Revenirea la Natură – Produse vegane BIO/ECO/Organice – Handmade – Vegan

Posts tagged ‘viata’

Galerie

Unguent Cicatrizant

Unguent Cicatrizant – 24 lei/40ml

Produs vegan preparat la rece

După mai mult de 6 luni de macerat la rece și apoi extras la rece, plantele și-au infuzat toată puterea lor vindecătoare în uleiul de floarea soarelui presat la rece, pentru a putea crea unguentul cicatrizant. La fel ca toată Creația, Natura și-a imprimat Viața în acest unguent prin plantele sale minunate. Toate plantele le-am cules din Valea Curcubeului și le-am uscat cu răbdare la temperatura camerei. Apoi le-am depozitat în săculeți de pânză în așteptarea de a fi folosite la săpunuri, unguente, tratamente, uleiuri etc.

Unguentul cicatrizant poate fi folosit în cazuri de lovituri, dureri locale, răni, înțepături, mușcături, eczeme, arsuri, furuncule, abcese, piele crăpată, urticarie și orice fel de agresiuni asupra pielii. Poate fi folosit și ca balsam de buze, cremă de față, loțiune pentru orice regiune a corpului și pentru pielea copiilor. Nu conține uleiuri esențiale! Doar pentru UZ EXTERN!

Acest unguent are efecte puternic cicatrizante mulțumită celor 7 plante vindecătoare:

  • Urzica este antiseptică, antibacteriană, antipruriginoasă.
  • Sunătoare este antiinflamatoare, analgezică, trofică și calmantă în arsuri, antiseptică, antibacteriană.
  • Pătlagină este puternic cicatrizantă, antiinflamatoare, decongestionantă, emolientă.
  • Coada Șoricelului este antiseptică, antiinflamatoare și cicatrizantă.
  • Răchitanul este antiseptic, antiinflamator, antibacterian și cicatrizant.
  • Frunzele de zmeur dezinfectează zona de agenții patogeni.
  • Brusturele este antiseptic, antiinflamator, antifungic, antireumatismală, antigutoasă.
  • Apa florală de lavandă are un efect calmant, dezinfectant, răcoritor și contribuie la regenerarea pielii.
  • Ceară de soia ecologică nemodificată genetic.

Produsele Valea Curcubeului NU CONȚIN: produse de origine animală, E-uri, ulei de palmier, conservanți, coloranți artificiali, glicoli, LSS, aluminiu, detergenți, benzaldehidă, organisme modificate genetic, parabeni, alcool și alte produse chimice care sunt responsabile pentru nenumărate boli de piele și îmbolnăvirea organismului.

❤ Acest unguent este conceput din Dragoste pentru Natură și pentru toate ființele Creației. Ne plecăm în fața măreției acestei Planete și îi mulțumim pentru Tot Ceea Ce Este! ❤

Dragoste pentru Natură

Pentru comenzi vă rugăm să completați formularul din secțiunea COMENZI sau puteți să ne contactați la valeacurcubeului@gmail.com

PRODUSE VALEA CURCUBEULUI

Galerie

Izvorul

Cu toții știm cât de importantă este apa pentru această planetă și pentru toate formele de viată. Știm că fără ea am muri și noi și toate animalele în câteva zile, vegetația ar muri și ea treptat, lăsând în urmă un deșert care ar acoperi toată planeta. În cele din urmă ar muri orice formă de viață și această planetă s-ar transforma într-un fel de Marte. Totuși, după câteva milioane de ani, s-ar putea să apară din nou apa pe Pământ și ciclul Vieții se va relua.

Dar noi nu ne dorim un astfel de viitor și din acest motiv apreciem fiecare sursă de apă iar anul acesta a venit un moment care știam că va sosi în curând …. reamenajarea izvorului. De vreo 20 de ani nu i-a mai fost acordată importanță, deși de vreo 5 ani este folosit de aproape toți nou-veniții în Vale. Știam că dacă nu ne ocupăm acum de el, riscăm să rămânem fără izvor, acoperișul deja fiind prăbușit, pereții la fel, iar fundul era plin de mâl. Ne-am luat inima în dinți și ne-am apucat de treabă. Bine, recunosc, mai mult a lucrat Alex. Eu mai mult l-am încurajat de pe margine. Când învăț să mânuiesc drujba, promit să îl ajut mai mult 🙂

Mai întâi am dărâmat totul ca să vedem despre ce este vorba. Off…o grămadă de plastic și lemne putrezite. Era o minune faptul că se mai ținea ”în picioare”. Apoi am curățat fundul scoțând toată apa și l-am adâncit atât cât ne-a permis locul. Pe fund sunt pietre acum.
Sincer, nu ne așteptam ca lucrarea să necesite atâtea bârne, dar eram hotărâți să facem o treabă strașnică care să dureze cât mai mult timp. Norocul nostru a fost ca în vară am găsit un plop prăbușit care era încă verde și l-am folosit pe acesta pentru a face bârne din el. Toate bârnele le-a făcut Alex doar cu drujba. Apoi am îmbinat bârnele între ele cu multă îndemânare (meritul lui Alex, din nou 🙂 ) și le-am proptit cât mai bine în stâncă. La sfârșit am adăugat lăturoni de brad (resturi) ca și capac, peste care am pus o folie de plastic pentru ca ploaia să nu tulbure izvorul.

Lucrarea a durat 2 zile pline, însă a meritat fiecare minut. Suntem foarte mulțumiți de rezultatul final. Pentru prima dată de când suntem în această vale, izvorul nu mai riscă să se prăbușească și să se tulbure grav.
Îți mulțumim dragă Natură pentru tot ceea ce ești! Te iubim!

PRODUSE VALEA CURCUBEULUI

SUSȚINE VALEA CURCUBEULUI

Galerie

Săpunieră Naturală

Săpunieră – 20 lei

Pentru că orice săpun natural are nevoie de o săpunieră naturală, am creat manual cu multă dragoste și migală aceste săpuniere din lemn de conifere tratate cu lac pe bază de ulei de in pentru protecție în timp la umezeală. Acestea permit scurgerea apei prelungind viața săpunului natural ce are nevoie de un mediu mai uscat de depozitare în comparație cu cele din comerț care nu sunt decât amestecuri de chimicale.

Săpuniera vă va aduce o părticică de Natură și un plus de culoare în baie vouă și celor dragi iar dimensiunile sale (lungime 105-110mm, lățime 95mm, grosime 28mm) o recomandă ca un adaos perfect la săpunul sau șamponul atât de îndrăgit din Valea Curcubeului.

❤ Aceste produse sunt concepute din Dragoste pentru Natură și pentru toate ființele Creației. Ne plecăm în fața măreției acestei Planete și îi mulțumim pentru Tot Ceea Ce Este! ❤

Produsele Valea Curcubeului NU CONȚIN: produse de origine animală, E-uri, ulei de palmier, conservanți, coloranți artificiali, glicoli, LSS, aluminiu, detergenți, benzaldehidă, organisme modificate genetic, parabeni, alcool și alte produse chimice care sunt responsabile pentru nenumărate boli de piele și îmbolnăvirea organismului.

Dragoste pentru Natură

Pentru comenzi vă rugăm să completați formularul din secțiunea COMENZI sau puteți să ne contactați la valeacurcubeului@gmail.com

PRODUSE VALEA CURCUBEULUI

Galerie

Vrei să fii vecin cu noi?

Dragii noștri prieteni, în urma multiplelor întrebări din ultima perioadă referitoare la vecinii pe care ni-i dorim, ne simțim onorați să vă răspundem prin acest articol.

Acum 5 ani am pornit la drum către aceste meleaguri pentru a pune bazele unei comunități de oameni liberi care iubesc Natura. De atunci lume vine, lume pleacă. Unii nu sunt pregătiți, alții nu știu încă ce își doresc, pe alții îi paralizează frica de necunoscut iar alții pur și simplu se schimbă. Astfel, din ceea ce a pornit ca o comunitate, a rămas doar familia noastră sub denumirea de Valea Curcubeului.

Astăzi venim în întâmpinarea întrebării voastre – Ne dorim vecini? –  cu o altă întrebare: Îți dorești să fim vecini? Ce presupune a fi vecin cu noi? În mare parte nimic special, deoarece dacă există dorință și iubire, totul va veni de la sine. Noi ne dorim vecini cu iubire necondiționată față de tot ce îi înconjoară indiferent că este vorba de o larvă, un copac, o margaretă, un copil, o vulpe, un porc, o stea, o picătură de ploaie etc. Pentru noi aceasta se traduce prin neexploatarea Naturii în tot ansamblul ei și nevătămarea intenționată a Creației.

Momentan sunt terenuri care pot fi cumpărate iar Valea poate acomoda multe familii. Dacă ai o dorință arzătoare de a porni la drum și nu știi încotro, dacă îți dorești vecini care să îți împărtășească anumite simțiri, daca simți că ai ceva în comun cu noi și îți dorești să-ți schimbi viața, sau pur și simplu crezi că am putea conviețui armonios în vecinătate…noi te așteptăm să vii să ne cunoaștem.

Împreună putem construi un altfel de viață în care Iubirea este cea care ne ghidează și în care Viața curge liberă.

Povestea noastră o găsești aici – https://valeacurcubeului.com/povestea-noastra/

Pentru contact ne puteți scrie pe valeacurcubeului@gmail.com, pe blogul valeacurcubeului.com sau pe facebook https://www.facebook.com/valea.curcubeului

Galerie

Căsuța noastră din deal V

Înainte de venirea iernii 2014 am finisat mansarda, montând și restul de podea și lăcuind-o. În primăvară ne-am decis să terminăm de montat podeaua la parter. Am șlefuit-o, am lăcuit-o, am uscat-o și apoi am montat-o în casă. Foarte important în cazul tuturor podelelor din scândură este tragerea acestora (cu ajutorul toporului, de obicei) pentru a fi lipite una de alta. Astfel, când se va usca lemnul, nu se vor depărta foarte mult. În articolele anterioare am menționat faptul că podeaua de la parter se depărtase foarte mult și trebuia scoasă și remontată. Lucrul acesta l-am făcut prin august. Am profitat de faptul că am eliberat jumătate de parter și de căldurile potrivite pentru ca lacul să se usuce, și am lăcuit și bârnele într-o culoare mai închisă. La sfârșit, după ce am lipit scândurile, am observat cu stupoare că ne rămăsese un spațiu gol de 11cm. Atâția cm se trăsese podeaua de când fusese montată. Am rezolvat problema cu încă o scândură de 11cm.

După ce am terminat lucrul la grădină am considerat propice momentul pentru a finisa terasa. Astfel, cum s-a încălzit vremea, am șlefuit bârnele care susțin terasa și le-am lăcuit. După ce am lăcuit și scândura pentru podea, am montat-o.

Și pentru că scara cea veche nu se mai asorta cu frumoasa terasă, ne-am hotărât că este momentul să construim scara exterioară. Mai întâi am calculat foarte bine unde dorim să o amplasăm. Pilonii de susținere ai platformei scării i-am montat de anul trecut. Aceștia sunt la o adâncime de 60-70cm, la fel ca și pilonii casei. Platforma am montat-o relativ repede și am lăcuit-o de mai multe ori. Apoi am făcut o mică groapă în care am turnat puțin beton cu pietre. Aceasta este baza și în același timp prima treaptă. După o zi, când s-a uscat bine betonul, am început să asamblăm piesele scării. Bineînțeles că toate scândurile au fost șlefuite și apoi lăcuite pe toate pârțile de două ori. Toată scara este formată numai din scândură de 5cm. Montajul a durat 2 zile, deoarece în acea perioadă a fost foarte cald și am fost forțați să ne retragem la orele de foc în casă.

Alt lucru care a necesitat atenția noastră au fost finisajele exterioare ale geamurilor, adică montarea marginilor (glafurilor). Pe acestea le aveam deja șlefuite, doar le-am lăcuit după montaj. Înainte de a le pune ne-am asigurat că am acoperit fiecare găurică cu spumă poliuretanică, pentru o mai bună izolație.

Pe lângă hornul de care suntem atât de mândri (povestea lui o găsești aici – https://valeacurcubeului.com/2015/11/29/hornul/), reușita cea mai mare a acestui an este scara interioară. Cu ajutorul ei, am separat holul și baia, am reușit să ne depozităm lucrurile și nu ne mai chinuim pe scări improvizate ca să ajungem la mansardă.

De scara interioară ne-am pus pe treabă în luna octombrie, deoarece am așteptat să se usuce bine lemnele (și tot n-a fost de ajuns). Deși am fost optimiști că o vom termina repede, aceasta a durat 3 săptămâni. Probabil ar fi durat mai puțin dacă ne pricepeam cât de cât la scări și nu am fi calculat fiecare pas de 126 de ori. Însă nu aceste calcule ne-au ținut în loc, cât faptul că fiecare scândură a trebuit șlefuită, lăcuită și uscată înainte de a fi montată în casă.

După zile întregi de măsurători am pornit cu platforma scării, care este formată din bârne asamblate la fel ca și casa, cu latura îngustă în sus (pe cant) pentru a-i oferi mai multă rezistență. Pentru îmbinarea bârnelor între ele, Alex a folosit tehnica îmbinării în coadă de rândunică. Aceasta a necesitat precizie și răbdare, calități pe care le dobândești atunci când vrei să iasă treaba perfectă 🙂

Apoi am montat podeaua platformei și pereții. Acestea au durat cel mai mult, din cauza a ceea ce am spus și mai sus, a șlefuitului, lăcuitului și uscatului. Când am ajuns la trepte, am apelat la elemente de îmbinare (L-uri) și la multă răbdare. Am mai adăugat un stâlp de susținere între cele două scări, pe care se sprijină și scara si podeaua de la mansardă. Toți stâlpii de la scară i-am pus foarte simplu…am adus un alt stâlp mai mic pe care am pus un cric de mașină. Cu ajutorul cricului am ridicat puțin bârna ce ține tavanul. Am pus stâlpul final acolo unde trebuia și am dat ușor drumul la cric. Menționez că nu am ridicat mult podeaua, doar câțiva mm, până într-un cm.

Pentru a profita de spațiul oferit de platforma scării, am împărțit-o în două locuri foarte mari de depozitare, unul pe hol și unul în baie. Și holul și baia sunt micuțe, holul fiind doar pentru alimente, haine și scule, iar baia are o cadă și un raft, deocamdată (urmând desigur cabina de duș cu hidromasaj atât de răspândită la casele de la țară precum și un mini jacuzzi 🙂 ).

Anul acesta a fost, cu siguranță, încă unul dedicat căsuței noastre… chiar dacă în perioada de lăcuit podeaua la parter ne-am mutat la cort. Chiar dacă ne mai zgâlțâie la vânturi foarte, foarte puternice, și mai trosnește, și pârâie, este căsuța noastră cea dragă. Este absolut normal ca ea să fie flexibilă și ca lemnul să lucreze. Nu suntem noi obișnuiți cu o casă din lemn, pentru că am locuit doar între betoane unde nimic nu se mișcă și nimic nu respiră. În timp, avem planuri mari pentru ea, de întărire și de extindere, însă până atunci suntem recunoscători Vieții că ne-a oferit un acoperiș deasupra capului și un loc pe care să-l numim ACASĂ.

Postat de Alex și Roxana

Căsuța noastră din deal I

Căsuța noastră din deal II

Căsuța noastră din deal III

Căsuța noastră din deal IV

Galerie

Mielul lui Dumnezeu

Iată a sosit încă o perioadă a anului în care simțim cum se schimbă energia din jurul nostru. Din păcate se schimbă într-un mod negativ, apăsător pentru noi. Este perioada când chiar de la casa noastră (fiind totuși la 1,5km depărtare de locuințele localnicilor) se aud strigăte de disperare. Se aude teroarea din glasul mamei ce asistă neputincioasă an de an când i se răpește copilul și îi este omorât în față, urletul mamei ce este forțată să rămână gestantă pentru profitul nostru, al oamenilor. Este greu să mai putem fi numiți oameni în perioadele acestea iar cuvântul omenie ni se pare o batjocură, un cuvânt egoist, inventat doar pentru a prelungi IGNORANȚA.

Probabil că citind rândurile de mai sus v-ați speriat puțin gândindu-vă ce s-ar putea petrece la noi în vale, dar cu siguranță ați reușit să faceți legătura cu perioada aceasta plină de evlavie, de credință, de iubire a oamenilor pentru tot ce ne înconjoară, încât v-ați dat seama că ne referim la urletele și chinul oilor și al mieilor.

Deja din punctul acesta considerăm că jumătate și-au pierdut interesul în a mai citi acest articol iar poate cealaltă jumătate vor continua lectura din curiozitate. Însă un astfel de articol, o exprimare a sentimentelor ce ne copleșesc, îl dorim a fi recepționat de 1% dintre voi. Măcar o persoană să deschidă ochii să vadă, să simtă, să se reconecteze cu ADEVĂRUL.

Am fost și noi prinși în jocul datinilor, al tradițiilor. Am contribuit an de an, zi de zi, la masacrarea a sute, poate chiar mii de animale pentru poftele noastre, pentru respectarea unei tradiții, pentru sentimentul acela că mâncând un animal mort ne va apropia și mai mult de familie. Îndoctrinarea nu ne-a permis să punem întrebări, să conștientizăm ce facem noi cu mâinile noastre, să vedem suferința din propria farfurie. Nu acuzăm pe nimeni pentru ce am fost noi. Nu acuzăm pe nimeni pentru ce este el sau ea. Fiecare are propriul drum în viață pe care și-l pavează cum consideră mai bine. Noi însă am avut marele noroc să ne fi născut în această eră a informației. Aceasta este pretutindeni, ignoranța însă ne-a împiedicat să o accesăm. Totuși o dată asimilată ne-a deschis ochii. Am oprit măcelul, durerea din viețile noastre. Am încetat să ne mai atragem energia negativă regăsită în chinul și lacrimile ființelor din jurul nostru.

În perioada de Paști oamenii vor să fie cât mai aproape de cei dragi, vor să aibă un moment de tihnă în familie. Ei bine, nu numai omul este construit să aibă familie ci și animalele. Problema este că omul le măcelărește familiile și le abuzează până acestea devin o bucată de carne prăjită în farfurie. Haideți să conștientizăm lucrul acesta și să diminuăm suferința a 150 de MILIARDE de animale măcelărite ANUAL pentru a spori veniturile industriei cărnii și desigur a celei farmaceutice. Haideți să ne mai oprim să fim îndoctrinați și să înghițim vorbele goale ale liderilor ”spirituali” ai bisericilor ce predică despre dragostea din cărțile sfinte (care sunt creația omului) și care sunt primii ce binecuvântează uciderea unui animal (care este creația lui Dumnezeu). Dacă se spune că Isus a fost Mielul lui Dumnezeu, haideți să nu-i mai perpetuăm jertfa și să nu ne mai ascundem după dogme și tradiții spunând că noi nu ucidem. Adevărul este că noi UCIDEM. Noi acceptăm ce se întâmplă și până nu ne oprim din crimă, nu vom ajunge niciodată la dragostea pe care Isus o vedea în fiecare dintre noi și la Edenul mult visat de noi toți.

Cum sărbătorim noi Paștele? La fel ca orice altă zi, alegând COMPASIUNEA și fiind SCHIMBAREA ce vrem să o vedem în alții.

Tu ce vei alege?

Postat de Alex și Roxana

VEGAN

4 ani de Veganism

Alimentația I

Alimentația II

REȚETE

Galerie

4 ani de Veganism

Stânga – 2008  /  Dreapta – 2010

În data de 15 februarie se împlinesc 4 ani de când ne-am schimbat complet viețile. Ce s-a schimbat în acești ani? Totul, absolut totul. De la gândurile noastre, la cuvintele noastre, la faptele noastre.

În urmă cu 4 ani eram doi lacto-ovo-vegetarieni care trăiau cu impresia că au făcut o schimbare majoră în viețile lor fiindcă au renunțat să mai consume cadavre. Însă viața ne-a demonstrat altfel. Nu fusese de ajuns să renunțăm la carne. Era doar o reparație temporară. Și astfel Universul ne-a oferit ceea ce i-am cerut, o altă schimbare. Una care să fie permanentă, un care să ne pună pe un drum potrivit nouă.

În februarie 2011 am fost diagnosticată cu un fibrom uterin, multiple chisturi ovariene și multiple chisturi mamare. Probabil că aș fi ignorat chisturile însă fibromul nu l-am trecut neobservat deoarece știam din auzite că este un lucru destul de grav. Doctorii mi-au recomandat să rămân însărcinată cât mai repede, iar atunci când voi naște, prin cezariană, îmi vor opera acel fibrom. De asemenea m-au avertizat că fibromul nu va da înapoi niciodată, doar se va mări în continuare până când va fi atât de mare încât voi fi forțată să îl operez.

După ce am primit asemenea vești, și eu și Alex am stat câteva ore împietriți pentru că nu știam încotro să o pornim. Au trecut ore în șir în care părea că nu mai există nicio soluție. Însă aceasta a apărut în cele din urmă. Astfel că, pe lângă puținul pe care îl știam despre alimentația crudivoră și cu ce am aflat despre tumori, am pornit în căutarea adevărului, pe internet. Am aflat că fibromul este o tumoră benignă care crește incontrolabil. Am aflat că ea se alimentează cu gunoaiele care i le dăm noi organismului. Câteva ore mai târziu am decis că singura noastră soluție nu este să facem un copil, așa cum ne-au recomandat doctorii, ci să ne schimbăm alimentația. De a doua zi, gurile noastre nu au mai atins carne, lactate sau ouă vreodată. Ba mai mult, am trecut direct la un regim crudivor vegetal aproape 100%.

6 luni mai târziu am fost la un consult la doctor. Fibromul era încă acolo însă nu mai crescuse absolut deloc. Conform celor spuse de doctori ar fi trebuit să crească în mod constant. Când i-am spus doctorului cum ne-am schimbat stilul de viață, a fost surprins, bineînțeles, însă ne-a recomandat, ca să fim siguri, să facem totuși un copil.

Pentru noi a aduce un copil pe lume este mult mai mult decât un schimb de lichide și energii. Aceasta implică profunda înțelegere că acel copil nu ne aparține nouă, așa cum nu ne putem exprima posesia asupra oricărei alte ființe vii. Da, am putea să spunem că un telefon ne aparține însă un copil nu ne aparține. De la ideea aceasta pornesc multe conflicte între generațiile de părinți și copii, deoarece majoritatea părinților au impresia că acel copil le aparține, că ei l-au făcut și că ei vor decide ce este bine pentru el. După părerea noastră, noi suntem simpli îndrumători ai unui copil și intervenția noastră în viața lui ar trebui să fie minimă ca să nu-i alterăm informațiile cu care acesta vine pe această lume. Copilul când deschide ochii în lumea noastră vine încărcat cu toate adevărurile Universului. El știe toate misterele lumii acesteia. El înțelege creația și o percepe cu toată ființa lui. Iar apoi, intervin părinții, familia, școala, biserica, corporațiile lacome și îi distrug toate informațiile. I le înlocuiesc cu valorile lor, toți urmărindu-și propriile interese. Părinții au pretenția ca acel copil să știe și să facă cum au făcut ei sau mai mult să facă altfel decât îi arată ei în fiecare zi, școala are pretenția ca să se alinieze cu ceilalți, biserica să creadă ce îi spune preotul, corporațiile să muncească ca un sclav toată viața lui. Și astfel toate informațiile ființei umane sunt călcate în picioare până când ele sunt estompate complet de obiceiurile generațiilor anterioare. Există și o veste bună totuși, aceste informații nu dispar niciodată. Însă cu cât trece mai mult timp, cu atât devine mai dificil accesul la ele.

După ce am trecut la veganism, Alex a scăpat de ochelarii de vedere, de durerile zilnice de spate, de durerile de stomac, de transpirația permanentă și durerile de picioare. Eu am scăpat de majoritatea simptomelor menstruației, de durerile provocate de varicele de la picioare, atacurile de panică zilnice și de migrene. Amândoi am scăpat de oboseala cronică și fiecare în parte de vreo 30 de kilograme. Multora nu le vine să creadă cum eram înainte și cum suntem acum din punct de vedere fizic. Pentru noi este ușor să le arătăm altora cum arătam fizic, ceea ce ne este încă dificil, este să le arătăm cât de mult ne-am schimbat mental. Suntem conștienți că dacă nu ne-am fi schimbat tiparele mentale nimic din toate lucrurile pe care le facem astăzi, nu ar fi fost posibile.

Simptomele de detoxifiere au fost destul de violente în cazul nostru, însă nu ne-am descurajat. Părul începuse să ne cadă în cantități foarte mari, dându-ne impresia că vom rămâne chei. Pe corp ne-au apărut tot felul de bube. Erau zile în care aveam și câte 6-7 scaune. Migrene, stări de amețeală, senzație de vomă, dureri de ficat, dureri de pancreas, oboseală, pe toate le-am simțit. După vreo 6 luni au încetat simptomele și totul a intrat într-un ritm natural. Ce fusese mai greu trecuse. Pe parcurs am început să consumăm și alimente preparate termic, păstrându-ne obiceiurile sănătoase, de a consuma peste 70% crudități, de mânca alimentele crude înainte de mesele gătite, de a bea peste 2 litri de apă zilnic, de a combina corect alimentele, de a mesteca bine alimentele, de a evita zahărul, sarea iodată și cerealele cu gluten.

Ce am învățat în acești ani? În primul rând ne-am redescoperit pe noi înșine. Am învățat să intrăm în noi și să ne ascultăm. Am învățat să ne tratăm trupurile ca un templu și să-i ascultăm cerințele. Am învățat că în noi există un potențial enorm pe care am început să-l scoatem la suprafață. Am învățat că putem face orice, atâta timp cât ne dorim acest lucru. Și cel mai important, am învățat să iubim necondiționat tot ce ne înconjoară, să nu mai provocăm suferință și să respectăm viețile altora, indiferent că sunt oameni, animale sau plante.

Neale Donald Walsch are publicată o carte minunată pe care vi-o recomandăm cu mare căldură și care explică că atunci: ”Când totul se schimbă, schimbă totul”.

Stânga – 2012  / Dreapta – 2013

Alimentația I

Alimentația II

VEGAN

4 ani de Veganism

REȚETE

Nor de etichete

%d blogeri au apreciat asta: