Revenirea la Natură – Produse vegane BIO/ECO/Organice – Handmade – Vegan

Posts tagged ‘schimbare’

Galerie

Pasul spre Conștiință

Când ne-am luat inima în dinți în urmă cu 6 ani și am pornit pe drumul cunoașterii, nu aveam nicio idee despre ce va urma. Eram pur și simplu curioși și curajoși. Știam că dincolo de aparențe, dogme și povești, există altceva. Nu ne păsa de consecințe și nu aveam prea multe așteptări. Treptat am ajuns să descoperim o lume în care vechile învățături sunt aberații, în care zidurile ignoranței, minciunii, fricii au căzut unul după altul. Iar dincolo de acestea, supraviețuirea nu are nici un sens, iar moartea nu există. Tot ce este important este să ne trăim experiența, să ne bucurăm de viața de acum.

Acum, ca și atunci, avem același curaj și pășim într-o altă dimensiune. Pentru prima dată ne conectăm cu adevărat la tot ceea ce ne înconjoară și observăm totul cu alți ochi, decât cu cei ai minții limitate. Nu ne mai temem ca odinioară, și chiar dacă se întâmplă să apară frica în viețile noastre, o observăm cu blândețe și iubire. Îi observăm tiparele și o îndepărtăm din calea noastră.

Pe tot parcursul acestui drum am trăit experiențe extraordinare. Am experimentat o mulțime de emoții și am trăit multe povești. Le suntem recunoscători celor care ne-au fost alături și ne sunt în continuare. Familiile noastre biologice care ne-au protejat și ne-au împins către a avea curaj să ne redescoperim. Prietenii noștri care ne-au împins limitele la maxim și ne-au dat ocazia să trăim experiențele pozitive și negative ale Pământenilor. Toți cei pe care i-am cunoscut, niciodată întâmplător, întotdeauna cu un scop, și care ne-au făcut să ne dezbrăcăm de hainele greoaie ale așa-zisei civilizații actuale. Toți cei pe care nu i-am văzut, dar i-am simțit de atâtea ori în inimile noastre, și care ne-au încurajat și ne-au ghidat către acest drum. Vă mulțumim dragi ființe pentru că sunteți alături de noi și ne aduceți aminte tot timpul că nu suntem singuri și nu am fost vreodată.

Am trecut prin războaie interioare, prin exaltări prețioase și prin atâtea suișuri și coborâșuri. De fiecare dată căutând un răspuns. Ceva care să ne răspundă la veșnicele întrebări – de ce suntem aici, de ce am ales acest loc, de ce trebuie să parcurgem acest drum. Și într-un final, la momentul perfect, am primit aceste răspunsuri, iar ele au venit din interiorul nostru. Deodată am realizat că noi am ales acest drum și dorința noastră este de a-l continua.

Ne bucurăm enorm să înțelegem ceea ce părea de neînțeles cu ceva timp în urmă. Și mai ales ne bucurăm să trăim astfel de vremuri inundate de energii pozitive care o ajută pe Gaia să facă următorul pas. Trăim vremuri speciale. Acum este momentul acelei schimbări pe care o așteptăm cu toții. Este acel imbold pe care l-am așteptat și care ne va ajuta să trecem la următorul nivel de conștiință.

Este momentul să ne debarasăm de tot ceea ce ne ține în loc să nu ne luăm zborul, de a fi ceea ce suntem cu adevărat. Pe parcursul călătoriei noastre cu toții uităm de unde venim și cine suntem. Aceasta este magia călătoriei pe Pământ. Acum avem posibilitatea să mergem mai departe cu noul Pământ și să pășim în Noua Energie.

Atunci când apare răspunsul, apare și liniștea, pacea, iubirea necondiționată. Iar primul pas pe care l-am făcut noi a fost să reînvățăm să ne iubim pe noi înșine. Să ne iubim cu toată ființa, să ne iertăm fiecare aspect și fiecare gest pe care l-am făcut vreodată. Să ne iubim atât de mult încât să dea pe dinafară. Fiindcă atunci când reușim să dăm pe dinafară de iubire, atunci aceasta se răspândește în jurul nostru și produce minuni. Nu este un proces ușor, mai ales fiindcă am fost învățați exact invers, să îi iubim pe alții mai mult decât ne iubim pe noi, să le dăruim altora mai mult decât ne dăruim nouă, să sacrificăm totul pentru alții etc. Am fost învățați să ne lăsăm la o parte pe noi, fiindcă noi nu suntem importanți. Adevărul este că noi suntem cei mai importanți. A te iubi înseamnă că îi iubești și pe ceilalți, fiindcă ai aflat că toți suntem Unul și că individualitatea nu înseamnă separare. Aceasta este doar o iluzie. Este limitarea ce s-a dorit a fi impusă fiecărei generatii – „fii individ în competiție dar rămâi cu mulțimea”. Odată cu asumarea individualității într-un mod sincer, personal, și apariția iubirii de sine, poți sparge dogmele religioase și inhibițiile societății. Abia atunci iubirea transmisă va fi percepută de cei care cu adevărat caută iubire și nu doar atenție efemeră.

Fii conștient de propria conștiință, observă, experimentează, joacă-te, iubește, permite, dăruiește.

Galerie

Mielul lui Dumnezeu

Iată a sosit încă o perioadă a anului în care simțim cum se schimbă energia din jurul nostru. Din păcate se schimbă într-un mod negativ, apăsător pentru noi. Este perioada când chiar de la casa noastră (fiind totuși la 1,5km depărtare de locuințele localnicilor) se aud strigăte de disperare. Se aude teroarea din glasul mamei ce asistă neputincioasă an de an când i se răpește copilul și îi este omorât în față, urletul mamei ce este forțată să rămână gestantă pentru profitul nostru, al oamenilor. Este greu să mai putem fi numiți oameni în perioadele acestea iar cuvântul omenie ni se pare o batjocură, un cuvânt egoist, inventat doar pentru a prelungi IGNORANȚA.

Probabil că citind rândurile de mai sus v-ați speriat puțin gândindu-vă ce s-ar putea petrece la noi în vale, dar cu siguranță ați reușit să faceți legătura cu perioada aceasta plină de evlavie, de credință, de iubire a oamenilor pentru tot ce ne înconjoară, încât v-ați dat seama că ne referim la urletele și chinul oilor și al mieilor.

Deja din punctul acesta considerăm că jumătate și-au pierdut interesul în a mai citi acest articol iar poate cealaltă jumătate vor continua lectura din curiozitate. Însă un astfel de articol, o exprimare a sentimentelor ce ne copleșesc, îl dorim a fi recepționat de 1% dintre voi. Măcar o persoană să deschidă ochii să vadă, să simtă, să se reconecteze cu ADEVĂRUL.

Am fost și noi prinși în jocul datinilor, al tradițiilor. Am contribuit an de an, zi de zi, la masacrarea a sute, poate chiar mii de animale pentru poftele noastre, pentru respectarea unei tradiții, pentru sentimentul acela că mâncând un animal mort ne va apropia și mai mult de familie. Îndoctrinarea nu ne-a permis să punem întrebări, să conștientizăm ce facem noi cu mâinile noastre, să vedem suferința din propria farfurie. Nu acuzăm pe nimeni pentru ce am fost noi. Nu acuzăm pe nimeni pentru ce este el sau ea. Fiecare are propriul drum în viață pe care și-l pavează cum consideră mai bine. Noi însă am avut marele noroc să ne fi născut în această eră a informației. Aceasta este pretutindeni, ignoranța însă ne-a împiedicat să o accesăm. Totuși o dată asimilată ne-a deschis ochii. Am oprit măcelul, durerea din viețile noastre. Am încetat să ne mai atragem energia negativă regăsită în chinul și lacrimile ființelor din jurul nostru.

În perioada de Paști oamenii vor să fie cât mai aproape de cei dragi, vor să aibă un moment de tihnă în familie. Ei bine, nu numai omul este construit să aibă familie ci și animalele. Problema este că omul le măcelărește familiile și le abuzează până acestea devin o bucată de carne prăjită în farfurie. Haideți să conștientizăm lucrul acesta și să diminuăm suferința a 150 de MILIARDE de animale măcelărite ANUAL pentru a spori veniturile industriei cărnii și desigur a celei farmaceutice. Haideți să ne mai oprim să fim îndoctrinați și să înghițim vorbele goale ale liderilor ”spirituali” ai bisericilor ce predică despre dragostea din cărțile sfinte (care sunt creația omului) și care sunt primii ce binecuvântează uciderea unui animal (care este creația lui Dumnezeu). Dacă se spune că Isus a fost Mielul lui Dumnezeu, haideți să nu-i mai perpetuăm jertfa și să nu ne mai ascundem după dogme și tradiții spunând că noi nu ucidem. Adevărul este că noi UCIDEM. Noi acceptăm ce se întâmplă și până nu ne oprim din crimă, nu vom ajunge niciodată la dragostea pe care Isus o vedea în fiecare dintre noi și la Edenul mult visat de noi toți.

Cum sărbătorim noi Paștele? La fel ca orice altă zi, alegând COMPASIUNEA și fiind SCHIMBAREA ce vrem să o vedem în alții.

Tu ce vei alege?

Postat de Alex și Roxana

VEGAN

4 ani de Veganism

Alimentația I

Alimentația II

REȚETE

Galerie

Alimentația I

Alimentația a devenit un subiect extrem de dezbătut în ultimii ani și cred din toată ființa mea că asistăm la cea mai mare și mai rapidă schimbare alimentară din istoria omenirii. Nu cred că omul a devenit vreodată conștient într-un timp atât de scurt de greșelile sale, așa cum o face omul contemporan în momentul în care eu scriu acest articol. Chiar acum, în timp ce eu tastez, undeva pe planeta asta cel puțin un om spune nu alimentației abuzive și îmbrățișează compasiunea și respectul față de cei care îi sunt vecini pe planeta asta.

Este într-adevăr ridicol de câtă nebunie a dat dovadă omul, și câte dezastre a putut să provoace. Într-o parte a lumii sunt protejați câinii prin legi și în alta sunt masacrați în piețe publice. Într-o parte a globului sunt măcelăriți delfini și în alta sunt o specie protejată prin legi. Într-o parte a globului elefanții sunt batjocoriți și mutilați pentru amuzamentul unora și în altă parte organizațiile se chinuie să prevină extincția lor. Într-o parte a globului sunt omorâte zeci de mii de găini pe zi iar în alta oamenii le spală în chiuvetă și le usucă cu foehn-ul (spre deliciul găinușelor J). Într-o parte a lumii mamele văcuțe sunt despărțite de proprii copii pentru că aceștia să ajungă în farfuria unor oameni, iar în altă parte se sărbătorește nașterea unui vițel cu mare fast iar mama nu va fi despărțită niciodată de puiul ei.

Și toate se petrec la noi pe planetă. Pe planeta aceasta extraordinară care este un conglomerat de minuni.

Ne bucurăm că facem parte din schimbare și că putem să fim martorii acesteia. În câțiva ani s-au schimbat atât de multe iar câteodată este greu să ținem pasul cu ultimele noutăți din lumea veganismului. Atâtea personalități care ajung să își schimbe modul de percepție asupra alimentației lor încât este imposibil să mai deschizi televizorul, sau paginile de socializare, și să nu afli că X a devenit vegan sau că era de nu știu câți ani însă nu s-a mediatizat lucrul respectiv.

Este încă dureros să înțelegem de ce omul spune că iubește doar anumite animale și pe altele le mănâncă, însă totul face parte din tranziție iar veganismul este o decizie pe care oricine o poate lua, din orice motiv, chit că este vorba de alimentație, ecologie sau compasiune. Iar modul de a te hrăni poți să-l schimbi prin simpla afirmație: Pentru mâncarea din farfuria mea nu a suferit nici o ființă.

În decursul anilor am primit o serie de întrebări de la diverse persoane și aș dori să le expun în cele ce urmează.

  1. „Te-ai mai întoarce vreodată la a mânca mortăciuni, fluidele acestora sau ovulațiile lor?” Întrebarea reală este de fapt ceva de genul: „Niciodată? Nici carne? Nici lapte? Nici brânză? Nici ouă? etc”. Răspunsul este și va rămâne același întotdeauna: am provocat destulă suferință în cei 27 de ani de alimentație ”omnivoră”. Îmi ajunge. Următorii ani, oricâți vor mai fi ei din călătoria aceasta, îi voi petrece fără cruzime în farfuria mea și a celor din familia mea. Niciodată nu îi voi pune în gura copilului meu, soțului meu, oricărui membru al familiei mele, prietenilor mei și oricărui om care îmi va călca vreodată pragul, suferință. De ce aș face așa ceva? Altceva nu este de mâncat?
  2. „Dar pește? Peștele nu este un animal, este mai mult o plantă. Dar icrele?” Pentru cei care încă nu au aflat că peștele este tot un animal…aceștia trebuie să știe că indiferent de faptul că majoritatea dintre ei nu țipă de durere (neavând corzi vocale) ca mamiferele terestre, ei tot pot percepe durerea la fel ca toți cei care au un sistem nervos central. Când li se prinde cârligul acela în cerul gurii nu există niciun dubiu că ei simt durerea aceea nimicitoare. Și doar pentru acest lucru niciodată nu consum pește. Cât despre icre, acestea sunt ovulația peștilor femele care pe mine nu mă interesează să o consum. Un alt lucru care mai preferă unii să consume sunt lapții, și aș dori să-i anunț că aceștia reprezintă sperma peștilor 🙂
  3. „Și carnea de pui sau curcan care sunt slabe?” Dacă prin slabe oamenii se referă la cantitatea de grăsime, într-adevăr au oarece dreptate că găinile sau curcanul nu vor fi niciodată grăsuțe ca porcii. Dar aici nu este vorba despre grăsimea lor, ci despre aceeași problemă de etică, de ce să ucid când aș putea să trăiesc în armonie cu natura și cu animalele? De ce aș ține animale lângă mine, să le cumpăr mâncare pe timpul iernii, să am grijă să nu le omoare alte animale ca în cele din urmă să le omor eu? Ce logică este aceasta? Pentru mine nu are sens să țin un animal lângă mine, să-l îngraș, să-l protejez, să investesc dragoste și atenție pentru ca mai apoi să-i tai beregata.
  4. „Dar ouăle ce au?” Stai să vedem…știai că oul este ovulația găinii? Ovulația este un ou nefecundat care așteaptă sperma cocoșului ca să iasă un pui din el. Dacă oul nu este fecundat în corpul găinii acesta părăsește corpul găinii. Ok, dacă încă nu s-a înțeles…de ce aș lua oul nefecundat al găinii scos pe târtiță și l-aș pune în tigaia cu ulei încins? Pentru mine acest lucru a devenit dezgustător și nepotrivit. Ovulația găinii este doar a găinii așa cum a mea este doar a mea și nu vine nimeni să-mi scoată ovulul din uter sau să aștepte sa-l elimin.
  5. „Dar lactatele ce au?” Pe lângă hormonii de creștere pentru rasa respectiva de la care provin? Înafară de tot felul de antibiotice? Înafară că este omorât un pui ca să sug eu lapte și să îmi pun brânză în salate? La ce îmi folosește mie laptele destinat unui vițel? Îmi doresc să ajung o vacă? Nu, mersi. Sunt bine în starea de om. Și mai presus de toate cine sunt eu să decid soarta puiului unei alte ființe? Cine sunt eu să-i iau puiul și să îl ucid? În plus, eu am fost înțărcată în urmă cu 30 de ani și corpul meu (la fel ca toate celelalte ființe) a încetat să mai producă enzimele necesare digerării laptelui, deoarece laptele este un aliment care substituie mâncarea solidă până poate puiul respectiv să își procure singur mâncare. Ceea ce înseamnă că toți oamenii aceia alergici grav la lactate nu pot să țină în corp astfel de produse. Ceilalți care consideră că le fac atât de bine, habar nu au ce dezastru se produce în corpul lor cu alimentele pe care corpul nu reușește să le descompună.
  6. „Cu proteinele ce te faci, ca doar carnea are proteină, și este o proteină de calitate superioară?” E simplu, ca să nu ucid pentru „super proteină” voi prefera proteinele vegetale, așa cum fac toate ierbivorele de pe planeta asta. Toate plantele au proteine în ele. Ideea este ca și în cazul cărnii să le mâncăm cât mai crude pentru a asimila acele proteine, care și ele la rândul lor sunt descompuse de organism în aminoacizi. Prin intervenția termică mare parte din proteine mor (în funcție de durata gătitului, intensitatea focului etc.). Aș fi curioasă să știu dacă cei care vorbesc despre „super proteina” animală ar alege să agațe un animal de cel puțin 100 de kilograme de picioare și să-l înjunghie în gât pentru ca apoi să-și taie o bucată din proaspătul cadavru și să o mănânce crudă. Sau va prefera să-și crească niște roșii și ardei în curte și să-ți facă o salată? Este o diferență, nu? Mai este un aspect: vaca mănâncă vegetale cu proteine iar omul mănâncă vaca care a mâncat vegetalele cu proteine. Nu este mai simplu să mănânci vegetalele decât vaca? Nu e mai bine să mănânci proteină vegetală la prima mână decât proteină animală de mâna a doua?
  7. „Și cu calciul cum stai? Prost, presupun, dacă nu mai mănânci lactate”. De obicei când aud întrebarea cu calciul îmi dau seama de câtă îndobitocire au parte oamenii cu „ajutorul” mass-media. Lactatele, pe lângă faptul că sunt niște lucruri complet nepotrivite pentru un om adult care a fost înțărcat la vârsta de un an, sunt pline de tot felul de ciudățenii pe care ”producătorii” nu sunt obligați să le scrie pe ambalaje. Cine a văzut un tabel de ingrediente pe sticla de lapte? De ce sunt antibiotice în lapte? Pentru că vacile stau într-o mizerie de nedescris iar ugerele lor sunt permanent pline de puroi și fecale. Tot puroiul acela și fecalele trec în lapte și pentru ca ”producătorii” să nu aibe probleme cu vreun client care face toxiinfecție alimentară de la vreun stafilococ, atunci „îmbunătățesc” laptele cu niște antibiotice, sau le injectează direct în văcuțe. De ce sunt hormoni de creștere în lapte? Pentru că puiul vacii, denumit vițel, crește conform rasei lui, vreo 200 de kg într-un an. Uau, nu-i așa? De ce sunt alte tipuri de hormoni în lapte? Pentru ca văcuțele să producă lapte până la epuizare pentru ca oamenii să aibe cu ce să mănânce cerealale de dimineață. Și calciul? Calciul este în stare vegetală în toate plantele. Mineralele sunt hrana plantelor, acestea transformându-le cu ajutorul soarelui și a apei din starea lor anorganică într-una organică care poate fi digerată de corpul nostru și al animalului respectiv. Este simplu: decât să mănânci var nu este mai plăcut să mănânci susan? Ideea ca și la proteine este să le mănânci cât mai crude deoarece prin intervenția termică se distrug în mare parte. Încă un lucru…dacă sunt atât de îngrijorați „producătorii de lapte”(de fapt ei sunt exploatatorii de animale, producătorii de lapte sunt animalele) ca populația ar muri fără lapte din cauza lipsei de calciu, de ce nu ne vorbesc și despre sutele de studii care demonstrează că laptele ne scoate calciul din oase și nu invers? De ce nu ne informează că în momentul ingerării produselor lactate, pentru ca organismul să încerce să le digere, folosește cantități industriale de calciu și magneziu? Pentru că ei, săracii, pe spinarea cui ar mai face atâția bani? Iar cei care își cumpără suplimente cu calciu, ar trebui să-și pună întrebarea următoare: de ce cumpăr calciu dacă mănânc atâtea lactate? Nu ar trebui să fie suficiente lactatele? Vrei să-ți spun eu de ce cumperi și suplimente? Pentru că cei care îți vând „gogoși” alimentare la televizor sunt aceeași care îți vând și medicamentele și nu este de ajuns pentru ei să îți vândă lactate, ci trebuie să îți vândă și niște suplimente, că doar sănătatea ta este cel mai important lucru pentru aceste corporații. Deci cu calciul, noi stăm bine…chiar foarte bine.
  8. „Și cu B12?” Asta este o întrebare care o adresează de obicei așa zișii „demagogi” cibernetici care preferă să stea cu mortăciunea în farfurie când citesc un articol. Într-adevăr despre vitamina B12 sunt puține informații iar doctorii știu și mai puține. Se pare că această vitamină este produsă în corpul nostru cu ajutorul unor bacterii undeva în intestin, se presupune în apendic. După părerea mea corpul este o mașinărie extrem de complexă despre care nu se știe mare lucru încă. Astfel, nu-mi fac griji pentru ceva ce au descoperit niște bezmetici în halate albe făcând experimente sadice pe alte ființe.
  9. „Păi și ce mai mănânci?” Mie mi se pare că lipsa de diversitate se află în industria aceasta monstruoasă a exploatării și nu în lumea vegetală. Un simplu exercițiu: enumerați pe o foaie câte fructe, legume, semințe, nuci, cereale, plante comestibile din flora spontană cunoașteți. Pe altă foaie enumerați produsele animale (nu trișați la iaurt să scrieți iaurt cu fulgi de cereale, iaurt dietetic, iaurt cu probiotice, iaurt cu căpșuni și altele – cum ar fi favoritul nostru IAURTUL PENTRU COPII; toate sunt același produs, doar că sunt schimbate din când în când ca să dea impresia că sunt atâtea alternative!). Se vede diferența?

Va urma…

VEGAN

Alimentația II

4 ani de Veganism

REȚETE

Galerie

Punct și de la capăt

Astăzi am spus STOP. Gata, s-a încheiat călătoria de 4 luni la oraș. Am pus punct acestei minunate aventuri care m-a forțat să-mi reamintesc atât de multe lucruri.

În primul rând mi-am adus aminte de răbdarea în cazuri extreme. Mă refer la cazurile acelea în care îți este încercată atât de tare răbdarea încât se naște un monstru furios în tine pe care îl scapi de sub control în câteva secunde.

Am experimentat dragostea și toleranța față de semenii mei, cum să îi iubesc pe cei din jurul meu, care chiar dacă nu-mi sunt apropiați, tot frați îmi sunt.

Mi-am adus aminte să tratez moartea ca pe un nou început și nu ca pe un sfârșit și în același timp cum să sufăr și cum să las suferința să treacă prin mine.

Am redescoperit curajul. Uitasem că lipsa fricii declanșează curajul. Nu mi-am închipuit până acum că atunci când dispare frica, apare curajul, iar atunci când apare curajul, dispare orice dubiu. Rămâne doar siguranța că totul este bine și că totul este posibil.

Am continuat să-mi amintesc să mă iubesc și să mă accept așa cum sunt.

Din nou am fost pusă în postura în care am greșit și mi-am cerut iertare și totuși am continuat să fiu sinceră și să nu-mi pese dacă sinceritatea mea îi deranjează pe ceilalți. Este problema lor dacă nu sunt obișnuiți cu sinceritatea.

M-am uitat în spatele măștilor oamenilor și deși nu este foarte plăcut ce se ascunde în spatele acestora, dacă te debarasezi de frici, poți transforma urâtul în frumos și răul în bine.

Mi-am adus aminte să mă bucur de lucrurile „mărunte”, cum ar fi albastrul cerului sau adierea vântului, lucruri pe care uitasem în ultimul timp să le mai admir. În același timp am învățat să respir cu adevărat, să trag aer în piept până simt că îmi explodează plămânii și apoi să dau drumul.

Deși am experimentat atâtea trăiri, un lucru a rămas la fel, și anume convingerea mea că schimbarea radicală a omenirii nu va putea să pornească niciodată în mod colectiv. Când fiecare dintre noi va produce acea schimbare individuală, de abia atunci vom putea să vorbim de schimbare colectivă. Cu siguranță și ideea de colectiv are avantajele ei, însă eu cred cu patimă în puterea fiecărui individ.

Ca un exemplu, ar fi evenimentele care se petrec foarte aproape de noi, în Ucraina. Sunt sigură ca oamenii aceia care au ieșit în stradă sunt bine intenționați și sunt sigură că sunt sătui de cei care îi conduc. Însă dacă îi vor înlătura pe unii și le vor da puterea în mâini altora, se va schimba ceva? Nu. Nu se va schimba nimic. Problema se pune greșit. Problema este sistemul. Sistemul este defect. Nu omul este defect, ci sistemul sclavagist în care se află. Cum ai putea să fii liber vreodată dacă schimbi oamenii de la putere cu alți oameni și aștepți să se întâmple minuni? Cum ai putea vreodată să îți găsești libertatea atâta timp cât tu în interiorul tău ca ființă nu ai o definiție bine conturată a libertății și atâta timp cât te îndrepți către altcineva să îți arate ce este libertatea, TU crezând că noțiunea altcuiva de libertate ți se potrivește. Este asemănător unui cult – în momentul în care te legeni fără scop ai nevoie de „îndrumarea spirituală” a cuiva ale cărui intenții, simțuri, gânduri, experiențe nu le cunoști și nu le-ai putea cunoaște niciodată (așa cum un cuplu încă se mai poate cunoaște și după 30 de ani de conviețuire).

Și atunci ce este de făcut? Cum poți să schimbi sistemul? Sunt sigură că mulți nu vor accepta răspunsul următor, pentru că legătura lor cu sistemul în care s-au născut și în care zac de mii de ani, este atât de puternică încât nu vor putea concepe ce le voi spune acum. Pur și simplu vor găsi un milion de scuze ca să nu aprofundeze ceea ce urmează să le zic. Totuși o voi zice cu credința nemuritoare că cineva are o portiță deschisă: singura soluție pentru ca tu să fii din nou liber este să produci schimbarea! Să ieși din turmă și să te uiți în spate! Și cel mai important lucru, cea mai bună metodă de a face un progres este de a nu te împotrivi așa cum ai avea prima reacție. Sistemul este de așa natură încât s-au învestit atâtea minți sclipitoare pentru a-l pune la punct și atâția ani are ca și experiență încât o reacție agresivă este exact ceea ce se așteaptă de la tine.

Mahatma Gandhi spunea: „Fii tu schimbarea care vrei să o vezi în lume”. Ce poate fi mai simplu de atât? Crezi că poți schimba mulțimile? Crezi că te poți lupta cu cei de la așa zisa „putere”? Cine le-a dat puterea? Nu tot noi? Poți să crezi în continuare, însă vei realiza mai devreme sau mai târziu că nu a fost o alegere înțeleaptă. În timp ce duci atâtea lupte vei uita de tine. Vei uita cine ești, ce-ți dorești, ce îți place. Te vei pierde într-o lume a suferinței, a nedreptăților, a mizeriei. Vei fi exact acolo unde sistemul își dorește ca tu să fii pentru că în acel moment vei deveni încă o marionetă a acestuia. De acolo, va fi mai greu să evoluezi fiindcă te vei duce din ce mai jos în prăpastie. Însă, așa cum am mai zis, o dată ce vei fi pe fundul prăpastiei, nu ai unde să mergi decât înapoi spre ieșire.

În ultimele luni am experimentat sentimente îngrozitoare de vină, fiindcă nu reușeam să-i fac pe alții să vadă adevărul din fața lor. Am suferit cât am suferit până când într-o zi am decis să dau drumul suferinței. Am lăsat-o să treacă prin mine. Am realizat că eu sunt schimbarea pe care o văd în lume în fiecare zi. Iar atunci când mă întâlnesc cu suferința, nu devin inertă în fața ei, ci pur și simplu o las să treacă prin mine. O simt, o înțeleg de ce există, îmi aduc aminte cine sunt, și îi spun la revedere.

Știu că este dificilă viața câteodată (de fapt percepția noastră asupra vieții este greșită, viața nu este niciodată dificilă), însă numai în măsura în care nu vrei să dai drumul suferinței. Încearcă să vezi frumusețea și importanța vieții, dragostea din jurul tău. Mai mult, încearcă să te vezi pe tine ca sursa a iubirii. Tu ești dragoste, însă iubire fără suferință nu există, și nu pentru că sună bine ca refren muzical, ci pentru că dacă nu cunoști suferința, cum ai putea vreodată să știi ce este dragostea? Cu ce ai mai compara dragostea dacă nu cu durerea?

Și totuși, într-o lume în care aparent este mai multă suferință decât dragoste, dacă te uiți atent în jurul tău, vei observa că mai sunt alții ca tine, care iubesc toate ființele vii, care iubesc planeta asta și care o schimbă cu zâmbetul lor. Îi poți observa și pe stradă, sunt acei oameni care ajută o bătrânică să traverseze strada, aceia care cheamă ambulanța pentru persoana căzută pe trotuar, aceia care întind o bucată de pâine unui câine flămând, aceia care se sărută în public, aceia care se luptă pentru dreptul la viață a tuturor ființelor, aceia care împart iubire prin acțiunile lor. Sunt atât de mulți încât o dată ce vei începe să-i observi, vei realiza că nu ești singur, nu ai fost niciodată. Și atunci de ce îți este frică? De ce nu ieși din turma cu care ai mărșăluit atâta timp către fundul prăpastiei? Lasă frica deoparte, ca să poată să apară curajul.

Indiferent de alegerea ta, schimbarea individuală a început de ceva timp și sunt sigură că omenirea este pe drumul unei schimbări profunde, care atinge exact esența acestuia, așa zisul „miez” cum îmi place să-i spun. „Miezul” este ceea ce ne face să fim oameni, este ceea ce ne diferențiază de celelalte ființe din Univers iar acesta nu este specific rasei umane ci fiecărei ființe. Și deși toate ființele sunt formate din aceleași elemente ale vieții, omul este singura ființă de pe această planetă care își schimbă „miezul” de mii de ani. Probabil ăsta este omul, o ființă căreia îi place să experimenteze, să creeze, să distrugă, să se auto-distrugă, până reușește să găsească formula corectă. Eu sunt sigură ca acum am găsit-o fiindcă nu mai este vorba de schimbări superficiale, ci de o schimbare a conștienței indivizilor care învelește acest Pământ cu energii pozitive.

Tot în ultimele luni am mai aflat un lucru despre mine, și cu cât mă plimb mai mult pe linia timpului cu atât mai mult se dezvoltă în mine o „slăbiciune” și o admirație profundă pentru doi oameni minunați din viața mea, care s-au decis cândva să-mi devină părinți. De la ei am învățat în ultima perioadă extrem de multe lucruri și le sunt veșnic recunoscătoare. Ei mi-au fost alături în toată călătoria aceasta minunată și mi-au alinat durerile ca orice alt părinte iubitor din această lume. Am râs cu poftă alături de ei și voi râde o eternitate de acum încolo. Ei sunt ceea ce și noi vom fi pentru copilul nostru, prieteni veșnici. În mine vor găsi întotdeauna o fiică, o prietenă și cel mai important, un suflet nemuritor.

Cât despre noi doi, am aflat pentru prima oară în atâția ani că dragostea nu se stinge la distanță, cel puțin nu dragostea noastră.

Postat de Roxana

Nor de etichete

%d blogeri au apreciat asta: