care metodă a fost folosită pentru tratarea migdalelor deoarece legile etichetării sunt făcute pentru beneficiul producătorilor și pentru a induce în eroare consumatorii.

Deși vitamina B17 este interzisă, aceasta nu este ilegală!

Care este diferența?

Orice medic din SUA care dorește să utilizeze substanța din sâmburi de caise (cea mai bogată sursă de vitamina B17 – amigdalina sau laetrile), trebuie să solicite pacientului completarea unui formular, pe care medicul îl va depune ulterior la FDA. Din nou, medicii nu doresc să se implice în acest lucru și își păstrează numele departe de listele FDA. În plus, asigurarea de malpraxis nu va fi valabilă în cazul în care acesta prescrie laetrile (B17, amigdalina) vreunui pacient. American Medical Association (AMA) consideră că orice medic care prescrie laetrile încalcă politicile de membru al AMA și poate fi exclus din asociație. În plus, medicilor le este oficial interzis să utilizeze sau chiar să discute despre B17 cu excepția cazului în care un pacient aduce în discuție acest subiect. Prin urmare, orice medic care prescrie laetrile își poate distruge cariera.

Orice persoană care vinde laetrile nu trebuie să pretindă că aceasta face ceva, mai ales în ceea ce privește tratarea cancerului. A prezenta mențiuni de sănătate cu privire la vitamina B17 este ilegal și te poate trimite la închisoare. Multe magazine care comercializează produse alimentare sănătoase au renunțat la stocurile de B17, deoarece multe cărți susțineau că B17 este răspunsul la cancer.

http://votp.info/sanatate/migdalele-beneficii-efecte-secundare-valoare-nutritiva/

 ––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––


Noi și familiile noastre  consumăm cu plăcere și încredere aceste migdale de ani de zile. În ultimii am reușit să creștem câțiva migdali din acești sâmburi.

Nor de etichete

%d blogeri au apreciat asta: